Compuneri

Vis de iarna…
Era o noapte linistita de decembrie. Selena impreuna cu parintii stateau la gura semineului. Dintr-o data pe pervazul exterior al ferestrei s-a zarit un fulg, un fulg alb ca spuma laptelui.Selena a sarit repede la fereastra lipindu-si nasucul de geamul rece.Era primul fulg de nea cazut din cer anul acela.Dupa el au mai indraznit si altii, parca parandu-le rau ca se desprind din inaltimile cerului.Fetita cu lacrimi in ochii a strigat:
-Zapada! Tati, mami maine iesim pe derdelus!
-Intradevar, plapuma alba de zapada  o sa acopere in aceasta noapte intreg satucul.
In cateva ore satul dormea sub un asternut imaculat de nea, sub acesta doar clabucii negriciosi de fum mai diminuau peisajul .Pe aceasta intindere pustie nu se putea zari nici o urma, nici un pas.Totul in jur:pe campii, pe dealuri ,parea a fi inghetat,totul parea a fi desprins dintr-o poveste.
Dimineata cand Selena s-a trezit si a privit pe fereastra nu ii venea sa-si creada ochilor:mantia stralucitoare era asternuta peste tot, pana si cainele ei Azorel care se afla in cusca era acoperit pe jumatate de nea.Ea s-a imbracat repede si-a luat saniuta si a pornit spre derdelus, dar mare i-a fost mirarea cand a iesit din casa iar piciorusele ei erau adancite pana la genunchi in zapada, cu toate acestea a luat-o in graba spre destinatie.
Pe derdelus s-a intalnit cu toti prietenii ei care se bucurau deasemenea de prima ninsoare.S-au jucat, s-au dat cu saniuta, au facut oameni de zpada, s-au batut cu bulgarii,insa distrandu-se asa de bine nu au observat cum a trecut timpul, indata s-a facut seara si au trebuit sa o ia fiecare spre casele lor , insa au promis ca maine isi vor da intalnire din nou pe derdelus, distrandu-se la fel de copios.
Selena a ajuns acasa rosie in obrajori si cu o bucurie vizibila pe fata , strigand cu veselie si mare entuziasm:
-A fost ca un vis de iarna, pentru o zi care ne-a adus fericire in suflete si a inmugurit in inima noastra o mare iubire pentru regina imaculata:IARNA!!!

Adelina, sc Gen nr. 27 Brasov, cl a-6-a

Iarna
O zi de iarna.Totul pare o intindere tacuta si alba. Aerul geros plimbat de adierea lina a unor crengi uscative de fag , hornurile caselor prin care ies forme de neinteles,ce infatiseaza aburul cald  si aromat  al mancarurilor,drumurile par niste oglinzi poleite de soare stralucitor.Dar deodata,incep sa cada din inaltul vazduhului,flori albe  de zapada .Viscolul puternic isi face  aparitia  rascolind nametii din calea sa,si imprastiind fulgii de nea pe fata neagra a pamantului.Singurul care rezista in fata acestora,este bradul cu podoaba sa vesnic verde, care priveste mandru de pe crestele inalte ale muntilor . Este inconjurat de vietuitoare iernatice ,care ii impartasesc soarta:in departare,prin ceata groasa, se zareste neclar o faptura careia nu prea ii place sa ii fie incalcat teritoriul.Imediat,scoase un zbieret inspaimantator ,ce raspandea in sufletele bietelor animale, groaza si neliniste.Doua licariri scanteietoare se apropie incet de locul lor.
Insa,bradul,binevoitor,le ascunde in cetina sa,iar fiara de lup,se indeparta furios,fara nici un folos.Animalele ii multumira copacului pentru ascunzatoarea oferita,si ii spuse ca probabil,pentru bunatatea sa,este singurul copac,caruia nu i se fura haina sa cea verde,drept rasplata pentru ceea ce face.

O compunere frumoasa trimisa de Fieraru Simona.

Iarna.Frumosul anotimp a venit cu alaiul sau de gheta peste orasul meu.
Din cerul instelat micutii nori cern floricele de gheata.Orasul s-a imbracat cu o haina imaculatnta de zapada.
Iarna este fiica cea mai rece a batranului an. Cu trena sa lunga si cu chipul ei gingas ea adduce bucuria copiilor si minunata sarbatoare de Craciun.

