Compuneri

Fragmente/ Expresii /Idei – despre carte

Cartea este un obiect cultural.ea este destinata,inca din tipar,sa incante fiinta umana.

Cartea este un izvor de cunostinte si purtatoare a intelepciunii infinite.

Copii mici o citesc cu sufletul la gura,deoarece in ea se povestesc anumite scene din basme.

Dar nu numai prichindeii o citesc ci si adultii care prefera romanele de dragoste de aventura dar si cele politiste.

Cartile sunt prezente in toate materiile ca romana stiinte si tehnica.cartea este cunoscuta prin glasul nostru,iar daca noi nu o citim ea se pierde in negura cea intunecata a timpului.

Aceasta trebuie intretinuta foarte bine ,daca nu se deterioreaza.

Fragmente/ Expresii /Idei – la bunici

Aztăzi merg la bunici,în Neamț.(aici scrie fiecare comuna bunicilor săi)Debea aștept!Îi voi vedea pe verișorii mei,măușile,unchiul și bunicii. Acum suntem pe drum,nu mai avem mult.Fratele meu tot întreabă : -Când ajungem?Când ajungem?Când să-i răspund am ajuns.Familia ne întâmpină.Ne instalăm.   A doua zi mergem în pădure.Eu fratele și verițorii mei mergem să culegeem mure,ceilalți pregătesc un mic picnic.Dunpă ce am mâncat și ne-am jucat mergem acasă la bunici.   Mai târziu eu și verișorii mei mergem să ne plimbăm.Așa am făcut în fiecare zi cu fratele meu și ei.     Peste o săptămână plecăm acasă.A fost o săptămână frumoasă!

Fragmente/ Expresii /Idei – vara

Trei copii merg pe lacul din apropierea satului valcea acolo ei fac baie in apa cristalina a soarelui arzator care straluceste des . un copil nu stie sa inoate iar marian il ajuta si pe el sa se bage in apa sa inoate si el .ei au iesit din apa li se facuse foame si se dusera acasa sa manace maine dimineata merg la pescuit si prind un peste auriu repede se duc acasa si il frig cu ajutorul tatei mananca fericiti pestele si se culca

Ieri , după ce m-am întors de la școală, am mers în vizită la bunici. Stând pe patul lor, l-am admirat pe Mieunică, un motan leneș, dar cuminte și isteț. Bunicii îl îndrăgesc pe Mieunică, deoarece are blănița pufoasă, capul cu două urechi micuțe, ochi jucăuși și verzi ca două mărgele și-o codiță tufoasă ca o vulpiță.   Jucândumă cu el în grădina din fața casei, i-am auzit mieunatul dulce și alintat.

Este vara. Am fost la mare si m-am distrat asa de bine. Dar parca nu a fost de-ajuns. Impreuna cu colegii mei de clasa am organizat o petrecere de ,,Incepe scoala dupa vacanta de vara”. Si ne-am distrat. Acum, ramane de vazut cum ne mai distram.

Bunica este mama sufleteasca care mereu ne ajuta la greu si ne mangaie durerile. Parca chiar si acum imi amintesc privirea blanda a bunicii, uitandu-se in ochii mei, leganandu-ma si cantandu-mi sa adorm. Ea era cea care ma tinea strans cu mana ei parca desenata in linii de frica sa nu ma pierd. Si tot ea statea in noptile furtunoase citindu-mi din “Marea Carte de Povesti”. Cum o pot descrie pe bunica? Un inger pazitor gata sa ma apere si sa imi faca toate poftele. Ochii ei caprui ma urmareau oriunde mergeam iar la fiecare pas, doua maini ma protejau sa nu ma lovesc.
Bunica nu va pleca de langa mine nici cand voi fi destul de indemanatica incat sa ma descurc singura. Ma trateaza ca pe un copil, desi nu mai sunt si stiu ca sunt capabila de multe dar nu as vrea sa stiu ca spatele nu-mi e pazit de catre bunica.
Orice s-ar intampla o am pe bunica sa steie cu mine. Ma simt in siguranta in bratele ei si stiu ca bunica si-ar da viata, sa fiu in siguranta si fara griji.
Oriunde as merge si orice as face, nu mi-e frica sa fac fata provocarilor lumii, deoarece o am pe bunica langa mine.

