Compuneri

E dimineata de vara.
Carabusul s-a trezit cu chef de plimbare.Incotro s-o apuce?A gasit!Va merge in luminisul de la marginea padurii.Mergand,carabusul a intalnit peisaje minunate.Cum ar fi:pasarile scuturandu-si aripile,roua picurand usor de pe petalele multicolore ale florilor inmiresmate,furnicile cutreierand de colo pana colo in cautarea grauntelor risipite pe jos,si cate si mai cate.Carabusul i-a intalnit pe amicii sai:lacusta,buburuza si gandacelul.
Ajunsi in luminis,au realizat o minge dintr-o samanta a unei flori si au inceput sa se joace.
Pe inserate,licuricii i-au condus spre casele lor dupa o zi perfecta.

Compunere trimisa de Stefi.

Iulia D. din Brasov ne-a trimis o compunere foarte frumoasa intitulata “Ei, fluturii…”. Felicitari, foarte frumoasa compunere, am citit-o cu placere.

Ei, fluturii….

O viata scurta, calda si…fara rost. Asa traiesc fluturii? Sigur, ei sunt insectele superioare la frumusetete. Este fascinant sa privesti, cum dintr-o mica si nesemnificativa omida, se transforma un fluture minunat. Ei isi deschid aripile spre soare, spre divinitate.
Nu cred ca exista fluturi fericiti, sau prea fericiti. Nu au timp sa sesiseze asta…insa, exista doua feluri de fluturi: cei insetati dupa cunoastere, ce zboara fenetic din floare in floare, din loc in loc, fara sa oboseasca vreodata. Si mai exista fluturii linistiti, ce plutesc lenesi in aerul cald, purtati de cate o adiere fina sub caldura Sa.
Fluturii euforici, zboara pana la cer, ca sa gaseasca ceva mai bun, ceva nou, dar aripioarele lor se topesc si cad orbitor spre pamant. Cei sensibil ajung sa atarne intr-o rama pe un perete galben pal.
Si totusi…la ce e bun sa te transformi dintr-o omida in…nimic?