Compuneri

Iarna face parte din cele patru anotimpuri ale anului.Ea este alba si friguroasa, insa anul acesta a fost altfel.
Daca ar fi nins in prima zi de iarna, ar fi fost minunat,dar aceasta fusese racoroasa si plina de soare.In aceasta iarna au fost zile ploioase si triste, care mihneau sufletele copiilor si a maturilor.
Cu caderea primilor fulgi, gindul oamenilor se va duce la sarbatorile ce ni le daruieste Craciunul.In aceste trei luni copiii continua traditiile stramosesti cum ar fi:colindatul, uratul, semanatul si altele.
Copiii sunt in asteptarea zapezii, sa se joace si sa mearga la sanius cu prietenii.Iarna lenesa si inceata intristeaza inimile copiilor, neaducind cu ea frumosii fulgi care formeaza un covor fulgurant.
Pentru mine iarna este ca o poveste.Cel mai mult imi place sarbatoarea Craciunului, pentru ca in noaptea de Craciun cu totii suntem copii si asteptam minuni.Le doresc tuturor celor dragi, ca aceasta iarna sa le aduca fericire si realizari.
Bucurati-va de o iarna blanda si nemaipomenita!!!

Compunere trimisa de Mihaela din Bucuresti, clasa a VI-a . Felicitari!

Tot Antonia ne-a trimis aceasta frumoasa compunere.

Peisaj de primavara

Este din nou primavara . Aceasta a venit si pe meleagurile noastre , dar nu cu mana goala, ci cu multa dorinta de viata si putere in toata natura .Petele de zapada au fost sterse de pe fata Pamantului, ramanand in urma lor miros de pamant proaspat si umed.Dealurile au fost acoperite cu un voal de matase verde , in timp ce razele de soare danseaza in poienile inmiresmate .Fluturii si-au zugravit unii altora aripile in culori vii , iar trandafirii asemenea unor torte aprinse impodobesc gradina cu parfumuri dulci si delicate .Deodata un firicel din iarba a soptit ceva . Campia intreaga a inceput sa cante .Vantul a scos norii din inima sa si i-a alungat cu o forta noua , facand cerul mai senin . Oglinda talentului pasarilor era concertul pe care tocmai il dadeau in mijlocul livezii vesele.Soarele nu ignora nici cel mai mic mugure din armata de copaci , incercand sa il trezeasca la un nou inceput .Toate elementele descrise se aflau intr-o conexiune si armonie perfecta asemenea unor reguli luate din tipare.

Culorile ploii

De pe cerul azuriu de vara a disparut brusc soarele. Norii se aduna a ploaie, iar vantul patrunde orice suflare, purtand cu sine mirosul si freamatul cald al verii.
Arborii isi infioara frunzele fosnind ametitor si furtuna cucereste pamantul insetat. Peisajele posomorate se amesteca in valtoarea furtunii amenintatoare. Din cerul fumuriu si sumbru cad picaturi mari si reci de ploaie, atat de curate si stravezii ca lacrima unui izvor. Ploaia saruta pamantul cuprizandu-l in bratele sale cu suvoaiele indraznete si paraiele zglobii. Vantul si ploaia se intetesc sugrumand zapuseala acestei zile de vara. Natura suspina prin fulgere, fulgere lungi ce strabat norii si care infricoseaza. Doar frunzele se mai misca ametite valsand in pustietatea ploii. Strazile impartasesc gustul linistii fiind spalate de picaturile acestei ploi.
Cuprinsa de vraja ploii, mi-am luat umbrela cea veche si am plecat la plimbare. Pas cu pas pasind pe strazi, curcubeu` ma intampina, iar ploaia se indeparta de pe meleagurile noastre. Natura se bucura, dandu-ne mirosul de aer proaspat cu amprente dulci de miresme, de capsuni, de cirese si de flori de soc. Nimic nu se compara cu imaginea naturii de dupa ploaie, iar totul capata viata. Ploaia pentru mine a capatat culoare!

Compunere trimisa de Anca din Iasi, clasa a VII-a.

