Compuneri

Iulia D. din Brasov ne-a trimis o compunere foarte frumoasa intitulata “Ei, fluturii…”. Felicitari, foarte frumoasa compunere, am citit-o cu placere.

Ei, fluturii….

O viata scurta, calda si…fara rost. Asa traiesc fluturii? Sigur, ei sunt insectele superioare la frumusetete. Este fascinant sa privesti, cum dintr-o mica si nesemnificativa omida, se transforma un fluture minunat. Ei isi deschid aripile spre soare, spre divinitate.
Nu cred ca exista fluturi fericiti, sau prea fericiti. Nu au timp sa sesiseze asta…insa, exista doua feluri de fluturi: cei insetati dupa cunoastere, ce zboara fenetic din floare in floare, din loc in loc, fara sa oboseasca vreodata. Si mai exista fluturii linistiti, ce plutesc lenesi in aerul cald, purtati de cate o adiere fina sub caldura Sa.
Fluturii euforici, zboara pana la cer, ca sa gaseasca ceva mai bun, ceva nou, dar aripioarele lor se topesc si cad orbitor spre pamant. Cei sensibil ajung sa atarne intr-o rama pe un perete galben pal.
Si totusi…la ce e bun sa te transformi dintr-o omida in…nimic?

Andreea, din iasi, clasa a IV-a ne-a rugat sa o ajutam cu o compunere cu titlul : “De anul nou”.

Ei bine anul nou abia a trecut, deci nu ar trebui sa fie foarte greu sa scrii despre.

In introducere poti incepe cu Ajunul Anului Nou, in care prezinti toate pregatirile familiei pentru anul nou. Mama este foarte ocupata fie cu curatenia, fie cu mancarea (de anul nou pregatindu-se multe bunatati), fie cu aranjarea mesei. In tot acest timp primesti si uratori care te farmeca cu urarile lor de anul nou. Poti spune de asemenea si cu ce ai contribuit tu pentru pregatirea anului nou, ai facut o rajitura, ai aranjat masa, ai platit uratorii, etc.

In cuprins ne vom axa pe Anul Nou in sine, cum sarbatoriti. Poate mergeti la masa, cu intreaga familie, prieteni, povestiti, iar la ora 12 : 00 , numarati toti 10,9,8… se deschide o sticla de sampanie. Intre timp poate cei mici se duc la televizor sau mananca pe furis tortul adus de mama. Incearca sa fii cat mai sincera si compunerea ta sigur va fi originala si apreciata de doamna invatatoare.

In incheiere poti prezenta pentru ce esti recunoscatoare anului ce tocmai a trecut si ce doresti sa faci in anul care vine sau ce doresti sa primesti “cadou” din partea noului an.

Succes cu compunerea!

Mi-am inchipuit iarna altfel

Iata!A sosit din nou anotimpul rece..ce trist! Parca mai ieri alergam dupa fluturii gingasi si multicolori si parca ma lasam invaluita de adierea calda a vantului pe acele calduri toride. Si parca doar acum cateva clipe incepuse scoala si voiosi mergeam prin parcul cu castani si vedeam frunzele cazand,si,vedeam cum trece timpul.
Dar acum?Atmosfera e cu totul alta.De fapt..ar fi trebuit sa fie..Visam ca va fi o iarna lunga..foarte lunga..asa cum fusese anul trecut..
A fost o iarna grea,dar frumoasa…Parca inca mai simt mirosul de ger proaspat…si scartaitul omatului sub picioare.Fulgii parca se jucau in zborul lor zglobiu.Copacii dantelati parca dansau si ei in zborul leganat al diminetii reci de iarna.Era un peisaj de vis.Cristale sclipitoare parca iti luau ochii in jocul lor vesel si zburdalnic. Eram si noi intr-o zi cu saniuta.Fusese o noapte lunga si a nins mult. As fi vrut sa ninga si azi tot asa. Se facuse un omat mare cat casa. Campul era acoperit cu margaritare sclitoare. Eu,marcela si marian ne-am gandit sa iesim sa ne imbujoram putin.Desi era putin ger,ne-am luat saniutele si am pornit pe derdelus.Acolo mai erau multi copii veseli,imbujorati si ei,dar foarte bucurosi.Era minunat. Am facut un om de zapada,am alergat,am patinat pe lacul in care vara trecuta inotam si pescuiam,dar nu ne-am sfiit nici acum. Marian a spart putina gheata si a pescuit la copca. A prins cativa pesti,asa ca ne-am potolit si foamea iar  apoi ne-am continuat jocurile.
Ce zi superba a fost atunci.Si au mai fost multe . O luna a tinut asa,dupa care putin timp a mai durat si si-a facut aparitia discul rosu al soarelui.Pe de o parte ne bucuram-scapasem de hainele grele si de bocancii incarcati de zapada pe care abia ii mai caram.Dar pe de alta parte ne parea rau . Se termina vacanta de Craciun si nu mai aveam cum sa ne jucam.Ne intalneam tot mai rar si eram tot mai tristi.Abia asteptam din nou sa vina iarna.
Mi-as fi dorit ca si anul acesta sa fie tot asa. Dar nu a fost sa fie. Sa speram in continuare ca ne vom mai juca si in alti ani asa cum ne-am jucat atunci,si sa revedem acel peisaj din basme,care nu va disparea niciodata din mintea mea. Ador anotimpul iarna!

