Compuneri

Stateam intr-o seara de iunie in camera mea si eram foarte plictisita.Nestiind ce sa fac si nefiind deloc obosita mi-a venit ideea sa imi fac un jurnal al meu si sa incep sa scriu pe el toate momentele fericite chiar si triste din viata mea.
Am luat cateva hartii,o coperta si am inceput sa le cos.Coperta am colorat-o in culori calde,iar in scurt timp jurnalul meu a fost gata.
M-am apucat sa scriu pe el la lumina lampii despre excursia pe care am facut-o impreuna cu scoala,despre locurile pe care le-am vizitat,despre scurta plimbare cu vaporul pe Dunare,despre familia si colegii mei.El imi asculta toate povestile si peripetiile pe care le traisem pana sa ii dau viata.
Din seara aceea,Jurnalul mi-a devenit foarte bun prieten pentru ca in cele mai importante si emotionante clipe pe care eu le traiam,el imi era aproape si ma intelegea,lasandu-ma sa imi las pe paginile lui orice durere sau bucurie pe care viata mi-o rezerva.
Acum desi sunt putin mai mare,iau Jurnalul si rasfoiesc fiecare pagina pe care imi lasasem odata cele mai frumoase amintiri…

Compunere trimisa de  Pana Adelina.

O fila de jurnal doar pentru tine

Stateam si ma gandeam daca sa te sun sau nu..Nu stiam daca sa ascult de ratiune sau de inima..Ratiunea deseori da gres,insa inima niciodata.M-am uitat la un film de dragoste.Acum am sentimentul ca totul se invarte in jurul iubirii;ca tot ce se petrece pe lumea asta este un joc bizar al dragostei.Dar oare,iese intotdeauna biruitoare?Sau este un joc fara sfarsit in care sunt antrenate inimi nevinovate si pure ce ascund sentimente sincere?
Dar in fond,ce este iubirea?hm..ce intrebare banala!cred ca orice om si-a pus-o macar o data in viata.Si totusi,care este adevaratul raspuns.Nu exista..Cautam in dictionar..:Faptul de a (se) iubi; sentiment de dragoste pentru o persoană de sex opus.Ce cuvinte reci!definitia iubirii se afla in isisi inimile noastre si este atat de frageda si simpla,incat nu exista cuvinte pentru a descrie acest pur sentiment.
Inca ma gandesc la tine..Dar oare,de ce?Doar suntem simpli amici..si dupa felul in care ai spus-o..Bineinteles ca stiam acest lucru!Dar inima mea e atat de vulnerabila acum!Sunt supusa sa asist zilnic la razboiul dintre cele doua luni:bine si rau,dreptate si nedreptate,efemer si etern…De ce toate acestea?Cine suntem sa suportam rautatile vietii cotidiene?Ce e in mintea unora?Dar oare,in mintea mea,ce e?
-Esti tu!Dar tu,cine esti?Nu,nu ai venit deodata.Eu te-am adus langa mine.Simteam nevoia!Ceva imi spunea sa fac asta.Si am ascultat..
Dar vad ca m-am inselat..Poate inima mea nu e inca pregatita pentru tine,poate pentru nimeni.Ma aflu in ipostaza lui Titu Maiorescu:”Noua framantare a mintii,noi indoieli,noua imposibilitate de a pricepe..”Scria la doar 17 ani lucruri la care marii filozofi meditau,in propriul sau jurnal,inceput la 15 ani ,si care a continuat timp de decenii.Gandea diferit ,mai matur.Si cu toate acestea,era considerat ciudat.Se ascundea in carti..Si cum era privit de ceilalti?Pentru el nu conta ,oricum..
De ce suntem considerati ciudati uneori?Cu ce motiv ceilalti fac supozitii pripite,nu asteapta sa-si formuleze o imagine clara asupra felului tau de a fi,de a gandi,de a reactiona in fata problemelor cruciale ale vietii.Vezi tu,uneori simti ca ai atata drepate!Ca doar tu stii care este adevarul.DA,in regula,dar oare este acest adevar credibil?Poate provoci suspiciuni,si te trezesti cu acuzatii cum ca de la tine ar fi pornit totul..Dar nu despre asta vreau sa vorbesc.
Au aparut de curand multe articole in diferite carti si reviste,chiar si filme ,referitoare la tema “Ce-si doresc femeile?”A devenit o curiozitate atat de mare,incat mai interesate au fost insisi femeile,decat barbatii.Hm..dar barbatii ce isi doresc?Toti un singur lucru..De la primul pana la ultimul.De parca ar fi fost programati toti pentru aceeasi chestie,ceea ce este,indubitabil,adevarat.Acestea sunt legile firii.
Dar peste  aceste chestii  sunt multe alta parti frumoase ale vietii.De ce asteapta toti barbatii acelasi lucru de la o femeie?Si sunt multumiti atunci cand il primesc?Dar ce se intampla cand intalnesc o femeie mai deosebita..mai speciala?Majoritatea dau inapoi.Dar,mai sunt si acei barbati care incearca sa le cucereasca,insa nu reusesc din prima,spre dezamagirea lor;Apoi urmeaza o perioada de cugetare,in care parca se trezesc la realitate,dupa care cauta momentul oportun  si mai incearca o data,insa abordand altfel persoana speciala,intr-un mod..special,starnind astfel si interesul femeii.Oare acesti barbati nu sunt mai multumiti?Desigur ca,in ambele situatii,se ajunge la ideea initiala,la scopul vietii.
Insa nu putem oare sa infrumusetam intreaga aventura a celor doi?
Femeile speciale fac barbatii cu adevarat fericiti,nu cele ordinare,asa cum se spune.Bineinteles,toate se considera speciale,dar oare,sunt cu adevarat?Si cum ne dam seama?Simplu:ne uitam in inima lor..
Din nou ma afund in povesti!Dar mintea mea unde e cu adevarat?E inca la tine..La buzele tale atat de moi si catifelate,la mainile tale fine si calde ce ma imbratiseaza cu atata pasiune,la privirea ta senina si calda..

Inca ma uit la telefon..Voi asculta de ratiune,desi oftez adanc  deoarece azi nu ti-am auzit vocea.Imi duc mana la inima..bate cu atata putere.Au trecut doua zile de cand nu te-am vazut ,dar mi-e atat de dor de tine!Ce se intampla?De cenu dorm la ora asta tarzie,si ma gandesc la tine,scriind pe o foaie rupta oarecum dintr-un caiet vechi,cu creionul neascutit,cu capatul ros,atat de batran si obosit,la fel ca si mine..In curand vine perioada cea ami frumoasa a anului.Mi-as dori de la Mos Craciun,ca macar de anul acesta sa pot respira in doi aerul sarbatorilor.Sau pot vi din nou singura,[repetabila povara],cu vechii prieteni si familia ,asteptand probabil in continuare multi ani baiatul potrivit pentru mine,un baiat care sa ma inteleaga si sa ma accepte asa cum sunt ,pentru ca sunt speciala..

Multumim Amalia.