Compuneri

Este iarna.Zana stelutelor argintii a acoperit tara cu un strat pufos si moale de zapada.Cristalinele glasuri se aud din departare.Ei sunt pe dealul alb ca spuma laptelui.
Iarna a pictat flori de gheata pe geamuri.Valurile de copii sunt obrajii ca merele sunt fericiti ca Batrana Iarna le-a adus atatea bucurii.Ei fac oameni de zapada si se dau cu saniile.Omul de zapada incremenit, ii priveste calduros.Andra si Laurentiu patineaza pe lacul inghetat.Denisa si Madalina se dau cu sania.Cusmele de omat sunt asezate pe casele luminate, iar saniile lor sunt imaculate.Strasnicul ger se plima prin potecile satului.Batrana Iarna danseaza fluturandu-si podoabele si trimitand spre pamant stelute sclipitoare.Soarele nu mai este darnic si nu mai are putere.Muntii sunt ca niste uriasi adormiti sub omat.
Incurand va sosi Ajunul Craciunului.Mos Craciun va trece pe la toti copiii cu cate un cadou.

Compunere trimisa de Marton Simina.

Madalina din Focsani ne-a trimis aceasta compunere frumoasa:

Cu saniuta

Este o zi de iarna.Ninge cu fulgi de catifea din cerul inalt.Fulgii se joaca de-a prinselea prin aer.Ei plutesc ca niste fluturi usori jucausi si sclipitori.
Orasul este invaluit in fluturarea alba si luminoasa.
Eu, dupa ce mi-am terminat temele . mi-am luat saniuta si am pornit spre costisa.Acolo le-am intalnit pe colegele mele:Corina , Iulia si Laura.Trageau saniile dupa ele si chiuiau de bucurie.
Am pornit toate cu saniutele la vale, intr-o pulbure de zapada.Obrajii nostrii sunt rosii ca macii si din ochi parca ne ies scantei.Dar suntem vesele.Srigam , zburdam , chiotim.
Saniuta Iuliei s-a rasturnat in omatul moale.Celelalte saniute se rostogolesc peste ea.Totul se petrece atat de repede, incat nu aveam timp sa ne speriem.
-Te-ai lovit?o intreb eu pe Iulia.
-Nu!imi raspunde ea , scuturandu-se de zapada.
Urcam din nou dealul si ne pregatim sa alunecam iar la vale.
Omul de zapada , imbracat in straiul alb, sub bolta crengilor cu flori albe de nea, ne striga si ne asteapta sa ne jucam cu el;
-Pe mine m-ati uitat/apoi surase in barba lui de unchias sfatos si ocrotitor.
-Nu te-am uitat.Venim indata sa n jucam cu tine!
Ne-am apropiat de el si i-am legat mai bine fularul in jurul gatului.
Joaca noastra a continuat pana seara , cand vantul s-a intetit si peste oras a inceput din nou sa ninga agale.Cu obrajii imbujorati si fetele zambitoare am pornit spre casa.
Noaptea incepea sa-si aprinda una cate una luminile deasupra orasului inzepezit si vantul incepea sa canta hoinar din chitara pe struna sarmelor de telegraf.

Andries Stefania, clasa a IV-a , din Brasov ne-a trimis o compunere frumoasa cu titlul “La sanius” .

La sanius
E o dimineata placuta. Soarele palid abia se zareste pe cerul  albastru.Maria ia micul dejun.Suna telefonul.
-Alo!
-Alo!Ce faci Maria?spune Ana.
-Uite iau si eu micul dejun.
-Azi vrei sa mergem la sanius impreuna cu Andrei si Ioana?
-Desigur! Cand ne vom intalni?
-Eu zic sa ne intalnim la 12:00 fix pentru ca mai tarziu se  va face frig si vom ingheta.
-Bine.Eu voi aduce sania cea mare pe care incap  trei persoane.
-Bine. Si eu voi aduce o sanie.Am vorbit deja cu Andrei si Ioana si ceilalti au zis ca ne vom intalni  in fata casei Mihaelei.
-Bine. Atunci ne vom intalni acolo.Pa!
-Pa!
Maria a terminat de luat micul dejun.Acum se pregateste de sanius .Se imbraca gros pentru ca ii e frica sa nu raceasca. A luat sania si a plecat salutand-o pe mama ei.
-Pa, mama! Ma voi intoarce intr-o ora.
-Pa! Ai grija de tine!
Copii s-au intalnit toti in fata casei Mihaelei .Chiar atunci cand au ajuns toti,  a iesit din casa Mihaela cu o sanie frumos aranjata.
-Buna !Ce faceti?
-Noi mergem la sanius, zise Maria.
-Pot sa vin si eu cu voi la sanius? spune Mihaela.
-Da! a zis Ioana.
Copii s-au distrat de minune la sanius.Dar seara se lasa si ei trebuie sa plece acasa.
– Eu plec.Ia-m promis mamei ca ma voi intoarce peste o ora si deja am intarziat se va supara pe mine daca  nu merg acasa,spune Maria.
-Noi mai ramanem.
-Bine. Pa!Pa!