De Andries Stefania din Brasov.

Andries Stefania ne-a mai trimis o compunere frumoasa intitulata “La bal”. Multumim!

La bal

Se aude o bataie dinspre usa.Motanul Biliben deschide usa si ramane uimit .Erau cele doua surori  Mimi si Alexia. Se impingeau pentru care sa intre prima.
-Cu ce ocazie pe la mine,fetelor ?spunand in gandul lui:vai,vai iar fitoasele acestea ! Acum cum mai scap de ele…
-Am venit sa iti dam o invitatie in care tu vei alege cu cine mergi la bal,cu mine sau cu urata de sora mea. spune Mimi
-Nu doriti o cafea un ceai ceva pana  iau o decizie?
-Desigur. Servitoare, o cafea cu o lingurita de zahar! Acum! tipa Alexia.
-Bine! spuse servitoarea tremurandu-i glasul.
-Bilibenti, sa stii ca eu voi avea o rochie cu pietre  pretioase asemeni  mărilor si un parfum asemeni trandafirilor. spune Mimi.
-Hm!Hm,frumos! spune Bili.
-Eu o sa am o rochie cu pietre pretioase,cercei cu nestemate asemeni muntilor si un parfum asemeni gradinilor asa voi fi la bal!
-Am luat o decizie  nu voi merge la bal cu nici una! Afara,acum! Increzutelor ! Ia auzi parfum asemeni trandafirilor.Ha!
Dupa ce au plecat in fuga cele doua fete motanul Biliben  radea de intamplarea petrecuta.

De Andries Stefania

Mirabela, din Oradea, clasa a VII-a ne-a rugat sa o ajutam cu o compunere ce va avea titlul “Am legat tristetea la ochi”. In aceasta compunere trebuie sa prezinte bucuria de a trai.

Ei bine, aceasta compunere poate fi una usoara si foarte frumoasa . In ea ce vom trebui sa prezentam? Micile si marile bucurii ale vietii. Trebuie sa te gandesti la tot ce te bucura pe tine. De la un 10 primit la literatura pana la o surioara, o prietena cu care sa discuti sau o ploaie calda. Trebuie sa intelegem ca viata este frumoasa, mai ales la varsta voastra, deci putem sa si scriem despre acest lucru.

In introducere vom afirma in doua, trei randuri ca viata este frumoasa si trebuie traita legand tristetea la ochi. Exemplu:  “Multi sunt acei care , orbiti de nenumarate lucruri, privesc viata cu tristete. Cei care gonesc dupa bani si uita sa isi iubeasca familia, cei avizi de putere, insetati de control dar care uita sa urmareasca suflarea naturii si cati altii. Nu, viata este frumoasa indiferent de situatie si nu trebuie sa uitam acest lucru. Eu am legat tristetea la ochi si continui sa imi traiesc viata frumoasa.”

In cuprins vom prezenta toate bucuriile vietii, asa cum le vezi tu. Faptul ca poate o zi nu mergi la scoala din cauza ca este greva. Cadoul de Craciun. Mama si tatal tau care se iubesc foarte mult. Atunci cand dai un banut unui sarac. Cand inoti, cand joci fotbal, tenis. Cand mergi la biserica si te rogi lui Dumnezeu. Cand te bulgaresti, te dai cu sania. Cand stai in ploaie , cand privesti noaptea luna, stelele si frumusetea lor. Si cate altele puteti prezenta in cuprins. Fiecare trebuie explicata pe larg, bucuriile tale.

