Compuneri

Era o zi catifelata de primavara.M-am asezat pe o banca si mi-am lasat privirea asupra peisajului.
Pasarile se intorceau grabite,fluturii si albinele roiau in jurul meu.Cucul canta intruna pentru a acompania natura si aerul cald.O adiere de vant a venit neasteptata si a adus un val de flori proaspete.Copacii imuguriti isi deschideau “aripile” roz cu alb ca sa poata “zbura” pana la toamna.Iarba devenea,parca tot mai verde.
Dar cel mai frumos era rasaritul ,rasaritul soarelui imi lumina mintea printre ramuri.
Hmmmmm…e delicioasa bucata cu gust de primavara.Savurati-o si voi!

Compunere trimisa de Laslo Diana.

Locul acela se numea Sub cetate si, ciudat, se afla undeva, pe o colina. Eram invaluiti de crivat si priveam noaptea luminata electric a orasului. Rafalele de vant clatinau lumina putina si ne-am rafugiat cu totii intr-o incapere prelunga si calda. Am stat apoi indelung langa soba uriasa. Unul pevestea despre bunici si casa lor batraneasca, altcineva se gandea la vanatoarea de vulpi la care-l luase un unchi, alti doi visau sub impresia puternica a ruinelor cetatii… disparuta de veacuri, cetatea isi arcuia aripile ocrotitoare deasupra lumii de jos. Aveam aceeasi senzatie de siguranta ca atunci cand am mers intr-o poiana de margarete si le-am admirat delicatetea in liniste, fara a schita vreun gest, de teama parca sa nu-si ia zborul.
Plutea pretutindeni in jurul nostru un fel de liniste nepamanteana, si fiecare din noi avea impresia ca dincolo „coltul” in care ne aflam nu mai exista nimic pe pamant in afara de noi si copilaria noastra.
Pana cand iarna a izbit cu putere usa de perete, iar unul dintre noi s-a trezit ca dintr-un vis si le-a amintit tuturor ca trebuiau sa plece. In privirea lor puteam deslusi regrete si melancolie, caci ne chema viata noastra cea de toate zilele, cu aceleasi probleme si framantari de la scoala sau de acasa.
Dar uneori, cand ne intalnim intamplator, cate unul dintre noi ii spune din priviri celuilalt ca n-a uitat lumea noastra misterioasa.

Compunere trimisa de Daniel.

In Romania fenomenele naturii au devenit o problema nationala
din cauze greu de inteles. Omenirea, in incercarea de a trai mai
bine loveste puternic in flora si fauna Terrei. In era comunista,
industria tarii noastre s-a dezvoltat foarte mult, dar si haotic.
Plaiurile tarii noastre au fost brazdate in lung si in lat de catre agri-
cultori facandu-se diferite canale, canal care deserveau la irigarea
terenurilor agricole si la navigatie. Tot in aceeasi perioada, plaiurile
Romaniei au fost supuse unor experimente atat de daunatoare, de-
vastatoare chiar fara defrisari de paduri necontrolate si foarte insem-
nate din punct de vedere cantitativ in locurile ramase goale nu s-a
trecut la plantarea altor arbori si arbusti. Din cauza acestui fenomen,
toata zona a devenit in momentul ploilor torentiale de vara un torent
care tot ce intalnesc in calea lor, matura. Aceste taieri masive de
lemn au luat calea industriei. S-au facut defrisari pentru cherestea
si mobila, pentru industria de hartie si in cea mai mare parte pentru
industria miniera aflata in apropierea zonei noastre. In toata aceasta
perioada comunista s-a uitat de proverbul romanesc in care se
spunea: ,,Muntii nostrii aur poarta”. Dar asa cum este romanaul inva-
tat, a dus greul fara sa stea prea mult pe ganduri si in acelasi timp
natura isi lua tributul ei. Era comunista a trecut, poporul roman s-a
facut ca a uitat-o prin generatiile care au venit. Bine, bine, dar ce
facem cu mediul? El nu ne-a uitat si se rasbuna pe greselile facute
de oamenii care si acum continua sa distruga natura. S-au inmultit
zilele nelucratoare in tara si multe din ele se fructifica facandu-se
iesire la iarba verde. Iar spunem bine, bine, dar numai pentru
oameni? Sau pentru care oameni, caci in urma noastra ramane
prapad!
Maldare de gunoaie raman in varfuri de munte si poienite.
Acestea, la primul val de ploaie, iau drumul avalanselor si umplu
albiile raurilor facand imposibila supravietuirea micilor vietuitoare
care traiesc in adancuri. Marile baraje facute pe rauri si fluvii fara
avizul unor persoane capabile si responsabile fac acum, in zilele
noastre, in momentul unor viituri puternice sa creasca nivelul apelor
peste capacitatea acestora si fortandu-se barajele cedeaza facand
multe localitati sa dispara de pe harta tarii, aducand omenirea in
pragul disperarii. Dezvoltarea industriei, consumul de energie,
defrisarile masive, consumul de carburanti, iesirile austronautilor in
spatiu, experimentele nucleare facute in poligoanele subterane
luptele dintre etnii si neintelegerile dintre crestini au dus si duc la
distrugerea stratului de ozon al planetei.
In ultimii ani, din cauza acestor fenomene pe care numai omul le
creeaza in incercarea lui de a descoperi viata pe alta planeta. Din
cauza stratului de ozon foarte mic razele soarelui incalzesc din ce in
ce mai tare planeta noastra, facand ca o mare parte a ghetarilor aflati
in Antarctica sa se topeasca si nivelul marilor si oceanelor sa
creasca , aceasta ducand in urmatorii ani la o inundare a planetei.
Tara noastra a inceput sa faca pasi infini in acest domeniu.
In anii trecuti sute de localitati au fost inundate, zeci de case distruse
si suflete omenesti au ramas victime ale furiei naturii. Printre aceste
suflete ramase pe drumuri s-a aflat si un prieten de familie al parin-
tilor mei. In perioada vacantei de vara mergeam la tara intr-o zona
foarte frumoasa a Moldovei. Totul era parca rupt din basme, nu ne
venea sa ne intoarcem curand acasa. In urma defrisarilor din zona
padurii si colmatarea raurilor cu resturi menajere, la o ploaie toren-
tiala care a avut loc in vara anului 2007, in satul Tecuci, prietenilor
nostrii le-a fost distrusa casa partial, si un focar de infectie facand
zona un morman de gunoaie si lesuri de animale.
Prietenul meu a ramas fara casa si fara speranta. Atunci familia
mea le-a sarit in ajutor cu tot ce a putut, inclusiv cu rugamintea de a
locui la noi in aceasta perioada grea. Cu privire la toate aceste
necazuri as putea spune ca m-a uimit atitudinea lor. Spuneau ca desi
au pierdut tot, mai au speranta in Dumnezeu. Nu i-am inteles atunci,
dar intorcandu-ne in vara acestui an in vizita la ei, minune! Cu ajutorul
nostru si a lui Dumnezeu acea zona a fost construita si nimic nu arata
dezastrul care fusese. De aceea, noi, generatia noastra trebuie sa
punem umarul si sa ocrotim natura. Mentalitatea noastra trebuie sa
devina occidentala, fiecare la locul lui de joaca, munca s-au distrac-
tie, trebuie sa arate buna vointa fata de natura. Planeta are cu ce ne
hrani, dar noi nu trebuie s-o acoperim cu deseuri toxice si menajere.
In anii ce vor urma, noi si generatia mea trebuie sa invatam si sa
iubim natura, nu numai sa o distrugem. Clasa politica a zonei noastre
in care traim fiecare, trebuie trasa de mana spunandu-se: ,,Ajunge
cu greselile, faceti planeta sa zambeasca si in locul inundatiilor
devastatoare sa fie locuri cu ape curgatoare limpezi si blajine!

