Compuneri

Este o zi fabuloasa de toamna,in care,putinii nori cenusii se zaresc pe cer.Ca intr-un vis,zana toamnei parca mi-a aparut in fata.Coborand din caleasca ei de aur,a venit spre mine.Am intins mana sprea ea si am zburat impreuna printre frunzele ruginii.Am vazut copaci cu mere rumene,pere aurii si gutui parfumate.Miresmele lor ma imbatau.
Deodata,am deschis ochii si am auzit-o pe mama spunandu-mi: ‘Trezeste-te!’.
Atunci am realizat ca tot timpul acesta fusesem acasa,admirand miliardele de frunze care impanzeau padurea si se leganau usor,vesele,prin copaci.

Compunere trimisa de Madalina.

Unui pictor celebru care a pus rosu aprins pe frunzele de vita salbatica si galben ruginiu  pe cele de nuc.  Frunzele cad cu miscari de aripi moi . Odata ajunse pe pamant formeaza un covor fosnitor .Raspandind tristete, vantul cu a lui suflare le alunga pe frunze . Printre ramurile goale impodobite de lumina , crivatul canta la un nai . Copacii ofteaza iar lacrimile de promoroaca picura una cate una peste frunzele moarte . Lacrimile lui septembrie uda pamantul  pentru ca urmeaza sa vina iarna cea grea . Pasarile pleaca vaslind in inaltimi.
Toamna este un anotimp plin de culoare!

Compunere trimisa de Pop Luciana.

Era o dupa amiaza frumoasa, cu vant plapand de toamna.M-am plimbat incet pe strduta impodobita de frunze si nuci imbracate in camesi verzi-maronii. Pe marginea strazii frunzele galbene, maronii, rosii, portocalii asternute parca erau un covor multicolor. Farmecul toamnei a schimbat parca ceva in natura.
Copacii au devenit tristi fiindca si-au pierdut „copii” frunza.
Soarele palid apare printre ramurile nemiscate si incearca sa ne mai incalzeasca. Un greier mic pe aripi pudrat de bruma este trist, pentru ca stie ca se apropie timpul friguros, cand va rabda de foame. Pasarile calatoare nu se mai afla la noi.
Parca un pictor a pictat cu rosu aprins, cu galben ruginiu frunzele nucilor.
Frunzele cad cu miscari de aripi ai unei pasari obosite.
Degeaba incercam sa aud cantecul lor, nu s-a auzit decat un cirip, cirip…
Era o ciocanitoare, care isi cauta hrana sub scoarta unui copac.

Toamna,toamna ai sosit!
Anotimpul meu iubit.
Ce surpriza ai adus,
Care in cosul tau sta pus?
Multe fructe,ce minune
Mere,gutui,pere si prune.
Dovlecei si gogonele,
Nu te mai saturi de ele.
Acum trebuie sa pleci,
Fiindca iarna va veni,
Si atunci foarte frig va fi.
Ai venit de departe,
Cu alai de frunze moarte,
Si tot asa vei pleca,
Fiindca iarna semne va da.

Poezie trimisa de Trofin Renata-Georgiana.

Razele soarelui sunt din ce in ce mai palide.
Marea de verdeata se ingalbeneste .Florile se apleaca sarutand pamantul.Frunze multicolore se leagana in vant ca niste barcute pe apa.Padurea pare poleita cu aur.Peste coroanele de flacari ale copacilor,pasarile calatoare plutesc spre apa albastra a cerului.Se apleaca spre arbori cu falfairi de aripi ca un ramas bun,apoi se sterg in departare ,ducand pa aripile lor cantecul anotimpurilor.
pe ogoare ,in livezi,in gradinile de zarzavat,munca e in toi.Oamenii strang recoltele.Porumbul auriu abia asteapta sa intre in hambare.Fructele parfumate,legumele multicolore incalzesc privirea tuturor.Mustul viilor ,de pe culmile incarcate de rod ale dealurilor,nu mai contenesc sa curga.
Vietatile padurii se grabesc sa-si adune ,cu fara asemanare harnicie  provizii pentru iarna. Lupul si-a schimbat  parul,dar naravul,ba! Vulpea tot mai viseaza sa cumpere gaini… O flacara roscata aduna ghinda,saltand jucausa pe crengile ce se leagana in bataia vantului. Iepuraul ,cu urechile ciulite,cu blana de culoarea ierburilor ce parca si-au muiat varfurile  in auriul granelor de vara,isi asculta ritmul inimii,mirat ca nimeni nu mai are timp sa aletge dupa el.
Copiii sunt veseli.Toamna le-a adus in dar prima zi a anului scolar. Lascoala e recreatie. Larma peste tot.Sunetul cristalin al clopotelului se grabeste si el sa aminteasca tuturor ca anotimpul harniciei si al roadelor bogate a sosit dominand strazile cu mantia-i stralucitoare .

Compunere trimisa de Cioclu Alexandra.

