Compuneri

Surpriză pentru mama

Primăvara, prima fiică a bătrânului an, cea mai tânără şi mai frumoasă, a sosit. Împreună cu ea a adus si florile, păsările călătoare şi multe peisaje de vis.
Ioana şi Camelia pregătesc o petrecere surpriză pentru mama lor, cu ocazia zilei de opt martie. Ele doresc să recite câteva poezii şi să cânte o melodie.
-Sunt multe cărţi cu poezii la bibliotecă! Acolo vom găsi tot ce vrem! Hai să mergem! spuse Ioana.
Odată ajunse la bibliotecă, au observat că nu sunt singurele care vor să pregătească surprize mamei. S-au întâlnit cu Maria, Andrei, Paul, Marius, Gina şi Darius.
Au ales câteva dintre zecile de volume vechi, prăfuite, dar îngrijite. Au ales poeziile „Mama” de George CoÅŸbuc, „O, mamă…” de Mihai Eminescu ÅŸi cântecul „Mama” al Cleopatrei Stratan.
În drum spre casă, au intrat  la magazin să cumpere o cutie de ciocolată.
A doua zi, s-au sculat de dimineaţă pentru a face curat in camera lor şi pentru a pregăti totul pentru petrecere. Când  mama a venit de la lucru, s-a bucurat foarte mult de surpriză. Le-a mulţumit, sărutându-le şi îmbrăţişându-le cu dragoste. Prin acest fapt, Ioana şi Camelia au dovedit mamei lor că o iubesc foarte mult.
O zi de opt martie ar trebui să facem zilnic pentru mamele noastre, deoarece  trebuie să le preţuim atât timp cât mai sunt în viaţă.

Compunere trimisa de Luana Iovanesc.

Mama pentru mine si cred ca pentru toti copii lumii este cea mai draga fiinta deoarece de mica fiind m-a ajutat sa fac primii pasi sa imi rostesc numele, sa mananc, m-a ajutat spunandu-mi ca trebuie sa ma mai descurc si singura in unele cazuri, pentru ca ea nu va fi tot timpul alaturi de mine.
Eu fiind mica o vad pe mama, de aici de jos de la inaltimea mea, mare, ca statura dar comparand-o cu femei,de la distanta mi-am dat seama ca statura ei este medie.
Uitandu-ma la lumina soarelui  care cadea pe chipul mamaei mele am zarit doi ochisori caprui cu privirea calda, si induiosatoare,un par castaniu ca ciocolata si un zambet dulce.
Hainele viu colorate ii acopera corpul facand-o vesela.
Graiul ei dulce ma alina de fiecare data cand sunt obosita sau trista.
Mersul ei drept si incet ma face sa imi explic felul ei de a fi:energica si atenta la detalii.
Mama mea este blanda,ma intelege, si ma ajuta sa inteleg unele lucruri.Cand fac unele pozne se supara si tipa un pic, dar e si normal acest lucru deoarece eu am gresit, si nu pot sa o acuz, ca a tipat pur si simplu la mine.
Nu pot sa scriu o anumita intamplare din viata mea cand mama a fost buna cu mine,deoarece atunci cand eu fac pozne e buna cu mine,dar sunt si unele exceptii: de exemplu, atunci cand eram mica mama m-a lasat sa fac un lucru pe care mi-l doream foarte mult atunci:sa mananc pentru prima data singura.
Mamei mele ii datorez tot respectul,dragostea si ascultarea mea!

Compunere trimisa de Lazar Malina.

Se apropia 8 Martie,iar eu nu aveam ce cadou sa-i dau mamei.Asa ca intr-o zi m-am uitat spre soare si am spus:

-Draga soare,daca ai putea sa-mi dai una din razele tale minunate,ti-asi ramane datoare mereu.
O raza mi-a auzit dorinta si a spus:
-Eu as putea sa cobor la tine,dar nu pot sa-mi parasesc familia.
-Doar un timp,iar dupa aceea te-ai putea intoarce!
-Dar un cadou nu poate fi luat inapoi.
-Aaa,atunci cum doresti?Sa ramai cu familia sau sa te dau mamei mele?
-Eu as prefera sa raman cu familia.
-Bine atunci, dar inainte de a pleca,as vrea sa facem cunostinta.Eu ma numesc Elisa.Dar tu?
-Eu ma numesc Aura.La revedere ,Elisa!
-La revedere ,Aura!

Compunere trimisa de Elisa.

Cand am deschis prima oara ochii,am stiut ca acea fiinta ce statea langa mine zi si noapte,este mama. legatura dintre noi a devenit din ce in ce mai stransa,pentru ca noi am creat-o in timp.mama mea este de statura potrivita.Parul ei saten aluneca peste umeri ca matasea.fata ei rotunda cu ochii ca doua diamante,buzele rosii si usor conturate emana o caldura pe care o simt si care ma protejeaza.aproape mereu imbraca o tinuta calsica,preferand culorile reci.este inteligenta,ia decizii potrivite in fiecare situatie,iar sufletul ei este plin de bunatate si intelegere. Niciun ghiocel nu o poate intrece in delicatete. Mainile sale sunt agere si catifelate.glasul ei melodios imi strabate inima si mi-o umple de bucurie si fericire,iar privirea ei este blanda si luminoasa.este modesta si niciodata nu-i place sa se laude.este directa si spune lucrurilor pe nume.Uneori ma cearta si imi spune lucruri care nu-mi plac,iar mai tarziu ochii ii joaca in lacrimi,insa privind-o imi dau seama de profunzimea sentimentelor ei.De multe ori urma pasilor mei este dublata de talpile ei si rasul ei devine ecoul rasului meu.mama mea nu este invidioasa sau egoista,ci intotdeauna este atasata de oameni.este gospodina si ii plac plimbarile cu familia. mama,acest cuvant magic si frumos reprezinta fiinta cea mai iubita si indragita de mine.vreau sa o ascult,sa-i urmezmereu sfaturile si  s-o incant luand note mari la invatatura si comportandu-ma frumos.

