Compuneri

Fragmente/ Expresii /Idei –despre iarna

Frumoasa iarna si-a facut aparitia in mantia sa argintie.Copiii au intampinat-o cu mare veselie.Pe intreaga suprafata a tarii s-a asezat un covor alb de nea.Ramurile copacilor s-au impodobit cu ghirlande ca bezeaua. Privit de sus, satul pare ca o campie cu mici denivelari.     Casele adormite, mai dau din când in când un semn de viata prin fumul hornurilor ce se inalta mandru in vazduh.Natura pare amortita, fiind trezita la viata de sunetul copiilor.Cate o pasare ramasa ratacita zboara in cautarea unui cuib mai calduros.La ferestrele caselor se zareste cate o luminita multicolora, aducandu-ti aminte de sarbatori.     Se lasa seara…Partia satului devine din ce in ce mai nerabdatoare, in asteptarea saniilor frumos colorate.Zarva copiilor mai inmoaie gerul nemilos.     Imparateasa zapezii nu vrea sa mai paraseasca taramul nostru desprins dintr-o carte de povesti.

 

Este o zi de iarna,norii au inceput sa cearna in stelute argintiii,jos s-a asezat o mantie alba de de omat cu mii de diamante.Pe campul de cristal unde copii se jucau mereu am spus sa maduc la partie cu saniuta .Aculo multe saniute se dadeau pe iazul de gheata ca oglinda dar odat un copil a spus ca i place zapada…omatul din povesti

 

Era o zi frumoasa de iarna.Copacii erau impodobiti intr.o mantie alba de zahar. Au inceput a roii albinele albe de zapada , suavele floricele au pierit din pacate…Dar din fericire Craiasa Zapezii ne.a adus florile de gheata care astept a fi zarite de copii care se vor duce la derdelus. Peste doua zile va venii Mos Craciun care le va aduce copiilor jucarii sau hainute. Copii impodobesc bradul alaturi de familiile lor. In sfarsit a sosit si Ajunul Craciunului. Copiii s.au dus la colindat. Toti au primit bombonele , covrigei mandrine si alte dulciuri sau fructe.

Dimineata ,toti copii cuminti au primit cadouri de la Mos Craciun , dar cei rai au primit cate o nuelusa.

Asa se serbeaza craciunul…

A sosit multasteptata iarna.Totul este alb.Copiii zglobii iesau afara.Ei se dau cu saniuta de pe derdelus,luneca cu patinele pe gheata,mesteresc omuleti de apada,se bat cubulgari de nea.Iarna aceasta a fost minunata.

“fluturi albi argintii”

“albinele albe roiesc ”

“Craiasa Zapezii”

“fulgi arginti ”

“fluturi de nea se joaca prin aer ”

“plapama de nea pufoasa ” Etc

A sosit iarna pe meliagurile noaste cu mantia ei argintie si pufoasa. Ea pardoseste cerul cu margaritare si pamantul cu sclipici scartaitor. Mii de stelute sclipitoare plutesc in aer ca un roi usor de fluturi. Valuri nemiloase de zapada s-au revarsat asupra orasului. Intinderea de zapada seamana cu un ocean alb de nea. Copacii au capatat straie albe si pufoase. Campiile au si ele un cojoc de omat stralucitor si imaculat. Cu siguranta aceasta v-a fi o iarna ca-n povesti!!

A sosit CraciunulTata cumpara un bradut,eu sunt nerabdatoare sa il impodobesc impreuna cu familia mea.S-a pornit ninsoarea.Un necunoscut bate la usa,ma intreb:

-Oare cine e?

Deschid usa,un batranel cu un sac in spate plin de daruri,cu o barba alba ca fulgii de nea,si cu imbracaminte rosie.Strig bucuroasa:

-Mos Craciun!!!!! Mama,Anca,veniti!

Am ramas incremeniti,deodata,ajunse tata cu bradul,ramase incremenit,si intreaba:

-El e Mos Craciun?

-Da,tata,e Mosul!

Noi si cu mosul ne imprietenim,si ne ajuta sa impodobim bradul,apoi ne lasa cadouri si pleaca.A fost o seara de neuitat.