Mai poti continua cu cateva argumente, de ce crezi tu ca viata este frumoasa si de ce este bine “sa legi tristetea la ochi”. Poti de asemenea sa prezinti partile negative ale “tristetii” si de ce trebuie sa “legam tristetea la ochi”.

In concluzie vei spune ca esti fericita de viata ta si recunoscatoare pentru acest lucru.

Sper ca am fost de folos, in cazul in care ai intrebari trimite aici un comentariu si eu voi raspunde.

Succes cu compunerea!

Ana din Roman m-a rugat să o ajut cu o compunere în care să descrie un prieten.

Cu toţii avem prieteni, mai mulţi, mai puţini, nu contează, atâta vreme cât sunt prieteni adevăraţi. Ei pot fi de la colegi, prieteni din cartier, părinţi, fraţi, unchi, mătuşe până la animale (căţel, pisica, etc) . Înainte de a începe această compunere trebuie să vă gândiţi bine cine este cel mai bun prieten al vostru, pe cine veţi descrie.

După ce aÅ£i făcut acest lucru vom putea începe propriu-zis compunerea. ÃŽn introducere putem prezenta cine este prietenul vostru, o descriere generală, etc: “Prietenul meu cel mai bun este Andrei. Este un băiat foarte deÅŸtep, bun ÅŸi generos cu care mă joc, povestesc, învăţ ÅŸi alte lucruri care mi-ar lua foarte multe pagini pentru a le aÅŸterne în scris.”

După ce am făcut o mică descriere a acestui prieten, (care repet, poate fi şi un animal, o rudă, un coleg de clasă,etc) vom continua să spunem cum am ajuns să-l cunoaştem, cum am ajuns să fim prieteni. Este foarte important ca povestea să fie reală pentru că ne va fi mult mai uşor să scriem. Vă gândiţi cum aţi cunoscut pe prietenul/prietena voastră cea mai bună şi respectiv cum aţi ajuns să o cunoaşteţi . Fie vă cunoaşteţi de la grădiniţă, de mici copii, fie v-au căzut cărţile din ghiozdan şi va ajutat să le ridicaţi, fiind prima oară când v-aţi întâlnit, etc.

Am spus cine e, am spus cum ne-am cunoscut ÅŸi cum am ajuns să fie prieten. Urmează să îl descriem pe larg, atât atribute fizice cît ÅŸi morale. “Este un băiat slăbuÅ£, cu ochelari care se îmbracă mereu în trening….” sau “Este o fetiţă durdulie, blondă cu ochii albaÅŸtrii ÅŸi mi-e tare simpatică….” . “Se pricepe de minune la matematică, îi place să crească animalele ÅŸi este mereu bun cu semenii săi.” ori “Pe cât de frumoasă este pe atât de blândă ÅŸi gingaşă este. Nu are parte de zi în care să nu facă pe cineva fericit, să îl ajute să se simtă mai bine.” . Trebuie să încercaÅ£i să prindeÅ£i toate calităţile prietenului vostru dar puteÅ£i spune de asemenea ÅŸi 2-3 defecte pe care de exemplu încercaÅ£i să le reparaÅ£i împreună.

În concluzie veţi preciza de ce vă place să fiţi prieteni şi faptul că sunteţi mândrii de prietenul/prietena voastră şi că îl/o iubiţi foarte mult.

Pentru cei cu lipsă mare de inspiraţie puteţi citi şi această compunere înainte de a începe : http://www.compuneri.co.cc/04/compunere-prietena-mea/

O compunere frumoasă despre prietenie, intitulată “Prietena mea” scrisă de Sofia Andoci, clasa a VIII-a.