O poveste foarte frumoasa trimisa de Uzzi.

Reinvierea naturii
A sosit primavara cu mandrul ei alai.Se-nalta abur moale din gradina.In casa intra soarele si vantul. Matasuri lungi de vant starnesc puful papadiilor. Pe drum sunt balti albastre si-nsorite. Pe dealuri se vad araturi de catifea.In aier se simte o boare calda.
Galbenii codrii au inflorit.Dumbrava este plina de lumina si se aude un zumzet viu.Un fir de ghiocel plapand ii spune soarelui care imprastia suvoaie de lumina aurie:
-Bunule Soare,trimite-mi o raza care sa topeasca zapada din jurul meu!
-Indata voi trimite prima raza a acestei primaveri,pentru a mangaia gingasul tau cloptel.
-Iti multumesc,Soare!Voi inflori si voi straluci pentru bucuria oamenilor.
-Voi incalzi pamantul sa iasa si sora ta,Vioreaua si veselele Zambile.
Deodata vine si un greiere mic cat un fir de linte,avea niste ochisori marunti cat niste fire de colb si piciorusele fragede.In timp ce greierele s-a bagat in vorba cu soarele si ghiocelul, a aparut o furnica negricioasa,mica la trup,avea sase picioare cat sase firicele,neobosita,harnica si era foarte grabita. dupa ce o privi o clipa greierele intreba:
-Incotro,draga furnica,asa grabita?
-Cum sa nu fiu grabita,cand o multime de treburi sunt pe capul meu.
-Ai dreptate! Si eu m-am gandit la acest lucru.
-Hai sa muncim impreuna! Ne vom putea ajuta la greu si nu ne vom plictisi.
-Gata!sari greierele bucuros.
Din sudul insorit veneau siruri negre de cocoare.O data cu pasarile vin si florile-n campie,aducand cu ele cantec si veselie.

Compunere realizata de Tamba Miruna Georgiana , clasa a V-a, Moldoveni.

Natura plange

Toamna a sosit si in frumuselul meu orasel. Gradinitele si parculetele candva pline de viata au ramas fara verdeata .
Pomisorii fara frunzutele lor par ca niste umerase fara hainute . Cateodata cerul este senin ca spumisoara laptelui , alteori are nori grasi si plumburosi .
Privesc cum pe straduta mea trec una dupa alta si masinute si masinoaie .
Vizavi de casuta mea este o cladiroaie care are un cosulet prin care iese un fumisor subtirel .
Cand aerul plange cu lacramioare pe obrajii orasului , acopera ierbisoara verde ca smaraldul , frunzisoarele ramase in copacei , casutele precum si pamantul .
Astfel natura se mai curata si poluarea din aer este mai mica .
Natura plange cand oamenii nu o protejeaza.

Dragos, Bucuresti, clasa a VI-a