O adiere sublima anunta sosirea toamnei, in caleasca ei de frunze moarte , imbracata cu o rochie tesuta cu fire de aur, pe cap purta o cununa batuta in pietre scumpe in forma de fructe.
De spaima ei au inceput sa rugineasca frunzele in codru si in vii,solzii frunzelor marunte s-au zburlit pe-o ramura.
Si auzind din departare vocea ei tiranica toti ciulini pe carare fugeau cuprinsi de panica.Gazele plapande amortite de frig cautau adapost sub stratul gros de frunze uscate.
Ramurile impodobite de culoare si lumina la fel ca frunzele care straluceau ca niste monezi de aur pareau o comoara.Bruma apleca florile gingase spre iarba ofilita, pasarile calatoare au plecat vaslind in inaltimi pe cerul trist.
Pe strada se plimba iernaticul vant si plangea cu lacrimi de ploaie.Gradinile au ramas fara verdeata,valul de bruma argintie impodobiese gradina.
Peste crestet de dumbrava norii surii isi poartau plumbul si la miaza-noapte veni vantul fara mila, zbuciumase totul in jur si spalase frunzele cu apa rece.Ploua  intruna si batea un vant iute si rece.
Frunzele plopilor ruginesc si incetul cu incetul de dezlipeau,numai brazi puteau sa reziste la chinurile ei groaznice.
Frunzele copacilor s-au asternut pe camp sub forma unui covor multicolor si fosnitor.
Soarele nu mai incalzea cu putere  iar dupa un  timp cativa fluturi picau din cer, iarna isi facuse aparitia .
O singura zi trebuia sa astepti ca sa vezi oceanul de ninsoare.

Compunere trimisa de Mirica Viviana.

Cea de a treia fiica a anului,cu mireasma sa impatatoare care se risipeste in aer,toamna si-a asezat covorul de frunze moarte si asortate.
Oamenii culeg recolta de pe dealurile in culori de maro,bej,crem,verde si rosu.Se ridicau in vazduh larma vorbelor culegatorilor iar carele porneau spre sat scartaiind de povara recoltei bogate.
Padurile s-au imbracat intr-o platosa de arama iar norii suri poarta plumbul.
Cad frunzele galbene din pomi,fosnind uscat,desprizand-se de crengile ude si fara vesmant.
A ruginit frunza din copacii mari,in timp ce toamna plange cu lacrimi de ploaie.
Merele pline de culoare incovaiau crengutele precum cerceii cu grele nestemate.
Toamna imprastie arome dulci si amrui,miresme stinse.
Soarele managie pamantul amortit iar furnicile marsaluiesc in cautarea proviziilor.
Cad ploi reci de toamna pe pamant care Zana melopeelor raspandeste evantai de frunze ruginii, ploi marunte,stropi de tina.
Doamna curcubitaceelor boteaz natura uda,aducandu-na prilej de bucurie.

Este toamna , cardurile de pasari pleaca spre tarile calde , campul era trist . Norii plumburii erau incarcati cu picaturile de ploaie . Vantul leagana crengile copacilor lin. Arborii batrani erau tristi , pentru ca le-au plecat cantaretii . Rurile limpezi curg in vaiile satelor . cocorii se aud croncanind peste tot . In natura nu se mai auzea nimic , era liniste deplina . Copiii isi pregatesc ghiozdanele pentru a merge la scoala .
Toamna este un anotimp magic , atunci in natura totul se schimba .
Ea a pus stapanire pe tara.

Compunere trimisa de Bianca.

Este ultima zi de toamna si afara este o priveliste ingrozitoare, este o liniste deplina, pasarile au fost alungate de frigul care s-a instalat peste orasul nostru iar copacii au fost dezbracati complet de vantul care bate cu putere printre crengile dezvelite. Zilele au devenit tot mai scurte si mai friguroase iar pe cer se asterne un nor mare cenusiu care pluteste deasupra caselor si imbraca orasul intr-o haina trista si melancolica. Soarele nu si-a mai facut aparitia de multe zile iar norii au format o perdea groasa transformand natura intr-un peisaj plumburiu.
Pe campii si in livezi , toate roadele au fost culese iar bruma s-a instalat si a inghetat pamantul. Din cer au inceput sa cada picaturi mari si reci de ploaie , care cu lasarea serii si a frigului s-au transformat in fulgi de zapada. Toamna a fost alungata iar batrana iarna i-a luat cu nerabdare locul.

Compunere trimisa de Stanca Sabina.

A venit toamna. Un lung rastimp vremea ramane egala cu ea nsasi: senina si calda , blanda si dulce . Sunt noile zile de neuitat.. cand razele soarelui par filtrate prin miere.
Ultimele raze ale soarelui imi mangaie obrazul. Pe cer “pata” rotunda, aurie se ascunde printre norii cenusii ca plumbul.
Toamna are o rochie argintie facuta din mii si mii de ganduri bune dar mai ales are acei ochi minunati. Lumina din ei e de aur .
Lacrimile lui Septembrie uda pamantul. Vantul de miazanoapte batea taicios , subtire , patrunzand pana in inima padurii.
Vacanta a zburat ca un stol de randunele. Padurea trista se inalta catre cerul albastru si zarile in ceata se desluseau zile dupa zile , in aceiasi tihna blanda.
A inceput sa rugineasca frunza-n codru si in vii. Gaze plapande, amortite de frig , cauta adapost sub stratul gros de frunze uscate. Negurile se lasa perdeluind zarile.
Noiane de frunze desprinse par ca sunt purtate de vanturi.
Soarele se ascunde dupa norii cenusii . A inceput ploaia din cerul posomorat.
Toamna picteaza copacii goi. Luncile se rosesc si ele..

Compunere trimisa de Andreea.