Iarna cu zapada ei alba ca spuma laptelui, a fost alungata de primavara.Soarele ca un glob de lumina incepe sa fie mai blind iar razele lui mai stralucitoare.Mici firisoare de verdeata scot capul, la lumina. Isi fac aparitia si vestitorii primaverii ghioceii, cu capsorul lor plapind.Pomii odinioara goi au inmugurit deja,dind semne ca ei urmeaza sa infloreasca si mai frumos decit anul trecut.Vintul acum adie usor, imprastiind mirosul florilor multicolore,vesele de venirea primaverii.Fluturii si gizele zburda prin aer ca intr-un dans iar pe pamint copiii zglobii isi reiau jocurile preferate si cinta impreuna.Stoluri de pasari zboara aproape de cerul limpede ca cristalul spre locurile in care aveau cuiburi anul trecut. Pe cimp se aud tractoarele oamenilor ,grabiti sa mearga sa are pamintul ,care de-abia s-a trezit din somnul lui lung.Totul in natura invie.In aer pluteste veselia si iubirea.

 

A sosit cea mai friguroasa fiica a batranului an,Zana Iarna.Totii copiii au astept acest anotimp minunat.Cand au vazut ca ninge s-au bucurat nespus si au inceput sa iasa afara pentru a se bate cu bulgari,sa faca oameni de zapadasau sa se dea cu sania.S-au bucurat cand a venit vacanta de iarna si se puteau duce la bunici sa se joace prieteni lor de-a colo si sa stea impreuna cu bunici sai la caldura focului si sa povesteasca ceea ce au facut la scoala si unde au mai mers.Le au povestit tot ce-au facut.S-au distrat de minune la bunici.Acasa le-au povestit parintilor tot ce au facut la bunici.De Mos Nicolae au primit multe dulciuri,iar de Craciun lafel si la scoala au povestit totul intre ei.Pe urma a fost Anul Nou si au petrecut de minune.Cand s-au reunit s-au imbratisat si se-au spus totul.               Ce frumoasa este ZANA IARNA!!!!!!!!!!!!

 

Peripetii in zapada

Sunt in camera hotelului privind pe geam. Afara ninge ca in poveste. Norii plumburii acopera cerul ca intr-un decor fantastic. Fulgii cristalini coboara incet formand un covor moale si pufos. Aici, la Predeal totul in jur este alb. Brazii nu mai au acea culoare tonica pe care o au toamna, acum sunt albi , ca de zahar. Astazi o sa invat sa skiez pe o partie de incepatori. Sincer imi este putina teama de cazaturi deoarece cand eram mica am avut foarte multe. Mi-am luat echipamentul de ski pe mine si am inceput sa skiez usor, la vale. Simteam ca zbor, o senzatie extraordinara pana cand am pierdut controlul si am cazut direct cu capul in zapada. Toti cei din jur au inceput sa se amuze de cazatura mea. Am simntit o durere groaznica, dar acest fapt nu ma putea opri sa rad. M-am ridicat usor si am plecat sa las echipamentul, dornica sa ajung acasa sa ma odihnesc putin pentru ca am avut o zi plina de peripetii.    Sper ca maine sa nu mai am aceasta intamplare si sa skiez mai bine. Iarna isi ninge amintirile. Fulgii plutesc intr-un dans alb de gheata. Caldura din camera ma adoarme. Ninge dincolo de fereastra. E iarna !

Iarna,incaltata cu paslari moi,a pornit prin munti si vai venind si pe la noi. Flori sclipitoare de argint se tes pe geamuri.Roiurile de fluturi albi se plimba prin vazduh,raspandind fiori de gheata.Zapada cristalina pare un lan de diamante ce scartaie sub picioare.Casele satului dorm sub acoperamantul de omat.Glasurile copiilor se aud ca niste vrabii gurese.Toti arborii poarta un palton gros de nea alba.Vantul geme jalnic,dealurile ca niste uriasi dorm sub zapada.Soarele nu mai este puternic in acest anotimp,caci el se ascunde pein rapi adanci,unde fulgii plutesc rar. Iarna,toata natura se ascune dupa o armura alba si aproape nemarginita.  De vorba cu un fulg de nea Afara ninge . Ionel stind afara ii cazu un fulg de nea in mina . El il intreba :-Fulgule, in cit timp ajungeti la pamint?

-Noi pina la pamint plutim cam o luna de zile.

-Voi , fulgii sunteti tineri?

-Nu , deobicei picaturile de ploaie sunt mai tinere.

-Care este circuitul vostru?

