Compuneri

Fragmente/ Expresii /Idei – despre carte

 

Cartea este un prieten de nadejde, care iti vorbeste, iti da sfaturi, te invata lucruri pa care nu le stiai.

Sunt cinci ani de cand paseam pentru prima data pragul scolii. Eram o fetita sfioasa, cu multe spaime in suflet, dar hotarata sa invat carte. Doamna invatatoare ne-a condus pe fiecare in banca si ne-a spus ca urmeaza sa ne dezvaluie o mare comoara: cartea. De atunci , cartile m-au atras pe un taram luminos, intr-o alta lume, pe care o vad doar in mintea mea. Cartile m-au invatat si ma invata foarte multe expresii noi, cum sa ma comport si cum sa vorbesc. Daca simti ca iti sunt prietene , le citesti cu placere si vrei sa stai cat mai mult in prajma lor.

Citirea unei carti valorea mai mult decat un cufar plin cu aur.

Compunere despre carte trimisa de Teodora Daria.

Prietena mea cartea

Cartea nu este doar un obiect şi profesoara noastra, prietena noastra orce considera cei care citesc. Ea este comoara valoroasă care ne ajuta să descoperim lumea şi să aflăm tot ce nu ştim. Ea te face să fi trist, să fi bucuros, să plângi să râzi. Ea ne ajuta să ştim sa ne exprimăm incă din copilarie când invăţam să scriem şi să citim. Cartea face parte din viaţa tuturor şi nimanui nu trebuie să-i lipseasca. Ele sunt scrise de autorii, nişte oameni care sa dau viaţă carţilor prin poveştile lor. Mulţi oamenii au cărţi preferate, anumite, eu nu. Nu pot gasi preferate fiecare carte are povesti minunate încât nu pot alege unele. Fiecare carte te surprinde. Diferite poveşti, altele cu final fericit, altele cu final nefericit. Nu am preferate dar mai mult îmi plac cărţile cu final fericit.-

‘’Ai carte,ai parte!’’ Este proverbul pe care adeseori mi l-au spus ca indemn invatatorii,parintii si bunicii.
Mi-amintesc si acum cu placere prima mea carte de colorat.Aveam vreo cinci anisori.Am rasfoit-o cu mare nerabdare . Imagini dupa imagini se vedeau prin fata ochilor mei.Am colorat imagini rand pe rand:,,Capra cu trei iezi ‘’ , ,,Alba-Ca-Zapada’’ si alte povesti.
O alta zi speciala pentru mine a fost prima zi de scoala . In clasa ma astepta pe banca ,,Abecedarul’’. Cand l-am vazut,m-am dus in banca curioasa sa ma uit pe el. Prin fata ochilor imi treceau fel de fel de semen intortochiate.Doamna invatatoare ne-a spus ca in anul acesta scolar vom invata sa deslegam tainele textelor literare .Vom invata mai intai literele ,pentru a citii si a scrie.Eu am luat premiul intai.Vacanta venise si am fost la mare. A trecut si vacanta si iar am inceput scoala.Intr-o ora de Literatura pentru copiii, doamna invatatoare ne-a citit povestea ,,Omul de zapada’’ de Hans Hristian Anderson ,darn u a reusit san e-o citeasca .Eu am fost curioasa sa vad cum se termina si i-am spus mamei sa mi-o cumpere.
Mama in sfarsit mi-a cumparat cartea,iar eu sunt foarte vesela. Cine invata la tinerete, la batranete se odihneste.

Compunere trimisa de Albu Ana-Maria Mihaela.

