Compuneri

Ciurea Andreea ne-a rugat sa o ajutam cu o compunere cu titlul “Anotimpul meu preferat” . Ei bine, gasesti pe site destule informatii pentru compuneri ce tin de primavara, vara, toamna si iarna, trebuie doar sa te gandesti care din cele 4 este anotimpul tau preferat.

Pentru primavara avem aici : Cateva compuneri: http://www.compuneri.co.cc/26/descriere-de-primavara/ , http://www.compuneri.co.cc/16/compunere-primul-ghiocel/ , http://www.compuneri.co.cc/16/compunere-primavara/

Expresii frumoase : http://www.compuneri.co.cc/16/expresii-frumoase-compunere-primavara/

Pentru vara avem aici :        Cateva compuneri: http://www.compuneri.co.cc/16/compunere-disparitia-globului-auriu/

Expresii frumoase : http://www.compuneri.co.cc/16/expresii-frumoase-compunere-vara/

Pentru toamna avem aici :        Cateva compuneri: http://www.compuneri.co.cc/24/magia-toamnei-plina-toamna/, http://www.compuneri.co.cc/15/compunere-padure/

Expresii frumoase : http://www.compuneri.co.cc/16/expresii-frumoase-compunere-toamna/

Pentru iarna avem aici :        Cateva compuneri: http://www.compuneri.co.cc/16/compunere-craciun/ , http://www.compuneri.co.cc/16/comunere-in-ajunul-craciunului/ , http://www.compuneri.co.cc/16/compunere-iarna/ , http://www.compuneri.co.cc/07/hello-world/

Expresii frumoase : http://www.compuneri.co.cc/16/expresii-frumoase-compunere-iarna/

Antonia ne-a mai trimis o compunere foarte frumoasă, intitulată “Descriere de primăvară”. MulÅ£umim Antonia! Mai aÅŸteptăm ÅŸi alte compuneri din partea ta.

DESCRIERE DE PRIMAVARA

Este din nou primavara.Natura se spala pe ochi somnoroasa fiindca tocmai s-a trezit din somnul anotimpurilor reci. Odata cu ea au venit si pasarelele care ne incanta cu recitalurile lor.

Primavara , asezata in fata oglinzii , se da cu putina pudra pe fetisoara ei si parca deodata s-au auzit niste susoteli.Stiti cine erau? Copacii , imbracati in haine de sarbatoare , prinsesera viata ,iar acum stateau la taifas.

Aceasta si-a aranjat deja rochia de matase si dupa ce a inchis ultimul centimetru de fermoar , florile au inceput sa-si deschida petalele , sa parfumeze aerul si sa zambeasca cerului albastru-cristalin.Ea nu a uitat sa-si contureze putin ochii si iarba a prins deja culoare .Dupa ce si-a pieptanat parul , si-a pus pe cap un voal alb prin care a anuntat izvoarele ,ca pot incepe sa murmure povestile adunate in timpul iernii.

Eu bucurandu-ma de toate aceste minuni ale naturii , m-am intrebat de ce oare nu este intotdeauna primavara ?Atunci natura e plina de viata si intrece pe oricine si orice la frumusete.Oare este trecatoare aceasta frumusete ? Dar de ce ar fi asa? Soarele are cele mai puternice raze vara,tabloul auriu amestecat cu putina cafea este toamna ,iar paradisul alb este doar iarna.

Natura nu are o frumusete trecatoare ,are doar haine pe care le imbraca si cu ajutorul carora se schimba total.Acum cateva zile livada era acoperita cu o patura alba de nea care s-a asternut peste frunzele cazute toamna trecuta ce nici nu se mai vad.In urma cu cateva saptamani ,puteam observa de la fereastra dansul balerinelor cu rochite in mii de forme sau minusculele furnicute ,ce erau de fapt copii distrandu-se la sanius.

Si iata ca am ajuns astfel , la concluzia ca toate anotimpurile sunt frumoase ,dar parca primavara ocupa un loc special in sufletul meu.Eu cred ca nimic nu este mai frumos decat un peisaj de primavara , in care toate elementele descrise se afla intr-o conexiune si armonie perfecta , asemenea unor reguli luate din tipare.

Antonia

“Natura nu are o frumusete trecatoare ,are doar haine pe care le imbraca si cu ajutorul carora se schimba total.“

Foarte frumos spus Antonia 🙂 !