-Venim de sus. In nori ii avem pe cei mai buni prieteni ,ingerii.Apoi ne ducem la Dumnezeu . Acolo el ne trimete pe pamint cind vrea el . Putem sa atam acolo chiar un an . Doar ca sa ii facem fericiti pe copii ca tine.

-De ce plingi fulgule ?

-Caldura miinilor tale ma topeste.

Fulgul se transforma intr-un pic de apa.Ninsoare se opri . Iarna se linisti in noapte aceia .

Batrinii spun ca noapte aceia a fost ce mai linistita noapte din toate iernele.

Descriere de iarna

Peste dealurile masive,cu copaci tristi si pustii bate un vint rece ca ghiata.Fulgii cag spre pamint printr-un dans in continu.Natura adormita se apleaca in fata aerului rece.Frigul nemilos a patruns si pina in scoarta copacilor, suntul crengilor inghetate se aude de departe.E iarna, cerul s-a deschis si cerne o ploita de stele albe.Casele aoperite cu zapada stralucesc in lumina unei raze ratacita de soare. Magia iernii Adierea usoara a vantului taios imi rumeneau obrajii, fulgii gingasi se asterneau intr-un dans ametitor peste intreg orasul, formand un covor alb precum spuma laptelui,care se asternea sub uimirea ochilor mei, impingandu-ma sa-mi continui drumul. totul era acum pregatit , pasarile plecasera demult , fulgi dansau neincetat , umezindu-mi mereu obraji la fiecare pas, copii faceau oameni de zapada, amintindu-mi de copilarie ….pomii se faleau cu noua lor podoaba cristalina, care le frangea crengile sub puterea frumusetii neinchipuite .din hornurile caselor iesea fumul cenusiu care trezea fiori in fiinta mea … Gandurile ma impingeau spre casa cu gandul la ciocolata calda, facuta de mama !!! din aceea zi mi-am dat seama de frumusetea cu care magia iernii isi facu loc in inima mea !!!!!  In sfarsit a sosit iarna in caleasca sa de nea urmata de un alai de fulgi ,unii mai mari,iar altii mai mici. Copacii si-au luat haina lor argintie si sclipito are.Campiile sunt invelite de o patura de fulguleti daraguti,iar vantul bate amenintand mari gheturi ce urmau sa vina si sa puna stapanire pe lume. Totul e pustiu . Stau si ma gandesc :,,Ce se va mai intampla oare?”Ganditoare cum eram mi-am spus:,,Eiarna!O iarna misterioasa!”                        Sfarsit. Aha, si acesta e doar inceputul unei ierni friguroase si inghetate!!!!!  Norii au inceput sa cearna stelute argintii , iar iarna a pictat flori de gheata pe la geamuri . Craiasa zapezii poarta o rochie cusuta cu ace de gheata si impodobita cu stelute argintii . Soarele nu mai straluceste asa darnic si nu mai are putere, iar vremea este mai figuroasa . Zapada s-a asternut ca o mantie alba si stralucitoare.    Fulgii zbor plutesc in aer ca un roi de fluturi albi . Padurile parca sunt de cristal cu o haina argintie . Zapada este un imn inchinat naturii . Dealurile stau ca niste uriasi care dorm sub zapada rece si stralucitoare .                                                                Pe la portite se aud clicnete de clopotei , iar zapada cade pe deasupra pomilor , potecilor , florilor si animalelor .  Fulgul-floare mica si rotunda , o minune de-o secunda , alb ca spuma laptelui , lucitor ca si cristalul . Casele poarta caciuli de blana alba , friguroase .            ”Fulg de nea esti ca o stea ,           Tu cobori in mintea mea .           Si cand iarna va pleca .            Vei ramane-n viata mea ”