Toti stim aceleasi lucruri despre carti; o scriere cu un anumit subiect, tiparita si
brosata intr-o tipografie.Astea sunt cartile! Nimic altceva…Cel putin asa cred unii.
E adevarat ca unele carti sunt si asa, dar nu toate….
Povestea mea este despre un baiat. Un baiat care va urma sa descopere ceva ce nimeni nu va descoperi vreodata.
Marius, caci acesta este numele erului nostru, fiind un copil interesat de carti,s-a dus la vechea biblioteca
din marginea orasului.
Nimeni nu stia, cu exactitate ,anul construirii bibliotecii.Unii spuneau ca pe la 1800,altii ca ar fi recenta.
Nici batranii nu stiau.
Marius, intra, saluta politicos pe doamna bibliotecara si se duce sa-si caute o carte de aventuri.Gasi cate ceva, dar fiecare carte o citise deja de doua ori.Ajunse langa o carte unde se simtea o usoara briza….Pe cartea prafuita  nu era nici autor, nici titlu, nici editura, scria doar cu litere foarte mici:
“de vrei sa cunosti secrete nemaivazute, trage!”
Baiatul trase de carte, iar aceasta deschise o trapa care ducea in jos.Intra, iar usa se inchise in urma lui.
Incerca sa iasa, dar in zadar….Nu avea alta alternativa,decat sa coboare scarile.Cobori 50, cobori 100,
cobori 200 de metri in adancul pamantului, unde se gasea o incapere cu o torta. Lua torta….si o masa cu
un scaun iesira din pamant! Pe masa era o carte . Cand se aseza pe scaun incaperea fu luminata de 10 torte mari. Din  curiozitate baiatul deschise cartea iar aceasta il absorbi inauntru . Baiatul se trezi intr-un camp cu o dumbrava in apropiere. Langa el, un spiridus cu imbracamintea din frunze si petale de flori mirositoare, il saluta. Ii spuse ca fusese asteptat 200 de ani, deoarece el era cel ales. Baiatul nu intelese prea mult si il urma pe spiridus. Nu stia unde se afla, unde merge sau ce se va intamopla. Stia doar ca se afla intr-un loc ciudat, dar totusi frumos. Intr-adevar, era un loc de basm. Ajunsera insfarsit intr-un sat, din pacate, mai saracacios. Spiridusul il pofti pe baiat in umila sa casuta, il servi cu un ceai si niste biscuiti si incepu sa-i explice mai in detaliu ce s-a intamplat.Ii spuse ca, defapt, este singurul  mostenitor al unui rege care a reusit sa iasa din carte, ca este singurul care poate sa repuna intreg regatul pe picioare,
ca este singurul care-l poate invinge pe demonul care vrea sa cucereasca acest tinut, cu ajutorul puterii pe care numai el o are. Baiatul spuse ca nu are nici o putere si nici nu a avut. Dar el a aflat de la spiridus ca in acest tinut poate  face orice. Pentru inceput readuse satul la cum era inainte: un sat bogat, cu ape curgatoare, cu pamanturi fertile si cu oameni ce se inteleg.
Apoi, doi dintre cei mai buni cavaleri ai satului, mersera impreuna cu eroul nostru spre castelul demonului nedemn de mila.
Cu cat avansau cu atat lasau mai multa bucurie in urma, refacand tot ce distrusese monstrul.Au vazut privelisti ingrozitoare cum ar fi sate incendiate, spiridusi, oameni, zane, ce le fusesera luate vietile, neavand nici o vina.Cel mai rau era ca  acel demon era la fel, chiar mai puternic decat eroul nostru. Singura sa slabiciune, ca a oricarui demon,era un lucru sfant: o cruce, apa sfintita, o icoana, orice ii apartine lui Dumnezeu. Nimeni nu avea asa ceva, fiindca fusesera arse de  sclavii demonului. Nimeni in afara de baiat! El avea un medalion sfintit cu chipul Maicii Domnului, cadou de la mama sa care murise in urma unui accident de masina.
Cand ajunsera fata in fata cu demonul, ucise pe loc cei doi ostasi, dar pe el nu putu sa-l ucida deoarece ridica un camp de forta in jurul sau. Baiatul incerca sa-l distruga cu propiile puteri, dar in zadar. Dupa o lunga lupta, in care nimeni nu era atat de viteaz sa intervina, baiatul scoase arma secreta.Arunca medalionul exact in pieptul demonului iar acesta se trasforma in cenusa cu tot cu regat si sclavi.Baiatul lua medalionul si pe cei doi ostasi-spiridusi in spate, iesind din castel inainte de a se prabusi tot. Ajunse inapoi in sat unde ii roaga pe localnici sa ii ingroape pe acesti doi  curajosi soldati,dar inainte de asta spiridusul ii spuse ca ii poate invia cu puterile sale inainte de apus.
Soarele aproape ca apusese, dar baiatul reusi sa readuca la viata pe cei doi.Il sarbatorira pe baiat dar din pacate veni si momentul in care baiatul le dete vestea ca trebuie sa plece.Ei stiau ca va veni si aceasta clipa iar spiridusul ii  spuse ca are un plan.Planul a fost foarte ingenios: de al pune pe baiat ca atunci cand va fi pe patul de moarte sa spuna rudelor ca doreste sa fie ingropat de viu chiar daca rudele se vor opune el sa insiste si atunci cand se va vede inchis in locul de veci sa deschida cartea.Baiatul isi folosi puterile si iesi din carte se duse la bibliotecara si o intreba  cat statuse iar aceasta spuse ca nu mai mult de un minut.Deci timpul se scurgea mai greu in lumea reala. Baiatul se  targui cu blibliotecara si reusi sa cumpere cartea.
El a avut o viata frumoasa, o meserie si o familie de neinlocuit.
Dar toata viata a tinut minte acea zi. Cand avea varsta de 71 ani, baiatul care acum era batran, s-a imbolnavit grav dar si-a adus aminte de carte si a urmat indicatiile spiridusului.Nefiind acasa, nu avea rudele aproape asa ca nu i-a trebuit  mult sa convinga pe persoanele care erau atunci langa el.Cand a vazut cuiele batute in tron deschise cartea si ca si la  inceput, cartea il absorbi inauntru si vazu ca il intinerise si avea varsta pe care a avut-o cand a intrat prima data in  carte, adica 12 ani.Deci a trait in acea carte si sigur mai traieste cu varsta de 12 ani….
Din aceasata poveste vedem cum cartile sunt de mai multe feluri:carti facute in tipografii si carti ca aceasta, adica magice….