Am rămas plăcut surprins, când, în ajun de Crăciun, Antonia mi-a trimis un e-mail cu o compoziţie proprie, mail în care şi-a exprimat dorinţa de a fi publicată compunerea ei. Mulţumesc Antonia, a fost cel mai frumos cadou de Crăciun primit pentru compuneri.co.cc !

Va urez din inimă tuturor Crăciun fericit alături de cei dragi !

Magia padurii in plina toamna

Este o dupa-amiaza dezmierdata de vantul plapand de toamna .Ma plimb domol pe poteca impodobita de frunzele si nucile imbracate in camasi zdrentuite din care curge mustul amar.Stratul gros al frunzelor galben-maronii a reusit sa margineasca cararea . Padurea trista ,aproape moarta, fiindca a ignorat verdele,este acum pustie.Singurii amici care i-au mai ramas sunt vantul si frigul.
Intru in padure si vad uimita cum pare totul o magie a locurilor tainice, a locurilor ce ar putea insemna o minunatie pentru multi dintre noi.Farmecul toamnei a schimbat totul in ceva nevazut ,trecand de « foarte frumos » si ajungand la expresia « ceva ce n-a mai vazut pamantul » .Nu a uitat de raul ce inca si-a mai pastrat limpezimea, covorul ce se intinde la nesfarsit al multicolorelor frunze si desigur de ceea ce o acopera,cerul , patat cu fum amestecat ce-a devenit gri.
Copacii sunt tristi fiindca le-au pierit multi frati ,maroniul inchis fiind culoarea lor de baza.Fiecare lucru are o taina a sa ,una mai speciala ca alta ,dar a potecii ,sfarsitul poteciinu cred ca a fost gasit.
Poate nimic nu ar fi fost la fel fara strigatul cerbului infrigurat de batranul vant ce se crede domnitorul tuturor.Soarele palid printre ramurile nemiscate ne va mai lumina si inca atat.Ploaia palmuieste parca cu fiecare picatura tulpina copacilor , vantul ridica frunzele ude de la pamant ,iar fulgerele ,tunetele le sperie si mai mult pe putinele vietuitoare.Ceata zglobie ii joaca feste intreii paduri .Greierii pe aripi pudrati cu bruma sunt tristi acum ca vor rabda ,din nou o iarna intreaga , de foame.
Racoarea serii se lasa incet ,iar noaptea isi asterne perdeaua peste pamnatul mohorat.Imi deschid umbrela si cu pasi marunti dar grabiti ma indrept spre casa .Nu uit insa sa observ un lucru .Nu doar pasarile calatoare nu se mai afla in acest peisaj ci nici picior de om ,care nu stie sa aprecieze magia padurii in plina toamna .

Antonia

Felicitari Antonia, este o compunere foarte frumoasă, ai talent la Limba şi Literatura Română. Se pare că tu ştii să apreciezi magia pădurii în plină toamnă. Deşi în general toamna, ca anotimp , este unul dezolant, nu uita că poţi găsi multe părţi îmbucurătoare şi nu trebuie să priveşti neaparat ca o hibernare a naturii. Probabil mă voi gândi la acest aspect şi voi veni ulterior cu mai multe comentarii. Înca o dată felicitări, o compunere foarte frumoasă.

Oana Coman a scris o compunere foarte frumoasă, “Visul” , suntem fericiÅ£i să o publicăm pe site.

Visul

   Este o minunată zi de primăvară . Păsările adună firimituri de pâine , lăsate lângă ferestrele caselor. Pe streÅŸini se mai scutură zăpada rămasă de astă-iarnă. Pomii încep să lege muguri ÅŸi ghioceii îşi scaldă frumuseÅ£ea în lumina soarelui.
   Doru, un băiat silitor, cu multe gânduri în cap, se pregăteÅŸte de ÅŸcoală. ÃŽn mintea lui apare imaginea visului de ieri-seară . Totul se vede vag. Se făcea că era un scamator de renume care tocmai îşi făcea apariÅ£ia în arenă. Acolo începu să le povestească spectatorilor că scamatoriile lui nu sunt trucate.Apoi începu să intoneze un cântec care nu era în program. Toate reflectoarele se opresc asupra lui. Lumea aplaudă ÅŸi începe să râdă în hohote.
   Scamatorul devenise o stea adevărată, sub cupola circului. Era îmbrăcat cu un frac negru ÅŸi un joben mare, că aproape îi cădea pe ochi, cu pantaloni negri ÅŸi un papion mic care îl strângea de gât.
   După ce spectatorii încetară din râs ÅŸi din aplaudat , sacmatorul scoase din buzunar o bilă albă , o băgă în gură ÅŸi din ea ieÅŸi un fluture. Luă fluturele , îl băgă în buzunarul mic de la cămaşă ÅŸi scoase un porumbel. Puse porumbelul în joben ÅŸi scoase un iepure mare de tot.
   Cu gândul la visul lui magic , uitase fără să-ÅŸi dea seama că timpul trecea repede. Glasul mamei îl trezi la realitate.
   Ã®ÅŸÄƒ luă ghiozdanul , ÅŸi-n pas grăbit plecă sperând ca visul să i se împlinească.