Prietenie…prietenă…cuvinte al căror sens îl înÅ£elegi cu greu când eÅŸti numai de-o ÅŸchioapă. ÃŽmi amintesc ÅŸi azi cînd ieÅŸeam la joacă cu copiii vecinilor. Nu ÅŸtiu cum se întâmplă că jucăriile mi se amestecau, se stricau uneori ÅŸi-atunci începea cearta.
Mama mă lua în casă ÅŸi mă dojenea cu vorba ei blândă: “Nu uita că împreună cu ei ai să mergi la ÅŸcoală ÅŸi toată viaÅ£a voastră o să vă amintiÅ£i de aceste frumoase clipe!” . Nu puteam să înÅ£eleg ce înseamnă o prietenă.
Dar iată că anii au trecut şi într-o zi am păşit pentru prima dată în curtea şcolii. O mulţime de copii erau adunaţi aici. Mă simţeam străină între şirurile de copii, mulţi necunoscuţi.
Dar deodată am zărit şirul celor mai mici şcolari, cei mai cunoscuţi pentru mine de la grădiniţă. Am intrat apoi în clasă. Aici cuvintele, calde, blânde ale învăţătoarei noastre ne-au povăţuit, printre altele, să fim buni colegi, prieteni.
Mi-am amintit îndată de cuvintele mamei şi-n mine s-a trezit nevoia de a avea o prietenă. Ei trebuiau încredinţate anumite gânduri , trebuia să-i cer părerea în anumite probleme şcolăreşti.
Şi aşa, ochii mei au rămas aţinţiţi asupra unei fetiţe durdulii, cu ochi blajini, cu voce blândă şi tare cuminte.
“Aceasta va fi prietena mea!” mi-am zis în minte. Åži astfel m-am apropiat de ea, am început s-o cunosc mai bine, ÅŸi cu cît o cunoÅŸteam, cu atât o iubeam mai mult.
Au trecut mulţi ani şi prietenia noastră se dovedeşte durabilă. Mă bucur de orice bucurie a ei, de orice succes şcolar, iar orice necaz al ei apasă şi pe inima mea. Ne ajutăm întotdeauna şi suntem alături la toate activităţile organizate.Prietena mea este o bună colegă cu toţi din clasă. Îi ajută la pregătirea temelor acolo unde întâmpină greutăţi, îi povăţuieşte ca pe nişte fraţi. Este ordonată şi punctuală . Iubeşte mult adevărul , cinstea şi cu o asemenea prietenă nu-i drept să mă mândresc ?

Tot Andreea din Bals ne-a rugat să o ajutăm cu o compunere cu titlul “Povestea mea” în care să relateze la persoana I o poveste înduioşătoare a unui animal. Voi încerca să o ajut ÅŸi să vin cu câteva idei.

Ei bine Andreea, trebuie să relatezi la persoana I, adică trebuie să ai o poveste din perspectiva ta, să povesteÅŸti întâmplarea aÅŸa cum o vezi tu, prin prisma ta. O poveste înduioşătoare a unui animal este greu de compus, mai ales dacă nu ai păţit aÅŸa ceva. Este evident, astfel de întâmplări sunt rare ÅŸi trebuie să incepi punând accentul pe acest lucru. “Era o zi ca oricare alta, m-am trezit ÅŸi m-am gândit ce frumos ar fi să merg în parc….” sau “ÃŽn dimineaÅ£a aceea nu îmi trecea prin cap că o voi întâlni pe Pisi. Să vă povestesc. Era o zi frumoasă…..” ori “Eu ÅŸi prietenii mei ne-am hotărât să mergem la pădurea de lângă oraÅŸ. Eram plictisiÅ£i ÅŸi niciodată nu am mai fost pe acolo…..”. Trebuie să mergem pe linia în care de la o zi ce se aÅŸtepta a fi normală să ajungem să avem parte de o poveste înduioşătoare a unui animal.

În continuare, în cuprins, trebuie să ne gândim bine în ce constă această poveste înduioşătoare . Fiind vorba de animale, ne putem lega de cîteva lucuri, urmând ca tu să alegi ce ţi se pare potrivit: fie un animal care ajută un om, îl salvează dintr-o situaţie dificilă sau pur şi simplu îl face un om mai bun, fie animalele care se ajută între ele (dar situaţii nemaiîntâlnite, un căţel salvează o pisică, o caprioară se joacă cu ursuleţi din pădure, etc) sau tu , ajutând un animăluţ (o pisică micuţă pe care ai salvat-o de la îngheţ, ai luat-o , ai spălat-o, îngrijit-o, hrănit-o,etc). Orice ai alege încearcă să detaliezi cât mai mult fiecare scenă, fiecare acţiune, pentru a reuşi o compunere frumoasă.

