La sanius de Theodora02.07.14

Era o zi frumoasa de iarna.Eu si cu prietenii mei ne-am gandit sa iesim la sanius.
Afara cadeau mii si mii de margaritare din norii albi si pufosi ca pernele care parca erau atasati de cerul albastru ca si cuartul.Pamantul era invelit intr-o plapiumoara de matase brodata cu diamante.Copacii zaharisiti priveau indulgenti copii care se jucau prin curte. Am plecat spre derdelus.O gloata de copii urcau pe dealul din diamante pentru a se da cu sania.Noi am ales un loc unde nu prea erau copii si ne-am jucat acolo.Mai intai am facut un om de zapada cu haine ca de cristal.Acesta era baiat.Avea ochi fermi, de culoarea pietrei lunii.Nasul ii era prelung si portocaliu ca aragonitul.Zambetul ii era bland.Iar obrajii, obrajii ii erau imbujorati de un rosu aprins.Apoi dupa omul de zapada ne-am bulgarit o gramada, facand unui prieten de-al meu si botez.Dupa ceva vreme ne-am mai urcat odata pe derdelus cu saniile.Ma rog, incercam, dar pana la urma…nu ne-am mai dat.Am plecat spre casele noastre abea cand si noi faceam parte din covorul alb al iernii, adica eram plini de zapada.
A fost o zi minunata si sper sa nu fie ultima!

Anunturi



Compunere trimisa de Sirghi Theodora.

Posted in Compuneriwith 18 Comments →

La sanius04.19.10

La săniuş

Anunturi



Fiind week-end, tata ne-a dus pe mine şi pe sora mea la bunici. Când am ajuns, se făcuse seară. Tot satul era îmbrăcat într-o haină albă şi pufoasă.
Dimineaţa ne-am trezit, uitându-ne  curioase să vedem peisajul Doamnei Iarnă. Bunicul făcea cărări în curte, iar Azorică zburda bucuros în ninsoare.
Am luat micul dejun, ne-am pregătit şi am plecat la sănuiuş, anunţându-ne toţi prietenii de la mic la mare.
În drum spre derdeluş, am văzut cum fumuri albe se ridicau in văzduhul plumburiu. La orele amiezii, noi alunecam cu săniile, glasurile noastre vesele tulburând liniştea din jur.
De sus, priveliştea era minunată! Drumurile păreau nişte oglinzi poleite de soarele strălucitor.
La-ndemnul unui băiat, a  început  bătaia cu bulgări. Eram atât de fericiţi! În jurul nostru zăpada cristalină părea un lan de diamante.
Pe înserate, când în sfârşit ne-a  cuprins frigul si foamea ne dădea târcoale, am pornit-o către casele noastre, după o zi de neuitat. Ne-am despărţit de prietenii noştri, cu gândul ce va urma week-endul viitor.

Compunere trimisa de Luana Iovanesc.

Posted in Compuneriwith 48 Comments →

  • You Avatar

Reclame