Adela Corbescu a venit la noi cu o compunere interesantă, “SperanÅ£a”.

Speranţa

   Octombrie. Zi tristă de toamnă, cu ploaie ÅŸi vânt ce anunţă apropierea iernii.
   Åžcolarii, înfofoliÅ£i ÅŸi cu ghioydanele grele, se grăbesc spre ÅŸcoală, unde-i aÅŸteaptă sălile de clasă. Frigul toamnei nu le potoleÅŸte neastâmpărul ÅŸi gălăgia. AdunaÅ£i în clasă, ei povestesc ultimele năzdrăvănii sau repetă împreună lecÅ£iile.
   Deodată, uÅŸa clasei s-a deschis ÅŸi intră doamna învăţătoare. Nu e singură ; grăsuţă, pistruiată ÅŸi cu o servietă mai mare decât ea, Maria, noua noastră colegă, îşi ascunde timidă mânuÅ£a în mâna caldă a doamnei învăţătoare.
   Zilele de ÅŸcoală trec repede, dar Maria rămâne la fel de tristă ÅŸi de tăcută ca în prima zi. Grăsuţă ÅŸi peltică , nu se amestecă în gălăgia de pe coridor. Ochii ei privesc visători spre fereastră.
   Un caiet de pe banca Mariei cade cu zgomot ÅŸi un desen îmi atrage atenÅ£ia. Un vrăjitor, o baghetă fermecată ÅŸi o prinÅ£esă numită “SperanÅ£a” .
   Maria primeÅŸte glumele colegilor ei, le adună în suflet ÅŸi de acolo se naÅŸte speranÅ£a de a fi frumoasă.
   Mâna ei talentată pune pe hârtie în desene minunate tot cuprinsul sufletului. Ridic ochii ÅŸi o văd pe Maria frumoasă. Este frumuseÅ£ea talentului ÅŸi a cuminÅ£eniei pe care nu am văzut-o până atunci.
   Ne întrecem să îi câştigăm prietenia, pentru că alături de ea suntem ceva mai bogaÅ£i.

În aceasta compunere ne propunem să descriem într-o compunere Craciunul. Ce trebuie să prezentăm într-o compunere despre Craciun ? Ei bine , nu e chiar aşa de greu. Trebuie să fim deschişi şi să descriem cum decurge Crăciunul în familia noastră, oarecum să afirmăm ce înseamnă Crăciunul pentru noi.

Ca introducere poÅ£i începe cu o afirmaÅ£ie de genul “Mie îmi place (foarte mult) Crăciunul pentru că… ” sau “Cea mai frumoasă sărbătoare este Crăciunul deoarece….”, “Prefer Crăciunul fiindcă… ” , “Cea mai frumoasă perioadă a anului este Crăciunul. Mie îmi place pentru că…” . După “pentru că, deoarece, fiindcă ” vom spune în cateva cuvinte toate motivele pentru care nouă ne place Crăciunul. Pentru că ne întâlnim cu familia, pentru că primim cadouri, pentru că vine MoÅŸ Crăciun, pentru că ne bulgărim, ne dăm cu săniuÅ£a, impodobim bradul, cântăm colinde, ce vreÅ£i voi.

ÃŽn cuprins vom descrie în amănunt toate aceste activităţi. Tot ce ne place nouă la Crăciun. Vom spune cum se întâlneÅŸte toată familia, cum ne vin rudele, bunicii, mama pregăteÅŸte bunătăţi de care nu aveÅ£i parte în fiece ‘ zi a anului. Atmosfera de sărbătoare, toată lumea este fericită, ne iubim mai mult, iertăm, pe scurt încercăm să fim mai buni.

Mai putem descrie cum este pe afară de Crăciun. Cum ninge aşa de frumos şi toţi copii se joacă în zăpadă. Cum oraşul nostru este împodobit cu mii de beculeţe frumos colorate. Fiecare magazin este în spiritul Crăciunului, fiecare colţişor.