Poveste trimisa de Evelin.

Din cele mai vechi timpuri si pana astazi, cartea a fost un izvor de bucurie si alinare al sufletului omenesc.
O fetita, pe nume Sara, traia impreuna cu tatal ei intr-un palat luminos, spatios si plin de dragoste si armonie, dar totusi modest. Tatal ei era un poet care iubea animalutele, natura inconjuratoare, chiar si aventura.
A venit timplu ca Sara sa faca primi pasi inspre invatatura, dar mai ales inspre lumea magica a cartii. Ea era o fetita desteapta, chiar daca avea doar 6 ani, jucausa si iubea povestile spuse de tatal sau.
Sara a fost uimita de prima vedere a scolii, era inalta pana la cer si intunecoasa ca si in povestile cu oamenii rai. A batut la usa, iar usa s-a deschis cu un scartait groaznic, iar in fata usii o doamna inalta, care se presupunea a fi educatoarea si cea care avea grija de fetele din acel invatamant. Avea o rochie de culoare inchisa, lunga pana in pamant si niste ochi patrunzatori. Stand de vorba cu tatal Sarei si afland ca apartin dintr-o familie bogata, s-a schimbat la fata,zambind fetitei cu mult interes.
Sara s-a apropiat foarte repede de scoala si de colege. In fiecare pauza Sara spunea povesti colegelor ei, unele mai intersesate, iar altele starnind mai putin interes. Doua fete care nu puteau sa o inghita pe Sara, defapt lor nu le placea cartea,spuneau despre Sara ca are o imaginatie proasta si ca este mincinoasa. Sara nu le dadea atentie acestora. Toate fetele o considerau norocoasa pentru ca era bogata, dar Sara se credea norocoasa pentru ca a descoperit secretul cartii.
Intr-o zi doamna invatatoare vorbea cu sora ei, despre Sara,despre bogatia ei si ca o giugiuleste atat pentru ca tatal fetite o plateste foarte bine. Sora ei nu a lasat sa se intample asta si i-a confirmat totul tatalui Sarei.  Acesta cand a auzit a mers la scoala si a preluat el conducerea.
Doamna invatatoare, a devenit servitoare, iar sora ei i-a luat locul, fiind o invatatoare foarte iubitoare. Sara a ramas acea fata. Si celalte doua colege, carora nu le placea de Sara, au invatat sa pretuiasca cartea ca pe un prieten. Intr-un sfarsit, toate colegele erau prietene, ascultau cu mare drag povestile Sarei si invatau foarte bine.
Datorita cartii, oamenii au reusit sa priveasca aspectul pozitiv al vietii, dar mai ales afland misterul acesteia. O carte valoreaza mult mai mult decat banii, pentru ca banii ti poate fura oricine dar inteligenta si intelepciunea nu ti-o poate lua nimeni niciodata.

O alta compunere frumoasa trimisa de Bianca.