Intr-o zi de decembrie am iesit afara sa ma joc impreuna cu prietena mea san e jucam. Afara peisajul era de nedescris. Copacii,imbracati de-acum cu o haina de zapada parca presarati cu sclipiri de argint iti dadeau impresia ca esti intr-o lume de basm. Toti copii erau afara cu saniuta sau faceau oameni de zapada. Siragul de saniute era parca interminabil la sanius.Brazii, impodobiti cu mii de ornamente se gaseau in curtiile oamenilor,iar noaptea luminitele brazilor luminau strazile intunecate.
Oceanul de ninsoare se aseza usor,usor pe asfaltul abia luminat de razele  slabe ale soarelui. Pe patinuar nu mai era nici un loc.
In casele oamenilor mirosul de cozonaci era imbietaor,iar sunetul clopoteilor iti incanta auzul.Magazinele cu jucarii erau pline si pregatite pentru sarbatori.Toata lumea era fericita si implinita de sarbatori.Dar povestile despre zana iarna in casele copiilor erau interminabile.Se zicea ca zana e o fata incredibil de frumoasa cu o rochie de gheata si cu un castel frumos din clestar.
Asa am vazut eu iarna cand am iesit afara cu prietena mea. Seara a venit si minunatul nostrum “vis” de iarna continua in tara lui adica in tara viselor . Am adormit uitandu-ma pe fereastra la luna ce straluce alaturi de alaiul ei de stelute.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Rebeca.

Iarna face parte din cele patru anotimpuri ale anului.Ea este alba si friguroasa, insa anul acesta a fost altfel.
Daca ar fi nins in prima zi de iarna, ar fi fost minunat,dar aceasta fusese racoroasa si plina de soare.In aceasta iarna au fost zile ploioase si triste, care mihneau sufletele copiilor si a maturilor.
Cu caderea primilor fulgi, gindul oamenilor se va duce la sarbatorile ce ni le daruieste Craciunul.In aceste trei luni copiii continua traditiile stramosesti cum ar fi:colindatul, uratul, semanatul si altele.
Copiii sunt in asteptarea zapezii, sa se joace si sa mearga la sanius cu prietenii.Iarna lenesa si inceata intristeaza inimile copiilor, neaducind cu ea frumosii fulgi care formeaza un covor fulgurant.
Pentru mine iarna este ca o poveste.Cel mai mult imi place sarbatoarea Craciunului, pentru ca in noaptea de Craciun cu totii suntem copii si asteptam minuni.Le doresc tuturor celor dragi, ca aceasta iarna sa le aduca fericire si realizari.
Bucurati-va de o iarna blanda si nemaipomenita!!!

Compunere trimisa de Mihaela din Bucuresti, clasa a VI-a . Felicitari!

Madalina din Focsani ne-a trimis aceasta compunere frumoasa:

Cu saniuta

Este o zi de iarna.Ninge cu fulgi de catifea din cerul inalt.Fulgii se joaca de-a prinselea prin aer.Ei plutesc ca niste fluturi usori jucausi si sclipitori.
Orasul este invaluit in fluturarea alba si luminoasa.
Eu, dupa ce mi-am terminat temele . mi-am luat saniuta si am pornit spre costisa.Acolo le-am intalnit pe colegele mele:Corina , Iulia si Laura.Trageau saniile dupa ele si chiuiau de bucurie.
Am pornit toate cu saniutele la vale, intr-o pulbure de zapada.Obrajii nostrii sunt rosii ca macii si din ochi parca ne ies scantei.Dar suntem vesele.Srigam , zburdam , chiotim.
Saniuta Iuliei s-a rasturnat in omatul moale.Celelalte saniute se rostogolesc peste ea.Totul se petrece atat de repede, incat nu aveam timp sa ne speriem.
-Te-ai lovit?o intreb eu pe Iulia.
-Nu!imi raspunde ea , scuturandu-se de zapada.
Urcam din nou dealul si ne pregatim sa alunecam iar la vale.
Omul de zapada , imbracat in straiul alb, sub bolta crengilor cu flori albe de nea, ne striga si ne asteapta sa ne jucam cu el;
-Pe mine m-ati uitat/apoi surase in barba lui de unchias sfatos si ocrotitor.
-Nu te-am uitat.Venim indata sa n jucam cu tine!
Ne-am apropiat de el si i-am legat mai bine fularul in jurul gatului.
Joaca noastra a continuat pana seara , cand vantul s-a intetit si peste oras a inceput din nou sa ninga agale.Cu obrajii imbujorati si fetele zambitoare am pornit spre casa.
Noaptea incepea sa-si aprinda una cate una luminile deasupra orasului inzepezit si vantul incepea sa canta hoinar din chitara pe struna sarmelor de telegraf.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Ganea Andreea, Eforie Nord, clasa a VI-a

