Compuneri

Când stăpânul nu-i acasă

Stăpânul a plecat la cumpărături ,însă, ştiind că este un şoarece in gaură,el lăsă totuşi o bucată de brânză pe masă(din ce cauză nu ştiu nici eu).
S-a gândit stâpânul să angajeze motanul.Si motanului îi era poftă de brânză, dar apoi s-a gândit că puţină carne de pe şoricuţ i-ar fi plăcut şi mai mult.
Deci,cu mustaţile zbârlite de foame,a sărit pe dulap să pândească şoricelul.Peste vreo oră,şoricelul ieşi din gaură.Ca un fulger se repezi înapoi, fiindcă observase sticla galbenă a ochilor pisicii.
Pisica era să renunÅ£e,dar îşi aduse aminte cuvintele stăpânului: “dacă îl mănânci pe lacomul din gaură, ai asigurat peÅŸte pe o lună”. Timpul trecu.Pisica văzu ÅŸoarecele fugind,dar,ameÅ£ită de foame,ea nu sări pe el.Doar când ÅŸi-a dat seama cine este micul fulger,ÅŸoricuÅ£ul reuÅŸi să deschidă uÅŸa.De afară veni ogarul ÅŸi îi
muşcase pisicii coada,însă,ademenit şi el de brânză,nu apucă să muşte mai mult.
Se aud paşi.Stăpânul!Pisica pe sobă,ogarul după sobă şi şoarecele la intrarea în gaura sa;aşa stateau lucrurile la intrarea stăpânului în casă. Stăpânul, lăsă bagajele şi mâncă liniştit o bucată de brânză.
-Miau!
-Chiţ,chiţ!
-Ham!
Si animalele,aşa stăteau şi se uitau cum dispare brânza,brânza pe care nici una dintre ele nu a obţinut-o.

Compunere trimisa de Varga Andreea Gabriela , clasa a IV-a . Multumim pentru compunere!