Compunere trimisa de Damian Iulia.

la bunici

Intr-o zi de primavara,cum nu s-a mai vazut,insorita,inflorita stateau pe camp trei lalele  cum nu s-au mai vazut.din codrii verzi apare o floare maiastra insotita de altele purtând în frunte picatele de pe-o rază.Ele merg, s-aduna-n  grupe, se feresc de buruienI,iată vin şi gândăceii în hamide smălţuite.La bunici,totul inflorit si inverzit,mai lipseam doar eu si familia mea. Dupa ce am luat vacanta de paste eu si familia mea am plecat la bunici mei.In masina m-a luat un somn adiac si cand m-am trezit am intrebato pe mama mea.:

-mami,cat mai avem?

-putin!spuse ea cu glasul ei dulce si cald.

cand am ajuns m-am schimbat si am plecat pe afara.pe la 15 fix mama mea a spus:

-haideti la masa!
Am mancat,ne-am saturat,si ne-am culcat. De dimineata peste tot flori , verdeaţă, pomi în floare, zumzet de albine, ciripit de păsărel,iar ghioceii bunicii mele  isi aratau gluga fermecatoare si tulpinile imbibate cu aurul verde al naturii.Mingea de aur incalzeste planeta dupa o iarna geroasa.Pamantul reiese din sarbatoare si incepe sa lucreze fara incetare.Ursul iese din barlog,pasarelele trezesc vazduhul cu o sageata si asa totul reinvie dupa o iarna friguroasa.  Asa am petrecut eu la bunici.

Compunere trimisa de Edy Surlicarea Valentin.

Era o zi de primavarǎ.In desisuri a albit floarea ghiocelului cu cǎputul de smarald si clopoteleul de argint.Mingea de foc isi prelinge culorile sclipitoare pe cer.Era vinerea mare inainte de sǎrbǎtoarea pascalǎ .Anul acesta am hotǎrât sǎ petrecem Pastele alǎturi de bunici .Aici pentru fiecare copil ,zilele de sǎrbǎtoare sunt un mic colt de Rai.Atunci toti prichindeii se intâlnesc cu alti tainici de seama lor si merg de mânǎ cu bunicuta la bisericǎ  .In fiecare an ,de Pasti,privesc apusul fermecǎtor iar apoi natura picteaza cerul cu stele care ard feeric transmitându-ne nouǎ caldura sufleteascǎ si linistea.

Am auzit-o pe vecina Mǎrioara  spunându-le bunicilor  cǎ toti copiii  fac cele mai multe nazbatii in zi de sǎrbǎtoare iar bunica a surâs spunandu-i ca nu existǎ om ce odatǎ in viata nu a stiut ce inseamnǎ copilaria ,toti au fǎcut lucruri specifice copilǎriei toti oamenii si-au pretuit copilaria si incǎ o mai pretuiesc.Vecina Mǎrioara la vorbele bunici a inceput sǎ isi aminteascǎ de copilaria  ei ,zâmbind.Dupa toate aceste  Ana,Mihai,Dea si Ioana au venit se ciocnim un ou si apoi sǎ mergem in Pdurea Mǎrgǎritarului care este un loc fermecǎtor datorita florilor sale,pe lacul diamantin nuferii se rǎsfatǎ mereu.Aceastǎ pǎdure ruptǎ din cartea de basme pe care mi-o citea bunica când eram micǎ este locul de joacǎ al copiilor din sat .Parcǎ era un vis cand te uitai imprejur.Dupa incǎ o zi a venit duminica  mare m-am imbrǎcat intr-o rochitǎ rosie si elegantǎ si cu niste pantofi rosii dati cu lac.Cand  am iesit din casǎ toata strada era plinǎ cu oameni fel si fel care se indreptau spre lǎcasul sfant.Ajunsi la bisericǎ am aprins cu totii cate o lumânare care dansa  feeric .Dupa slujba sfântǎ toate rudele au venit la noi si am ciocnit ouǎle la care bunica si mama au lucrat migǎlos si am gustat bucatele pregǎtite de bunicul si de tata .Dupa ce lumea a plecat acasa eu am iesit pe pridvor gâ,ndindu-mǎ la viata tainicǎ si linistitǎ pe care toti copiii o duc aici si in reteta copilariei lor se adaugǎ doar lucruri de bine pe când la noi cei de la oras mai uitǎm cǎ Dumnezeu ne-a iubit atat de mult incat si-a lǎsat singurul Sau fiu sǎ piarǎ pentru mântuirea noastrǎ iar ei spun inainte de culcare ,zi de zi, Doamne iti multumesc !

Si asa am hotǎrât ca oricând voi putea imi voi vizita bunici si acest sat mirific.

Compunere trimisa de Goja Andreea.