Inceputul primaverii
A venit primavara… In spatele casei bunicilor se afla padurea prin care au indraznit sa patrunda cateva raze aurii. Firicelele de iarba au inceput sa se zareasca pe langa ghioceii abia iesiti la lumina de sub pamantul negru si umed cu delicatii clopotei, nu de mult infloriti. Pasarelele au inceput sa cante cu glasul lor subtire si induiosator.
Copacii au inflorit oferind padurii o raza de lumina in intunecimea ei. cateva picaturi de roua se zaresc pe firele de iarba verzi. zumzetul albinelor a inceput sa se auda pe deasupra campului de flori. Dulcele vant de primavara adie usor printre crengutele copacilor. cea dintai randunica, venita de departe, taie albastrul cerului ca o sageata.
Primavara s-a intors din nou cu ce are ea mai frumos.

Compunerea aceasta frumoasa a fost scrisa de Dutu Ionut Robert , din Giurgiu, clasa a VI-a .

Monica Elena din Suceava ne-a trimis o compunere intitulata toamna:

Toamna

Un peisaj simbolic,vis albastru al naturii se revarsa asupra mea uneori si ma face sa ma simt inconjurata de minunile naturi.
Fosnetele pline ale frunzisilor,hohotirea despletita a vanturilor, clinchetele moi ale apelor imi dau speranta de mai multa viata……
In departarile albastre pacea serilor de toamna isi arata patutul de mlaja.
Roadele campiilor dorm, ploaia cerne marunt sita deasa pe pamantul somnoros si adormit.
Cearta salciilor care toata ziulica dorm,isi aplecau crengile frumoase si lungi asupra pamantului.Tinutul diafan al campiilor de argint sunt colorate cu un covor galben-auriu.Reci oglinzii de apa se revarsa asupra naturi prevestind soarele care isi trimite cu darnicie razele printre miile de flori,pe care sa gasesc fluturii mici cu rugina pe albastrele aripioare.
Pe iarba de matase se gaseste furnica cu antene curioase care isi cauta de mancare.Brazii ca lumanarile de flacara galbuie cu radacina da de otel nu se lasa batuti si isi arata si ei frumusetea uni altora.
O lumina dulce se cerne printre crengile brazilor si ne arata ca vrea si ea sa participe la marea adunare a naturii…..
Ce frumos este acest anotimp toamna…..!!

Crisea Mihnea, din Targoviste, clasa a VII-a ne-a trimis o compunere foarte frumoasa :

O jucarie, o amintire valoroasa

Ce este o jucarie?Pentru mine este nu doar un simplu obiect, ci mult mai mult.Orice jucarie mare, mica, rotunda ,patrata imi aduce aminte de copilaria mea draga, de amintiri triste,fericite de toate felurile.
Insa imi amintesc cu drag deoarece doar o copilarie ai, si trebuie sa o traiesti din plin.Cand vad azi copii jucandu-se ma gandesc dece nu pot reveni la acele vremuri in care si eu ma jucam si vedeam totul asa cum vream eu…in care cruda realitate nu ma lovea ci ma evita mereu mereu.
Eu cred ca jucaria pentru multi oameni este simbolul infantilitatii, mai bine zis simbolul copilariei.Toti ne-am dori sa mai gustam macar odata din timpul in care eram copii.
Cand eram mic aveam un ursulet de plus care era cel mai bun prieten al meu si in care aveam deplina incredere.Acum,trecut de varsta copilariei nu mai pot avea incredere decat in familie si poate in ursuletul meu care inca il mai am.Astfel o jucarie poate schimba viata, in sensul ca aducandu-ti aminte de vremurile de demult ,uiti problemele prezentului.

Ultima compunere trimisa de Ioana Rosculet, de asemenea foarte frumoasa. Te mai asteptam cu compuneri pe la noi. Felicitari pentru compunerile tale, mie imi plac foarte mult 🙂 !