O compunere despre iarna trimisa de Iasmina
Mantie alba si stralucitoare pe tot satul.Afara totul e fara viata albinele nu mai zumzaiesc pasarile nu mai cainta totul e pustiu.
Copacii sunt acoperiti cu praf de creta nu stiu cine ia pictat si ramurile sunt reci podoabe-goale.Ziceai ca ninge ca-n povesti totul era inghetat.Copii faceau sirag de saniutr si crengile erau gatite cu beteala era ca-n povesti.Pe geamuri parea ca sunt flori sclipitoare de argint tesute.Munti sunt ca niste uriasi acoperiti sub omat.Fluturasii de argint zboara pe aripile nevazute ale vantului si se jucau de-a prinselea prin aer.Zana invesmantata imbraacata intr-un cojoc alb picteaza flori de gheata pe camp.Iar brazii astepta sa i se puna clopotel de argint:
Iarna,Iarna nu pleca!
Ca mult te-am asteptat;
Frumoasa esti ca o craiasa,
Imbracata cu o rochie;
De arama,
Copiii mult te-au asteptat,
Si soferi s-au speriat;
Cand zapada a cernut;
Drumurile au inghetat;
Si ei nu au mai puptut pleca;
Iarna esti preferata mea !!!! 😉

Amurg…
Din vazduhul cenuşiu, curge un zăbranic de omăt peste pământul îngheţat de frigul mânios.Muscelele se odihnesc sub zăpada fină cernută ca făina.
Din căbănuţa mea de stejar, urmăresc lângă văpaiţa mea copii zburdalnici ce fug de acolo-acolo, bulgărindu-se şi împiedicându-se.Altora mai mici le curg mărgele reci de lacrimi, îngheţate de frig, pe faţa roşioară.
Lângă pădurea cercelată cu promoroacă, copiii se grăbesc să de-a viaţă unui om de zăpadă.Zâmbetul pietricelelor  aşezate delicat pe faţa pufoasă a omului de zăpadă, împreună cu cei doi ochi ca de smarald şi nasul îngheţat al omului de zăpadă, îl ajută pe acesta să se bucure de acest anotimp fabulos-iarna.
Pălăria bunicului, ornamentată frumos cu fragi şi frunzuliţe verzi, este aşezată pe capul omului de zăpadă, aşa de bucuros de dragistea cu care este înconjurat . Şi, desigur, nu s-a uitat să i se pună şi crenguţe bucuroase în loc de mâini, şi nici fularul croşetat cu  mare drag de către bunica.
Copiii, bucuroşi de noul lor prieten, i-au făcut omului de zăpadă un minunat cadou. I-au adus nişte  năsturei delicaşi pe care i-au “cusut” pe hăinuţa pufoasă a prietenului lor.
Dar, bucuria fu întreruptă de către vocea blândă a mamei :
“ Copii, veniţi în casă ! “

Compunere trimisa de Sabina Popescu.

Era o zi friguroasa de iarna. Eu si prietenii mei am stat la o cabana timp de o zi si o noapte. A fost foarte distractiv!
Ziua ne-am jucat impreuna cu catelusul lui Petrica,Zuzu, am facut un gratar si am facut un concurs de desenat ceva ce ne-nconjoara.
Se-nserase.Toti intraram la culcare. Nu dupa mult timp m-am trezit. Un frig de nedescris ma cuprindea,caci fereastra era deschisa.Iarna era de vis sub clar de luna.Iesirea mea pe usa i-a atras atentia lui Zuzu,care veni cu mine afara.
Peisajul inmarmurit arata ca un mic Coltisor de Rai rece. Coacii erau invelitiintr-o mantie alba si protectoare,cabana era acoperita cu o mantie stralucitoare ce agata de margini turturi de gheata, iar lui Zuzu ii crescuse ca prin minune o salba de zapada. Se zareau in intuneric doua puncte ca doi ochi de lup. Zuzustatea in fata mea maraind curajos.  Noi ne dadeam in spate, iar jivina se apropia. Iesira sub lumina lunii.Era un iepuras ratacit si infometat. L-am ademenit cu un cub de zahar. Nu realizasem ca Zuzu se indepartara. A venit apoi catre mine tare vijelios si m-a speriat atat de tare incat am tras un tipat ce a trezit intreaga cabana. Toti au iesit degraba sa vada ce se intamplara. Le-am povestit tot, dupa care dimineata incepu cu sfarsitul unei batai zdravane cu zapada de una sau doua ore.
A fost cea mai interesanta excursie la care am participat!

