Compuneri

O compunere foarte, foarte frumoasă este “DispariÅ£ia globului auriu” scrisă de Anamaria , clasa a VI-a.

Dispariţia globului auriu

Toamna şi-a făcut apariţia pe meleagurile noastre, însoţită de norii jucăuşi şi plângăcioşi, odată cu apusul soarelui.
Globul auriu de foc nu mai încălzea cu putere pământul care începuse să amorţească . Razele lui se oglindeau în lacul limpede pe care pluteau câteva raţe.
Păsările au început să-şi facă valizele pentru călătoria cea lungă , în timp ce animalele mai strâng încă mâncare pentru proviziile de iarnă şi îşi finisează adăposturile în care vor locui timp de trei luni.
Oamenii se odihneau admirând apusul de soare şi gândindu-se optimist la următoarea zi în care vor începe să-şi strângă roadele la care au muncit din răsputeri toată vara.

Tot Andreea Cojocaru, clasa a III-a, Vaslui ne-a trimis o altă compunere frumoasă cu titlul “Iarna” :

Este iarnă. FLuturii de cristal zboară prin văzduhul întunecat.
Moş Crivăţ a ajuns pe meleagurile noastre împreună cu fiica sa. Copiii ei formează o mantie de argint.
Micile petale de clopoţel ţes hainele copacilor cu fire de argint.
Soarele palid se prevede printre norii cenuÅŸii.
Micii copliaşi se trag cu săniile pe coasta dealului alunecoasă . Sub picioarele lor scârţâie zăpada pufoasă.
Odată cu venirea acestui anotimp minunat se apropie ÅŸi următoarele sărbători: MoÅŸ Neculai, MoÅŸ Crăciun – naÅŸterea pruncului Sfânt ÅŸi trecerea la noul an.
Copiii se bucură de acest anotimp care deschide sufletul oamenilor într-u alt an mai bun.

Adriana Viorela Gărgărici, Bucureşti, clasa a VI-a ne-a trimis o compunere foarte frumoasă despre apariţia primului ghiocel.

Primul ghiocel

E sfârşit de februarie. E încă frig, dar razele soarelui îşi face loc prin norii de cenuşă şi, destul de timide, încearcă să topească petele mari de zăpadă, care încă au mai zăbovit.
Codrii sunt pustii , lipsiţi de frunze şi de cântecul păsărilor. În aer pluteşte o boare caldă, cu miros de pământ umed.
Iazurile se smulg din dunga gheţii şipotind ca nişte fluiere de argint, din care cântă ciobănaşi nevăzuţi.
Dar iată, acolo pe mal, sub o pată mare de zăpadă , se zăresc câteva firicele subţiri de iarbă. Trezirea la viaţă a naturii, căldura soarelui de primăvară au făcut ca acolo, în jos, pe mal, să răsară şi să se înalţe o floricică suavă, un gingaş ghiocel. Şi-a desprins capul din gluga lui cea verde înălţându-se cu trupul subţire şi crud spre lumina soarelui.
Dar, din cerul albastru, ca o petală de nu-mă-uita , au început să zboare, în adierea vântului, mii şi mii de fluturi albi.În joaca lor, în dansul lor, din întâmplare, un fulg s-a desprins din dans şi a poposit pe clopoţelulde argint al firavului ghiocel.Pentru câteva clipe , au început să-şi vorbească unul altuia, spunându-şi fiecare povestea lui. Fulgul era supărat şi a început să plângă , cu lacrimi de cristal, şiroind peste petalele delicatului clopoţel . Era trist pentru că razele soarelui îl încălzeau. Era trist pentru că mama lui , Ianuarie, l-a părăsit şi pentru că era singur şi neajutorat.
Acesta a fost şi primul şi ultimul lui dans. o adiere uşoară de vânt a mişcat clopoţelul de argint şi acele câteva picături de cristal au alunecat uşor, ajungând în pământ de catifea.
Pentru o clipă, ghiocelul a simţit că este singur , dar aceasta numai până când firicelele subţiri de apă s-au strecurat la rădăcinile lui.
A trecut o noapte, iar dimineaÅ£a, când soarele proaspăt de primăvară ÅŸi-a revărsat razele blânde ÅŸi fragile, firavul ghiocel devenise un voinivel în haină albă – apa cristalină a fulgului de nea l-a hrănit peste noapte, i-a dat putere ÅŸi culoare.

O compunere frumoasă trimisă de Andreea Cojocaru, clasa a III-a, Vaslui

Primăvara

A sosit zeiţa florilor.
Ea îşi împrăştie micul vizitiu de argint prin ţară.
CopilaÅŸii ei umplu casele oamenilor de bucurie ÅŸi fericire.
Oamenii încep să-şi are pământurile şi în grădini sapă. netezesc şi pun seminţe în pământ.
Îngeraşii coloraţi îşi deschid cupele parfumate.
“Primăvara” fiind cea mai tânără fiică a anului o convinge pe “Iarnă” să ne părăseacă meleagurile.
Soarele este mai dulce acum, cu pământul aspru şi rece.
Acest anotimp aduce noroc ÅŸi bunătate în sufletele oamenilor cuprinÅŸi de fericirea care o aduce “ÃŽnvierea Domnului”.