Putem povesti cum vin de Crăciun colindătorii şi ce frumos cântă ei. De asemenea poţi prezenta un fapt unic în familia ta, ce se întâmplă interesant de Crăciun la voi. Poţi descrie şi un spectacol de artificii de Crăciun. Poţi spune şi cum mergi la biserică şi ce frumos ni se prezintă acolo semnificaţia Crăciunului.

ÃŽn concluzie fie facem un scurt rezumat a ceea ce am spus sau vom încerca o urare de Crăciun. De exemplu: “De Crăciun urez tuturor numai bucurii ÅŸi sănătate”. Incearcă să fii creativ.

În caz că nu eşti sigur de ceva, comentează aici şi voi răspunde.

O frumoasă compunere despre Ajunul Crăciunului trimisă de Bogdan Veselovski, Cluj-Napoca, clasa a VI-a.

În Ajunul Crăciunului

A venit Baba Iarna. Suntem în ajunul Crăciunului.
Peste tot, pământul este acoperit cu un cojoc gros de zăpadă. Casele stau sub clăbucii albi de fumSub mustaţa-i albă , cerul a-nceput să sufle gerul. Din zarea mută ninge lin.
Pădurile , în depărtare, cu tulpini fumurii , ciucurate de ninsoare , par cercelate cu flori de zarzări şi de cprcoduşi .
Norii încă mai varsă lacrimi îngheţate.
Eu mă uit pe fereastră atras de jocul fulgilor care se roteau.
Mama face cozonaci pufoşi şi rumeni. Sunt atras de mirosul de scorţişoară şi vanilie .
Pe lângă asta văd un munte de colaci şi doi saci de nuci poleite. Friptura se frige în cuptor în sosuri gustoase.
După ce mâncărurile sunt gata mergem să împodobim bradul de Crăciun care veşnic stă verde şi drept ca lumânarea.
Prima dată am arnajat beteala aurie şi frumos strălucitoare.
Au urmat globuleţele în fel de fel de culori.Unele roşii, altele galbene ca soarele care acum nu mai este, verzi, albastre, fiecare în felul şi forma lui.
Am mai pus câteva bomboane , caramele şi ciocolate. Când totul a fost aproape gata, am montat instalaţia cu beculeţe multe .
Partea de jos a bradului era împodobită. Mai rămâne să pun o steluţă în vârf. Gata! Am terminat ! Mă duc la culcare să-l aştept pe Moş Crăciun.
Patul mă aştepta cu blândeţe şi căldură. Peste puţin timp Moş Ene a venit pe la gene. Lumea viselor mă cuprindea.
Mergeam pe o cărare poleită cu aur. Eram înconjurat numai de zăpadă. ÃŽnaintea mea era un palat de cristal care era păzit de doi oameni de zăpadă. I-am întrebat unde mă aflu – mi-au răspuns :
-Te afli în lumea lui Şom Nuicărc la Lulop Drom .
-Ce-nseamnă asta? am întrebat eu.
-Trebuie să dezlegi tainele !
-Mă lăsaţi să intru?
-Da!
-Vă mulţumesc!
Când am intrat am văzut peste un milion de spiriduşi care făceau jucării pentru toţi copiii . I-am întrebat pe câţiva dintre ei:
-Ce faceţi voi aici?
-N-avem timp de discuţii !
-Atunci spuneţi-mi, vă rog, ce-nseamnă Şom Nuicărc ?

Uff..!Ce mă fac?
Privind pe fereastră am văzut doi reni înhămaţi la o sanie mare. Mai uitându-mă la nămeţii albi de zăpadă mi-am dat seama ce-nseamnă Lulop Dron. Este polul nord scris pe dos iar Şob Nuicărc înseamnă Moş Crăciun.
-Uraa!Am dezlegat taina !
M-am dus la oamenii de zăpadă şi le-am zis ce aflasem. Ca răsplată mi-au dat nişte bomboane care te făceau să zbori şi permisiunea de a-l putea vedea pe Moş Crăciun. Am stat mult de vorbă cu el.
-Scoală-te, Bogdan!
Auzisem glasul blând al mamei.
-Moş Crăciun? Am mormăit eu.
-Da! A venit Moş Crăciun, cu multe daruri şi te aşteaptă Mihai şi Cosmin să pleci cu colindul.
Eu i-am mulţumit lui Moş Crăciun în gând. Când să plec pe uşă m-am cotrobăit în buzunare şi am văzut nişte bomboane. Crezând că sunt cele primite de la Polul Nord, le-am înghiţit, dar nu aveau nici un efect.