Blana de zapada

Imi taram pasii in blana de zapada… Ma uitam in jos, diamante pulbere scartaiau sub picioare. Ma uitam in sus, cadeau petale de pe flori sadite in azur. M-am uitat in stanga; pe banca, un om dadea cu mana jos niste roua parca adusa de pe stele, ca o dantela de voal… Pacat! Cum sa prapadesti asemenea bogatii ale naturii?… Ma uit in dreapta… Oameni treceau grabiti prin parc, fara sa se bucure de splendoarea iernii… Niciun zambet… Toti se uitau in jos… Paseau larg si grabit. Eu continui sa ma plimb cu privirea mea iscoditoare… Mi-o rotesc. Ea se opreste, din nou, sus. Un cer gri, intunecat de lacrimi si suspine. Vedeam doar niste margaritare cazand ametite de parfumul tare al tristetii… Care era la ordinea zilei… Chiar nu zambeste nimeni? Pana si Iarna plange, iar lacrimile ei inghetate se incheaga pe leaganele prea reci pentru bietii copii. Doar viscolul se dadea, ametit, in ele… Le chinuia, caci ele zburau incolo si-ncoace, gata sa se rupa, bietele de ele…
Imi continui trista plimbare. Nimic neobisnuit: lumea trista, plictisita, grabita, cu sacosi sau genti in mana, uitandu-se necontenit la ceas.
Stai! Parca aud un chiot! Mai multe! Erau niste copii ce radeau! Se bateau cu zapada! Parca de-asupra lor, fulgii cadeau mai lin. Un omulet de cristal, mic si gras, ii supraveghea zambitor. Ma uit din nou in sus si vad cum raze de cristal incearca sa se strecoare prin plumb. Zambesc 🙂 . Vreau sa ma alatur veseliei lor.

O compunere trimisa de Isabela din Slatina, clasa a V-a. Multumim, este o compunere frumoasa.

Baba iarna

Afara-i frig si e innorat! Baba iarna a sosit in caleasca ei de turturi si lasa in urma ei copacii de zahar, oglinzi care au acoperit ulitele si mai vine si cu acel mos batran care saracul nu mai poate la cat de batran este dar este foarte asteptat de copii adica Mos Craciun.

In soba arde focul, pisica toarce linistita iar copii se scufunda in lumea viselor. Bradul , plin de luminite milticorole, sclipeste in raza stralucitoare a lunii care a gasit o fereastra mica pe unde sa se furiseze in casa. Afara se aud colindatori care canta neincetat. Se simte aroma Craciunului in aer.

Bunica , observand adormirea copiilor, se duce afara si vorbeste cu o randunica. Oare ce vorbeau? Bunicuta o rugase pe randunica sa ii transmita mosului ca poate veni. Randunica s-a grabit sa ajunga in tinutul zapezilor ca sa ii transmita mosului mesajul. Cum a primit vestea, mosul a pornit la drum cu cei sase reni. Prin vazduh se auzeau clopotele renilor si mosul urand tuturor “Craciun Fericit” .

Oare ce cadouri au primit copii cei cuminti?

Denisa din Severin, clasa a V-a ne-a trimis o compunere foarte frumoasa:

Gandul unui fulg de nea

“A fost odata, pe vremuri indepartate o iarna grea.In jur parca totul era din zahar.Casele nu se mai vedeau sub troiene.Oamenii abia mergeau prin zapada de un metru.Fulgii parca prindeau viata in venirea lor pe pamant.Atunci cand Craiasa zapezii i-a dat viata unui fulg de omat el a jurat sa ii povesteasca tot ce v-a vedea in drumulsau spre pamant.El a vazut dealuri,campii,munti,cel mai mare turn din Franta’Turnul Eiffel”,temple,piramide,muzee,case,scoli si tot ce este fumos pe pamant.Atunci cand a aterizat o fetita la luat in mana si la stans pana nu a mai putut saracul de el nu a mai putut dar pana sa moara el si-a adus aminte de proomisiunea pe care o facuse Craiesii Zapezii acea de a-i promite tot ce va vedea in drumul sau pe pamat,iar dupa cinci minute a murit.Cand Regina tuturor Craieselor a aflat inima ei se facuse cat un purice deoarece ea ii dadude o magie speciala cu care se putea salva pe el insusi.”