Peisaj fantastic de primavara

Natura si-a dat jos mantia alba si rece.Ziua este la inceput de drum.Noaptea paraseste cerul ca o printesa ce se furiseaza de la un bal cu speranta ca nimeni nu o sa-i observe lipsa.Soarele uraca incet scarile cerului cu pasi de diamant.Razele ,ca niste dungi rosii lumineaza pamantul, facandu-l sa para un glob aurit.Cupolele de vise impletite cu mireasma cruda de liliac se inalta spre vazduhul senin.
E primavara !Vantul rece si crud este alungat de o raza palpaitoare de pasiune.Pasarile in culori de curcubeu admira sufletul vesel de pom si florile de cristal.Libelulele cu aripi azurii zboara in aerul parfumat, provocat de florile tainice.
Impletiri dulci de glasuri cutreiera padurea.Lacul straveziu este luminat de o dunga inflacarata ce a poposit in acea clipa pe pamant.
Acesta este spatiul copilariei mele !Vise ce se pot realiza doar in imaginatia mea, ploi de foc ce cad pe pamantul unde numai fictiunea exista si ce-i mai important :toate vietuitoarele pot vorbi, pot merge, pot auzi…
Noaptea, chiar daca este inficosatoare, imi place sa stau de vorba cu regina sa, luna ,si cu stelele.
In aceste peisaje de primavara traiesc in fiecare zi.Aceasta este lumea de care nu vreau sa ma despart niciodata !

Primăvara, fiica cea mai tânără și mai frumoasă; ea trezește la viață întreaga natură; peste flori, verdeață, pomi în floare, zumzet de albine, ciripit de păsărele; câtă frumusețe, câtă viață și veselie peste tot locul; zboară gândăcei de tot neamul; furnicile harnice lucrează toată ziua; albinele caută nectar; păsările călătoare vin în țara lor veche și neuitată; de sub covorul de frunze moarte se ivește ghioceii; căldura soarelui dezmiardă mugurașii; dulce vânt de primăvară; natura-i în sărbătoare; soare cald și vesel revarsă căldura-i mângâietoare; copaci în floare, iarba a prins colț fraged; noaptea scade, ziua crește; zilele se fac mai lungi, mai blânde; verde crud; ea aduce flori în câmpie, vânturi line, calde ploi și veselie; zumzetul harnicelor albine; rândunica cea voioasă taie albastrul cerului ca o săgeată.
Ioana Rosculet

Rosculet Ioana, din Urziceni, clasa a VI-a a scris o compunere foarte frumoasa, “Toamna”.

Toamna

Este o zi de noiembrie.Afara,peisajul pare coborat dintr-un tablou al unui pictor celebru care a pus rosu aprins pe frunzele de vita salbatica si galben ruginiu pe cele de nuc.Iarba inca verde contrasteaza puternic cu galbenul roscat al craitelor inflorite.
Frunzele cad cu miscari de aripi moi.Odata ajunse pe pamant formeaza un covor fosnitor in care mi se afunda pasii.Raspandind tristete,vantul cu a lui suflare matura frunzele pe aleile pustii.Printre ramurile goale,impodobite de lumina,crivatul canta la xilofon.La inceput notele sunt interpretate cu usurinta,apoi rafalele perturba intreaga simfonie!Copacii ofteaza,iar lacrimile de promoroaca picura una cate una peste frunzele moarte.
Vreau sa aud cantecul pasarelelor,dar degeaba!Dupa un timp in care totul parca a incremenit se aude cioc…cioc …cioc !Este ciocanitoarea care-si cauta hrana sub scoarta copacilor !
In aer miresmele de toamna plutesc fiind accentuate de parfumul fin al gutuilor pufoase.A cazut bruma !Iarba,crizantemele si pamantul par trase intr-o foita de staniol argintiu.Panzele de paianjen s-au transformat in fire de mohair pufos din care natura impleteste haine pentru crizantemele care inca isi desfac bobocii incantandu-ne cu cascadele de flori.
Dintr-o data cerul devine plumburiu !Soarele incearca din toate puterile sa-si faca simtita prezenta,dar norii grosi ca o mantie de fum ii ingreuneaza efortul.
Oare iarna bate la usa ???

Andreea, din iasi, clasa a IV-a ne-a rugat sa o ajutam cu o compunere cu titlul : “De anul nou”.