O compunere foarte, foarte frumoasă este “DispariÅ£ia globului auriu” scrisă de Anamaria , clasa a VI-a.

Dispariţia globului auriu

Toamna şi-a făcut apariţia pe meleagurile noastre, însoţită de norii jucăuşi şi plângăcioşi, odată cu apusul soarelui.
Globul auriu de foc nu mai încălzea cu putere pământul care începuse să amorţească . Razele lui se oglindeau în lacul limpede pe care pluteau câteva raţe.
Păsările au început să-şi facă valizele pentru călătoria cea lungă , în timp ce animalele mai strâng încă mâncare pentru proviziile de iarnă şi îşi finisează adăposturile în care vor locui timp de trei luni.
Oamenii se odihneau admirând apusul de soare şi gândindu-se optimist la următoarea zi în care vor începe să-şi strângă roadele la care au muncit din răsputeri toată vara.

Tot Andreea Cojocaru, clasa a III-a, Vaslui ne-a trimis o altă compunere frumoasă cu titlul “Iarna” :

Este iarnă. FLuturii de cristal zboară prin văzduhul întunecat.
Moş Crivăţ a ajuns pe meleagurile noastre împreună cu fiica sa. Copiii ei formează o mantie de argint.
Micile petale de clopoţel ţes hainele copacilor cu fire de argint.
Soarele palid se prevede printre norii cenuÅŸii.
Micii copliaşi se trag cu săniile pe coasta dealului alunecoasă . Sub picioarele lor scârţâie zăpada pufoasă.
Odată cu venirea acestui anotimp minunat se apropie ÅŸi următoarele sărbători: MoÅŸ Neculai, MoÅŸ Crăciun – naÅŸterea pruncului Sfânt ÅŸi trecerea la noul an.
Copiii se bucură de acest anotimp care deschide sufletul oamenilor într-u alt an mai bun.

Adriana Viorela Gărgărici, Bucureşti, clasa a VI-a ne-a trimis o compunere foarte frumoasă despre apariţia primului ghiocel.

Primul ghiocel

E sfârşit de februarie. E încă frig, dar razele soarelui îşi face loc prin norii de cenuşă şi, destul de timide, încearcă să topească petele mari de zăpadă, care încă au mai zăbovit.
Codrii sunt pustii , lipsiţi de frunze şi de cântecul păsărilor. În aer pluteşte o boare caldă, cu miros de pământ umed.
Iazurile se smulg din dunga gheţii şipotind ca nişte fluiere de argint, din care cântă ciobănaşi nevăzuţi.
Dar iată, acolo pe mal, sub o pată mare de zăpadă , se zăresc câteva firicele subţiri de iarbă. Trezirea la viaţă a naturii, căldura soarelui de primăvară au făcut ca acolo, în jos, pe mal, să răsară şi să se înalţe o floricică suavă, un gingaş ghiocel. Şi-a desprins capul din gluga lui cea verde înălţându-se cu trupul subţire şi crud spre lumina soarelui.
Dar, din cerul albastru, ca o petală de nu-mă-uita , au început să zboare, în adierea vântului, mii şi mii de fluturi albi.În joaca lor, în dansul lor, din întâmplare, un fulg s-a desprins din dans şi a poposit pe clopoţelulde argint al firavului ghiocel.Pentru câteva clipe , au început să-şi vorbească unul altuia, spunându-şi fiecare povestea lui. Fulgul era supărat şi a început să plângă , cu lacrimi de cristal, şiroind peste petalele delicatului clopoţel . Era trist pentru că razele soarelui îl încălzeau. Era trist pentru că mama lui , Ianuarie, l-a părăsit şi pentru că era singur şi neajutorat.
Acesta a fost şi primul şi ultimul lui dans. o adiere uşoară de vânt a mişcat clopoţelul de argint şi acele câteva picături de cristal au alunecat uşor, ajungând în pământ de catifea.
Pentru o clipă, ghiocelul a simţit că este singur , dar aceasta numai până când firicelele subţiri de apă s-au strecurat la rădăcinile lui.
A trecut o noapte, iar dimineaÅ£a, când soarele proaspăt de primăvară ÅŸi-a revărsat razele blânde ÅŸi fragile, firavul ghiocel devenise un voinivel în haină albă – apa cristalină a fulgului de nea l-a hrănit peste noapte, i-a dat putere ÅŸi culoare.