Compunere trimisa de Dediu Andreea.

Exista pe lumea asta o femeie care a avut grija de mine si v-a avea in continuare.Acea persoana cu chip de inger ,cu ochi caprui si stralucitori care imi dau intotdeauna putere  sa merg mai departe chiar daca eu cred ca nu mai exista nici o sansa,acea femeie care prin vorbele ei dulci ma face sa am si mai multa incredere in ea si prin sfaturile ei ma face intotdeauna sa ies dintr-o incurcatura.Acea persoana este mama care se imbraca intotdeauna elegant si la moda care nu  judeca niciodata gresit care imi ridica moralul defiecaredata cand nu sunt bine dispusa care ma ajuta intotdeauna cand am nevoie de ea , de mangaierea ei.Ea este cea mai buna mama din lume este cea   mai frumosa , cea mai dulce , cea mai intelegatoare , cea mai eleganta cea cu multe calitati si foarte putine defecte.Te iubesc  mami!!!

Compunere trimisa de Ioana Alexandra.

Mama este cel mai important lucru din viata mea si cred ca si din viata voastra a tuturor oamenilor.Este fiinta care ne da viata,ea duce greul nostru si totodata si greul ei,ea face totul pentru ca noi sa fim fericiti si iubiti si ea ne creste si ne da o educatie corespunzatoare.
Ar trebui ca si noi sa facem ceva pentru ea nu numai probleme,necazuri si toate cele.Sa o ajutam la treburile casnice si nu numai.Cand va imbatrani sa facem pentru ea tot ceea ce a facut si ea pentru noi:sa avem grija de ea,sa nu o dam niciodata la o parte,sa nu o aruncam in strada ca pe un gunoi,pentru ca nici ea nu a facut asta,iar daca a facut-o a avut motivele ei,iar in momentul in care mamele isi duc copiii la un orfelinat,ii arunca in strada sau la gunoi durerea pe care o are in suflet este nemarginita.Cand vedem un copil pe strada abandonat de parinti spunem mereu”bietul copil si nemiloasa mama” defapt nu este asa.Pe acel copil il poate ingriji cineva si ii poate alunga durerea pe care o are in suflet dar durerea de mama atunci cand isi pierde copilul sau il abandoneaza nu poate fi niciodata alungata sau vindecata pentru ca iubirea unei mame este de la pamant la cer si inapoi.
As dori ca toti copiii din lume sa isi faca mamele cat se poate de fericite sau macar sa incerce sa faca acest lucru si sa nu le dezamagaeasca niciodata.

Compunere trimisa de Stefania.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Rosculet Ioana, Urziceni, clasa a VI-a

Mama

Multe amintiri tesute cu vraja gandului plutesc zi de zi printer noi!Si fiecare are povestea ei…
In aceea zi torida de vara ,cand asfaltul parca se topea sub greutatea pasilor mei,alergam cu sufletul la gura catre casa.Aerul cald imi mangaia fata si bratele goale ,glasurile trecatorilor erau ca triluri de mierla voioasa,iar drumul …parca nu se mai sfarsea.Inima-mi tresalta de bucurie si-mi venea sa strig in gura mare :am reusit si toti sa fie partasi la fericirea mea !Dar nu,mama trebuia sa afle prima !Mi-o imaginam strigand de bucurie ,batand din maini ,ridicandu-ma in brate si plimbandu-ma prin toata casa ….
Am urcat scarile doua cate doua si cand am pus mana pe ivar ,usa s-a deschis !Era in prag ca si cum ar fi asteptat acolo intoarcerea mea.Zambetul ei larg a inlocuit banala formula « bine ai venit »si mana moale am simtit-o usor cand mi-a luat ghiozdanul din spate.
Mama…intr-o fractiune de secunda mintea purtata pe o aripa de iubire a patruns in lumea aducerii aminte .Sufletul meu a alergat pe acel taram ,necunoscut inca,loc prins in oglinda copilariei marginita de infinitul cuvintelor.Peste tot era imaginea EI !Abia acum am vazut ca urma pasilor mei era dublata de talpile ei, ca rasul ei devenea ecoul rasului meu,iar lacrimile mele se transformau in adancimea ochilor ei in picaturi de sange din care durerea tasnea ca o flacara vie strabatand norii plumbuiti de dragoste.Abia acum am vazut visele presarate cu diamante ce picurau din pestera universului linistit.
De ce abia acum ?Cum am putut sa fiu atata vreme oarba ?De ce nu i-am oprit pasii sarutandu-i picioarele obosite ?De ce nu i-am spus ca am crescut mare si ca pot sa alerg in locul ei ?
Ca si cum mi-ar fi citit gandurile m-a luat in brate si m-a strans cu blandete.Printre regrete si intrebari am reusit sa soptesc…am terminat cu zece !M-a apropiat si mai tare de pieptul ei si mi-a sarutat parul…o data ,de multe ori !
Unde erau tipetele de bucurie,aplauzele frenetice si bataile din picioare ?Nu se bucura ?!
Cand mi-a dat drumul din imbratisare i-am privit ochii negrii care jucau in lacrimi si ATUNCI am inteles profunzimea sentimentelor !