Este prima zi din vacanţa de iarnă . Fulgii strălucitori de zăpadă acoperă totul în jur cu frumuseţea lor îngheţată . Totul arată ca-n poveşti . Beculeţe strălucitoare ard pe acoperişurile caselor şi decoraţiuni de Crăciun , care mai de care mai originale şi mai frumoase , le împodobesc geamurile stropite cu argint . Pe ici , pe colo , se mai zăresc chipuri de copii care privesc cu un licăr de încântare în ochi feeria ce se dezlănţuie dincolo de gemuleţul camerei lor . Alţii , se joacă afară în zăpada adâncă . Nu le pasă de frigul care începe să le înroşească tot mai tare obrajii , de foamea care începe să-şi spună cuvântul încet încet , de nimic . Sunt învăluiţi doar de frumuseţea acelei zile superbe de vacanţă .
Eu , personal , consider că aceasta este diferenţa dintre vacanţă şi timp liber din cursul şcolii . Această bucurie feerică ce încolţeşte în sufletele noastre odată cu încheierea cursurilor , când nu mai trebuie să ne trezim devreme , să ne culcăm devreme , să ne îngrijorăm aproape tot timpul pentru teste şi mai ales pentru teze . Acel sentiment de libertate , unic în toată copilăria , pe care îl simţim cu toţii când e vacanţă .
În vacanţa de iarnă , însă , se mai adaugă un sentiment minunat pe lângă toate celelalte : bucuria sărbătorilor . Sentimentul magic care ne cuprinde în Ajunul Crăciunului , când găsim cadourile sub brad sau când mergem cu zâmbetul larg pe buze la colindat , aşteptând cu mânuţele întinse fiecare bomboană , nucă , cozonac sau bănuţ , care parcă au cel mai mult farmec în acele momente şi de care nici un copil nu se lipseşte de sărbători .  Apoi vine Crăciunul , ziua în care îţi petreci timpul cu familia , o zi foarte specială care-i uneşte pe toţi cei dragi în jurul focului .
Orice copil din lume se bucură de clipele minunate şi speciale pe care i le oferă mult aşteptata vacanţă.

Compunere trimisa de Iulia.

Este Ajunul Craciunului. Totul in jur este acoperit cu o patura alba,imaculata si pufoasa de zapada.Bradul este impodobit,iar darurile sunt impachetate.Il astept cu nerabdare pe Mos Crciun. Mama pregateste tot felul de gustari minunate,iar eu privesc la geamul inghetat sa vad stralucitorii fulgi de nea. pe strazi,colindele rasuna,iar totul in jur arata ca-n povesti.Eu,impreuna cu familia mea, stam langa brad, mancand gustari si povestind. La noi acasa , tatal meu ma ajuta la impodobitul bradului,mama pregateste masa, matusa si unchiul se ocupa de cumparaturi,iar bunicii mei se ocupa cu decorarea casei.Craciunul este acea sarbatoare , atunci cand esti aproape de cei dragi.La noi in familie nu numai ca primim ci si daruim cadouri…. Pentru mine, Craciunul este o sarbatoare in familie ,iar impodobirea bradului si cadourile, fac pate din farmecul ei.Un lucru mai frumos decat,POVESTE DE CRACIUN,, in familia mea nu exista. Asa este CRACIUNUL la mine acasa si asa va fi mereu…!!!…

Compunere trimisa de Adelina Elena.

Iata! A sosit din nou anotimpul rece. Ce trist! Parca mai ieri alegam dupa fluturii gingasi si multicolori si parka ma lasam invaluita de adierea calda a vantului pe acele calduri toride. Si parca doar acum cateva clipe incepuse scoala si mergeam prin parcul cu castani si vedeam frunzele cazand si vedeam cum trece timpul.

Dar acum? Atmosfera e cu totul alta. Defapt ar fi trebuit sa fie. Visam ca va fi o iarna lunga. Foarte lungaÂ…Asa cum fusese anul trecut..

A fost o iarna grea, dar frumoasa. Parca inca mai simt mirosul de ger proaspat si scartaitul omatului sub picioare. Fulgii parca se jucau in zborul lor zglobiu. Copacii dantelati parca dansau si ei in zborul leganat al diminetii reci de iarna. Era un peisaj de vis. Cristale sclipitoare parca iti luau ochii in jocul lor vesel si zburdalnic. Eram si noi intr-o zi cu saniuta. Fusese o noapte lunga si a nins mult. As fi vrut sa ninga si azi tot asa. Se facuse un omat mare cat casa. Campul era acoperit cu margaritare sclitoare. Eu, Marcela si Marian ne-am gandit sa iesim sa ne imbujoram putin. Desi era putin ger, ne-am luat saniutele si am pornit pe derdelus. Acolo mai erau multi copii veseli, imbujorati si ei, dar foarte bucurosi. Era minunat. Am facut un om de zapada, am alergat, am patinat pe lacul in care vara trecuta inotam si pescuiam, dar nu ne-am sfiit nici acum; Marian a spart putin ghiata si a pescuit la copca. A prins ceva peste, asa ca ne-am potolit si foamea, si apoi ne-am continuat jocurile.

