Compuneri

Mama pentru mine si cred ca pentru toti copii lumii este cea mai draga fiinta deoarece de mica fiind m-a ajutat sa fac primii pasi sa imi rostesc numele, sa mananc, m-a ajutat spunandu-mi ca trebuie sa ma mai descurc si singura in unele cazuri, pentru ca ea nu va fi tot timpul alaturi de mine.
Eu fiind mica o vad pe mama, de aici de jos de la inaltimea mea, mare, ca statura dar comparand-o cu femei,de la distanta mi-am dat seama ca statura ei este medie.
Uitandu-ma la lumina soarelui  care cadea pe chipul mamaei mele am zarit doi ochisori caprui cu privirea calda, si induiosatoare,un par castaniu ca ciocolata si un zambet dulce.
Hainele viu colorate ii acopera corpul facand-o vesela.
Graiul ei dulce ma alina de fiecare data cand sunt obosita sau trista.
Mersul ei drept si incet ma face sa imi explic felul ei de a fi:energica si atenta la detalii.
Mama mea este blanda,ma intelege, si ma ajuta sa inteleg unele lucruri.Cand fac unele pozne se supara si tipa un pic, dar e si normal acest lucru deoarece eu am gresit, si nu pot sa o acuz, ca a tipat pur si simplu la mine.
Nu pot sa scriu o anumita intamplare din viata mea cand mama a fost buna cu mine,deoarece atunci cand eu fac pozne e buna cu mine,dar sunt si unele exceptii: de exemplu, atunci cand eram mica mama m-a lasat sa fac un lucru pe care mi-l doream foarte mult atunci:sa mananc pentru prima data singura.
Mamei mele ii datorez tot respectul,dragostea si ascultarea mea!

Compunere trimisa de Lazar Malina.

Daca m-ar întreba cineva ce înseamnă mama pentru mine as fi confuza si nu as şti ce sa răspund, căci pentru mine ea este totul! Mamele sunt locul unde dragostea răsare din pamant, si fericirea cânta in onoarea naşterii noastre. Mamele sunt soarele care străluceşte pentru viata cerului nostru interior, ca sa putem şti ca suntem iubiţi si sa nu ne punem niciodată întrebări despre asta. Mamele sunt luna care luminează pamantul deasupra disperării noastre negre, ca atunci când suntem îndureraţi sa ştim ca cineva ne veghează tot timpul. Oricare ar fi teama,durerea sau deznădejdea care umple viata, ştim ca deasupra acestei furtuni avem mereu, DRAGOSTEA LOR! Nu exista dragostea ca cea mamei , si nici o legătura mai strânsa cu pamantul…decât legătura preţioasa ce vine de la Dumnezeu dintre o mama si copilul sau.
O dragoste este pentru veşnicie puternica, si nu se schimba niciodată…iar când copii săi au mai mare nevoie de ea, dragostea mamei străluceşte. Dumnezeu le binecuvântează pe toate aceste mame, pentru toate lacrimile si toate durerile si pentru ceea ce au realizat special in viata. Când zilele sale se apropie de sfârşit, dragostea mamei continua sa trăiască. Dragostea mamei determina modul in care ii vom iubi pe ceilalţi si pe noi înşine. Nu exista cer pe care îl vom vedea vreodată care sa nu fie aprins de prima dragoste, adică cea dintre mama si prunc. Privat de dragoste, universul ne-ar înnebuni de durere, dar suntem născuţi intr-o lume care întâmpina strigatele noastre cu bucurie. Cat de mult le datoram mamelor pentru sărutul care ne-a supus cine suntem. Cel mai mare cadou-o iubire de-o viata care se întinde razand in ochii lor. Datorita mamelor lumea noastră inca mai are delicateţea fina a zâmbetului; si fiecare vânt al norocului poart a parfumul imbratisarilor acestor fiinţe care ne-au dat viata. De aceea, mulţumeşte-i mamei tale căci te iubeşte cu o dragoste ce nu poate fi măsurata in cuvinte!!!

Compunere trimisa de Raluca.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Rosculet Ioana, Urziceni, clasa a VI-a

Mama

Multe amintiri tesute cu vraja gandului plutesc zi de zi printer noi!Si fiecare are povestea ei…
In aceea zi torida de vara ,cand asfaltul parca se topea sub greutatea pasilor mei,alergam cu sufletul la gura catre casa.Aerul cald imi mangaia fata si bratele goale ,glasurile trecatorilor erau ca triluri de mierla voioasa,iar drumul …parca nu se mai sfarsea.Inima-mi tresalta de bucurie si-mi venea sa strig in gura mare :am reusit si toti sa fie partasi la fericirea mea !Dar nu,mama trebuia sa afle prima !Mi-o imaginam strigand de bucurie ,batand din maini ,ridicandu-ma in brate si plimbandu-ma prin toata casa ….
Am urcat scarile doua cate doua si cand am pus mana pe ivar ,usa s-a deschis !Era in prag ca si cum ar fi asteptat acolo intoarcerea mea.Zambetul ei larg a inlocuit banala formula « bine ai venit »si mana moale am simtit-o usor cand mi-a luat ghiozdanul din spate.
Mama…intr-o fractiune de secunda mintea purtata pe o aripa de iubire a patruns in lumea aducerii aminte .Sufletul meu a alergat pe acel taram ,necunoscut inca,loc prins in oglinda copilariei marginita de infinitul cuvintelor.Peste tot era imaginea EI !Abia acum am vazut ca urma pasilor mei era dublata de talpile ei, ca rasul ei devenea ecoul rasului meu,iar lacrimile mele se transformau in adancimea ochilor ei in picaturi de sange din care durerea tasnea ca o flacara vie strabatand norii plumbuiti de dragoste.Abia acum am vazut visele presarate cu diamante ce picurau din pestera universului linistit.
De ce abia acum ?Cum am putut sa fiu atata vreme oarba ?De ce nu i-am oprit pasii sarutandu-i picioarele obosite ?De ce nu i-am spus ca am crescut mare si ca pot sa alerg in locul ei ?
Ca si cum mi-ar fi citit gandurile m-a luat in brate si m-a strans cu blandete.Printre regrete si intrebari am reusit sa soptesc…am terminat cu zece !M-a apropiat si mai tare de pieptul ei si mi-a sarutat parul…o data ,de multe ori !
Unde erau tipetele de bucurie,aplauzele frenetice si bataile din picioare ?Nu se bucura ?!
Cand mi-a dat drumul din imbratisare i-am privit ochii negrii care jucau in lacrimi si ATUNCI am inteles profunzimea sentimentelor !