O compunere foarte frumoasa pentru clasa a III-a scrisa de Dudas Alexandra Maria.

Magia iernii
Este Ajunul Craciunului si ninge peste sat. Se aud, printre case, cantecele vantului de iarna.
O cernere alba se lasa din vazduh, impodobind casele cu mantii albe, stralucitoare. Pomii s-au acoperit cu o panza alba.
Pe deal, copiii se dau cu saniuta si fac oameni de zapada. Vlad, Maria si Doru construiesc animale de zapada. Deasupra norilor, Craiasa Zapezii danseaza, aruncand inspre Pamant stelute slipitoare. Din cer a cazut, pe un lac de diamant, un castel de zapada. Doamna Iarna a iesit din castel pe calesti de vijelii. Mainile lucioase ale iernii au inconjurat derdelusul copiilor. Formele de zapada au prins viata, uimindu-i pe copii. Acestia s-au jucat pana tarziu in noapte.
Apoi, obositi, copiii au iesit de pe derdelus luandu-si la revedere de la formele de zapada, care incepusera sa zboare prin vazduh cu castelul de zapada.
Tot satul a fost cuprins de o liniste adanca.

O compunere frumoasa trimisa de Rosculet Ioana.

Scrisoare catre Mos Craciun
Aveam sapte ani cand puteam sa-i scriu o scrisoare lui Mos Craciun fara ajutorul mamei!An de an il rugam sa-mi aduca un singur lucru,unul singur pentru ca dupa spusele mamei trebuia sa treaca pe la toti copii si nu putea sa duca un sac atat de greu!Eram intr-o mare dilema!
Cu o saptamana in urma,cand ma intorceam de la scoala am zarit in geamul de la librarie expusa o papusa Barbie Cenusareasa!Era asa de frumoasa cu rochia care sclipea luminand parca totul in jur.In mana tinea un porumbel albastru care dintr-o clipa in alta te asteptai sa-si ia zborul!A doua zi m-am oprit vreme buna in fata vitrinei admirand-o1Era cel mai potrivit cadou pe care-l puteam primi de Mos Craciun!Am marit pasul ca sa ajung mai repede acasa.Vroiam sa stabilesc locul unde o sa fie asezata,sa le povestec papusilor mele despre ea….sa-i scriu scrisoarea mosului….Drumul pana la bloc mi s-a parut mai lung ca niciodata!Cu mana tremurand de emotie am apasat butonul interfonului:sunt eu,mami!Am urcat scarile cate doua si nici nu stiu cand am ajuns in fata usii!Mama m-a privit mirata :
-De ce ai alergat?Of,esti transpirata toata!Imediat schimbarea!
-Mami,eu…
-Nu vreau sa aud nimic,vorbim dupa ce te schimbi.Intre timp o sa-ti pregatesc masa!
De ce oare nu putea sa inteleaga ca eu eram in momentul ala cel mai fericit copil din lume?Cu bucuria care-mi stapanea sufletul si care parca imi dadea aripi,i-am amenajat Cenusaresei locul unde o sa fie primita ca o adevarata printesa!
A doua zi m-am oprit din nou in fata vitrinei admirand papusa.Dupa un timp,langa mine a venit o mamica cu o fetita de un anisor si ceva .Din caciula groasa ii ieseau bucle castanii,iar ochii negri,mari,parca …radeau.Fascinata de aceasta imagine vie,am privit-o pana cand a plecat.Ma simteam vinovata in sufletul meu….de tradare…oare mosul nu putea sa-mi aduca doua lucruri?Cu lacrimi in ochi mi-am luat adio de la papusa!Mi s-a parut sau chiar mi-a facut cu mana?
Ajunsa acasa mi-am inceput scrisoarea catre Mos Craciun….singurul cadou pe care mi-l doresc este ….o surioara!
Zilele au trecut in zbor ….mosul a sunat la usa si mi-a inmanat o cutie frumos impachetata.Am desfacut-o imediat,cu grija,sa nu-mi ranesc …surioara!Din cutie imi zambea …Cenusareasa!Alaturi era un bilet”dorinta iti va fi implinita la anul!”!Si s-a tinut de cuvant…am primit cea mai frumoasa surioara din lume!