Ce zi superba a fost atunci. Si au mai fost multe. O luna a tinut asa, dupa care putin timp a mai durat si si-a facut aparitia discul rosu al soarelui. Pe o parte ne bucuram-scapsem de hainele grele si de bocancii incarcati de zapada pe care abia ii mai caram. Dar, pe o parte ne parea rau. Se termina vacanta de Craciun si nu mai aveam cum sa ne jucam. Ne intalneam tot mai rar si eram tot mai tristi. Abia asteptam din nou sa vina iarna.

Compunere trimisa de Viorel.

Ninge, ninge mereu. Fulgi mari plutesc in vazduh si se astern intr-un covor din ce in ce mai pufos. Zapada scanteietoare impodobeste copacii cu ghirlande si par ca niste figurine de zahar.

Desi iarna este cumplita si viscolul framanta lumea, derdelusul este plin de copii veseli cu obrajii aprinsi. Casele pitite sub caciuli mari si albe sunt inconjurate de un camp de cristal.

Este un peisaj mirific:covorul moale si pufos de zapada domina pamantul care pare mort.Singurele urme de viata le reprezinta copii zglobii,fumul care se ridica deasupra caselor si instalatiilor ce impodobesc strazile, vitrinele si copacii. Acestea simbolizeaza sarbatorile de iarna care aduc bucuria si iubirea in sufletele noastre.

Iarna este ca o zana alba ce soseste pe meleagurile noastre in sania ei de argint trasa de reni. Ca o adevarata razboinica ea pune stapanire pe pamant. Cerul este posomorat si trist,iar soarele, prizonier in spatele draperiilor de nori grei si amenintatori. Iarna aseaza peste intinderi o dantela alba stralucitoare, tesuta marunt cu miliarde de carlige si ace.

Acest peisaj de iarna, pare desprins dintr-un basm, se intalneste tot mai rar si de aceea este ceva nepretuit, ceva ce fiecare dintre noi ar trebui sa experimenteze macar o data in viata.

Compunere trimisa de Madalina.

E iarna!

A venit si pe la noi iarna cu multa zapada.Ninge atat de frumosÂ…incat nu poti sa te abtii sa nu iesi afara si sa te jogi prin omatul cel rece si pufos.

Cerul e ca lesia si e frig.Norii plumburii si grei cern zapada alba ca spuma laptelui cu nemiluita, repede si cu fulgi mari.Totul e amortit sub oceanul de ninsoare. Craiasa Zapezilor, pe cine vede ca-i calca plapuma cea pufoasa, ii face umeri albi si grei ne interesand-o cine e. Soarele rotund si palid, se arata cu frica printre nori cei reci.Vantul suiera prin crengile cercelate ale copacilor, cu senzatia ca intradevar a venit iarna cea bogata in sarbatori.Casele impodobite cu zapada cristalina dorm linistite sub acoperisurile incarcate cu omat, si aranjate cu ghirlandele de cristaluri.

Se vad nasurile copiilor printre florile de gheata prinse pe geamurile aburite si reci.

De sarbatori, in ce casa intri vezi brazii ornati cu tot felul de ghirlande si globulete care mai de care mai colorate si mai aranjate cu diferite modeluri.

Copii bucurosi au iesit afara tragandu-se cu saniile usoare, printre troienele calatoare adunate ca margelele la un colier.Unii copii cei mai mici, se bucura si ei de iarna cu lacrimi cazand pe jos de pe sanii.

Magazinele sunt aglomerate de oamenii care se pregatesc pentru sarbotorile de iarna, in special de Craciun.

Furnica fiind harnica, si-a cules hrana pentru iarna, iar acum poate gusta bunele roade ale toamnei, pe cand greierul isi aduce aminte de baladele cantate si rasetele pronuntate pe timpul toamnei cand furnica muncea pentru a avea pe timpul iernii ce manca.

Asteptam cu nerabdare Craciunul.

Compunere trimisa de Madutza.