Ei bine anul nou abia a trecut, deci nu ar trebui sa fie foarte greu sa scrii despre.

In introducere poti incepe cu Ajunul Anului Nou, in care prezinti toate pregatirile familiei pentru anul nou. Mama este foarte ocupata fie cu curatenia, fie cu mancarea (de anul nou pregatindu-se multe bunatati), fie cu aranjarea mesei. In tot acest timp primesti si uratori care te farmeca cu urarile lor de anul nou. Poti spune de asemenea si cu ce ai contribuit tu pentru pregatirea anului nou, ai facut o rajitura, ai aranjat masa, ai platit uratorii, etc.

In cuprins ne vom axa pe Anul Nou in sine, cum sarbatoriti. Poate mergeti la masa, cu intreaga familie, prieteni, povestiti, iar la ora 12 : 00 , numarati toti 10,9,8… se deschide o sticla de sampanie. Intre timp poate cei mici se duc la televizor sau mananca pe furis tortul adus de mama. Incearca sa fii cat mai sincera si compunerea ta sigur va fi originala si apreciata de doamna invatatoare.

In incheiere poti prezenta pentru ce esti recunoscatoare anului ce tocmai a trecut si ce doresti sa faci in anul care vine sau ce doresti sa primesti “cadou” din partea noului an.

Succes cu compunerea!

Mi-am inchipuit iarna altfel

Iata!A sosit din nou anotimpul rece..ce trist! Parca mai ieri alergam dupa fluturii gingasi si multicolori si parca ma lasam invaluita de adierea calda a vantului pe acele calduri toride. Si parca doar acum cateva clipe incepuse scoala si voiosi mergeam prin parcul cu castani si vedeam frunzele cazand,si,vedeam cum trece timpul.
Dar acum?Atmosfera e cu totul alta.De fapt..ar fi trebuit sa fie..Visam ca va fi o iarna lunga..foarte lunga..asa cum fusese anul trecut..
A fost o iarna grea,dar frumoasa…Parca inca mai simt mirosul de ger proaspat…si scartaitul omatului sub picioare.Fulgii parca se jucau in zborul lor zglobiu.Copacii dantelati parca dansau si ei in zborul leganat al diminetii reci de iarna.Era un peisaj de vis.Cristale sclipitoare parca iti luau ochii in jocul lor vesel si zburdalnic. Eram si noi intr-o zi cu saniuta.Fusese o noapte lunga si a nins mult. As fi vrut sa ninga si azi tot asa. Se facuse un omat mare cat casa. Campul era acoperit cu margaritare sclitoare. Eu,marcela si marian ne-am gandit sa iesim sa ne imbujoram putin.Desi era putin ger,ne-am luat saniutele si am pornit pe derdelus.Acolo mai erau multi copii veseli,imbujorati si ei,dar foarte bucurosi.Era minunat. Am facut un om de zapada,am alergat,am patinat pe lacul in care vara trecuta inotam si pescuiam,dar nu ne-am sfiit nici acum. Marian a spart putina gheata si a pescuit la copca. A prins cativa pesti,asa ca ne-am potolit si foamea iar  apoi ne-am continuat jocurile.
Ce zi superba a fost atunci.Si au mai fost multe . O luna a tinut asa,dupa care putin timp a mai durat si si-a facut aparitia discul rosu al soarelui.Pe de o parte ne bucuram-scapasem de hainele grele si de bocancii incarcati de zapada pe care abia ii mai caram.Dar pe de alta parte ne parea rau . Se termina vacanta de Craciun si nu mai aveam cum sa ne jucam.Ne intalneam tot mai rar si eram tot mai tristi.Abia asteptam din nou sa vina iarna.
Mi-as fi dorit ca si anul acesta sa fie tot asa. Dar nu a fost sa fie. Sa speram in continuare ca ne vom mai juca si in alti ani asa cum ne-am jucat atunci,si sa revedem acel peisaj din basme,care nu va disparea niciodata din mintea mea. Ador anotimpul iarna!

De Andries Stefania din Brasov.