Compuneri

Totul se intampla in toamna anului 2005.Eram boboci in clasa intai,mici de te-mpiedicai de noi, si rosii ca para focului.
Cand a intrat domnul invatator in clasa,s-a lasat o liniste profunda.Cu ochii mari si speriati il analizam din cap pana-npicioare;si ne uitam la cata zapada avea pe acoperis.
El,om trecut prin viata,ne-a aratat un suras senin de parinte iubitor.Atunci,toti copiii au rasuflat oarecum usurati.
Cu vremea,a inceput sa ne fie drag de el;dar lui ii era drag de noi ca bujorii din gradina Dumnezeiasca.
Daca cineva ne intreba cine ne invata,raspundeam cu multa bucurie:”Domnul Gheorghe Manoliu!”Pentru noi…nu doar numele era sfant, ci si persoana.
Era un om inalt cu o bunatate si o caldura-nvorbe de neexplicat.Ochii lui erau blanzi si patrunzatori.De-l priveai..nu-l uitai viata toata chiar de ti-ai fi dorit asta.
Cand se supara pe noi,sau afla ca am facut vre-o traisnaita,ne privea in ochi si ne spunea:”Ce-ai mai facut mataluta?”
Dar Dumnezeu nu a mai putut trai fara el,avea nevoie de dumnealui acolo”Sus” si ni l-a luat.
Acum, as da orice sa ma mai intorc o zi in clasa intai,alaturi de “Domnul invatator”,dar el nu se mai intoarce.
Doar amintirile raman vesnic in sufletele noastre.

Compunere trimisa de Gîm Dana.