O carte este o gradina,o livada,o magazie,o reuniune,un insotitor la drum,o multitudine de sfatuitori.
Cartea este singurul izvor care dintodeauna iti da informatia completa.Poti sa te intorci la ea ori de cate ori vrei.
Cartea este scrisa de oameni,numiti genii care ne fac foarte curiosi de minunatele lor povesti.
Cartea ne impartaseste despre multimile de informatii ale sale in poezi ,povesti,romane si cultura generala.
Din cartile citite pana acum am invatat lucruri frumoase precum si punele maniere,cum sa ocrotim mediul inconjurator si descoperim tainele scrieri si a matemaicii.
Intodeauna imi amintesc cu drag de nazbatile baiatului Nica din povestea Amintiri din copilarie a lui Creanga.
Daca as scrie o carte as vrea sa descriu oamenilor frumusetile lumi,despre locuri nevazute de uni oameni dar cu o istorie de o valoare nemarginita.
Cartea este un prieten de nadejde deoarece nu ne lasa niciodata la greu.Din ele invatam multe lucruri care ne juta sa devenim oameni mari in viata.Citind iti imogatesti sufletul si limbajul verbal ajungand un intelectul al societati.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Chis Rafael.

Cititul | Bucuria lecturii | Cartea, prietena mea – doar câteva din titlurile căutate de voi

Am primit foarte multe cereri de compuneri ce tin de lectura, citit , aceste domenii. De exemplu Ana Maria ar dori sa vada o compunere cu subiectul ”Bucuria lecturii” , Alexandra dorea o compunere cu titlul ”Cartea, prietena mea”.

Ok, deci, poate totuși v-ați prins voi că nu mai sunt la generală, nu?  Trebuie să înțelegeți că personal, nu scriu compuneri complete la cererea voastră, ci vin cu idei,sfaturi, sugestii, resurse care să vă ajute pe voi. Dacă aș scrie complet o compunere voi ați fi tentați să o copiați cuvânt cu cuvânt. Poate voi scrie din când în când câte o compunere completă, dar doar pentru că îmi place.

Acum am să vă ofer un sfat: știu, profii, învățătoarea , părinții, toți spun că e bine să citiți, fiecare vine cu sfaturi, fiecare vine cu sugestii, dar nimic nu se prinde de voi, nu-i așa ? E mai ușor să stai pe mess cu prieteni, să joci CS, Barbie online sau de fapt, orice altceva tinde să pară mai interesant decât cititul. Sincer să fiu, și eu citesc mult mai puțin decât citeam odată, poate așa sunt vremurile. Totuși țin minte că atunci când eram copil, când nu jucam decât Mario pe televizor și mai mult fotbal, seara, dimineața, înainte de masă citeam. Și îmi placea foarte mult, și încă îmi place.

Totuși, care e sfatul meu, ce vă rog eu să încercați : citește asta, citește cealaltă, nimic forțat nu ne place, e natura umană. Rugați pe mama, tata , bunica, pisica să vă dea bani sau să meargă cu voi la o librărie și să vă alegeți VOI cartea pe care să o citiți. Ați început să aveți hobby-uri, aveți diferite aptitudini, sunt sigur că puteți să alegeți o carte care v-ar plăcea. Dacă e aleasă de voi, o veți citi cu mai multă poftă. Nimic nu se compară cu titlul acela atractiv , paginile proaspete, care sunt răsfoite pentru prima dată, și finalul, victoria voastră asupra ultimei pagini.

Hey, aș organiza și un concurs dacă aș ști că sunteți interesați să citiți o carte aleasă de voi. Cei care sunteți interesați de așa ceva lăsați un comentariu cu faptul că vreți concurs și dacă sunteți destui voi organiza (nu uitați să completați și mailul pentru a vă putea contacta ulterior , el nu va fi publicat pe site).

Nu È™tiu, sper că aÈ›i înÈ›eles ce vreau să zic. ÃŽncercaÈ›i acest mic experiment È™i nu veÈ›i regreta. Sper să descoperiÈ›i cititul ca fiind interesant. Dacă descoperiÈ›i acest lucru atunci sigur veÈ›i scrie mai uÈ™or È™i compunerile, totuÈ™i nu uitaÈ›i să ne mai vizitaÈ›i È™i atunci 🙂 .

Mulți dintre voi ați făcut ceva cereri de compuneri, sfaturi și poate nu am reușit să îndeplinesc cererile , îmi pare rău și îmi cer scuze dar nu stau destul de bine cu timpul. Voi încerca să vin cu cât mai multe sfaturi și idei. În același timp țin să le mulțumesc tuturor care mi-au trimis compuneri , sunt toate foarte frumoase, scrieți cât mai mult pentru că așa vă perfecționați.

Vă doresc mult spor la școală și vă mai aștept aici!