Iar în încheiere trebuie să prezinÅ£i cum te-a marcat pe tine această întâmplare : exemple: “Nu am crezut niciodată ca un căţel poate fi aÅŸa de curajos, de atunci am încercat să fiu ÅŸi eu o persoană mai curajoasă, mai bună.” sau “Ce simpatice pot fi animalele, ce sensibile, ce bune. Văzând cum căprioara se juca cu ursuleÅ£ii am realizat că ÅŸi noi oamenii ne putem înÅ£elege oricât de diferiÅ£i ÅŸi unici suntem” ori “PisicuÅ£a aceasta mi-a schimbat viaÅ£a. De acum trebuie să am ÅŸi eu grijă de cineva, trebuie să fiu responsabilă, să o hrănesc, să o îngrijesc. O iubesc foarte mult ÅŸi îmi place să mă joc cu ea!” .

Sper că am fost de folos. În caz că aveţi intrebări lăsaţi un comentariu aici şi voi răspunde.

Succes cu compunerile!

Andries Stefania, clasa a IV-a , din Brasov ne-a trimis o compunere frumoasa cu titlul “La sanius” .

La sanius
E o dimineata placuta. Soarele palid abia se zareste pe cerul  albastru.Maria ia micul dejun.Suna telefonul.
-Alo!
-Alo!Ce faci Maria?spune Ana.
-Uite iau si eu micul dejun.
-Azi vrei sa mergem la sanius impreuna cu Andrei si Ioana?
-Desigur! Cand ne vom intalni?
-Eu zic sa ne intalnim la 12:00 fix pentru ca mai tarziu se  va face frig si vom ingheta.
-Bine.Eu voi aduce sania cea mare pe care incap  trei persoane.
-Bine. Si eu voi aduce o sanie.Am vorbit deja cu Andrei si Ioana si ceilalti au zis ca ne vom intalni  in fata casei Mihaelei.
-Bine. Atunci ne vom intalni acolo.Pa!
-Pa!
Maria a terminat de luat micul dejun.Acum se pregateste de sanius .Se imbraca gros pentru ca ii e frica sa nu raceasca. A luat sania si a plecat salutand-o pe mama ei.
-Pa, mama! Ma voi intoarce intr-o ora.
-Pa! Ai grija de tine!
Copii s-au intalnit toti in fata casei Mihaelei .Chiar atunci cand au ajuns toti,  a iesit din casa Mihaela cu o sanie frumos aranjata.
-Buna !Ce faceti?
-Noi mergem la sanius, zise Maria.
-Pot sa vin si eu cu voi la sanius? spune Mihaela.
-Da! a zis Ioana.
Copii s-au distrat de minune la sanius.Dar seara se lasa si ei trebuie sa plece acasa.
– Eu plec.Ia-m promis mamei ca ma voi intoarce peste o ora si deja am intarziat se va supara pe mine daca  nu merg acasa,spune Maria.
-Noi mai ramanem.
-Bine. Pa!Pa!

O alta Andreea din Baras ne-a rugat să o ajutăm cu o compunere ce va avea titlul “Simfonia nopÅ£ii” .

Ei bine, este clar ca vom descrie noaptea ca o simfonie a naturii, a vieţii, o armonie totală, pentru că într-o simfonie trebuie să fie mereu armonie.

Cum vom începe compunerea? Păi vom porni de la punctul în care razele soarelui părăsesc pământul. Putem începe cu ceva asemănător: “Seara se lăsa. Peste tot domnea liniÅŸte. Micile vieÅ£uitoare se strâng ÅŸi …..” sau “Razele soarelui ne fac cu mâna ÅŸi ne anunţă politicos venirea surorii sale, majestica lună…. ” .

Putem în continuare să prezentăm toate activităţile vieţuitoarelor , toate pregătirile pentru noapte. Iepuraşii fug repede în vizuine să nu fie prădaţi, la fel şi căprioarele , bursucii şi alte animale. Furnicuţele, albinuţele, rămase în urmă incheie cu greu ultimele activităţi , întorcându-se la muşuroiul lor, respectiv stup. După aceea spunem cum florile îşi închid bobocii şi toate inchid ochii pentru un somn liniştitor.

Putem de asemenea să descriem cum noi, oamenii, ne pregătim de noapte. Părinţii vin de la servici, pregătesc masa, servim masa, mergem să ne uităm la televizor sau citim o carte înainte de culcare.

Trebuie descris de asemenea şi peisajul, stelele numeroase , strălucitoare, ne fac cu ochiul de pe cer . Luna, îmbrăcată în haine strălucitoare. Întunericul domină dar suntem înconjuraţi de linişte, linişte ce domneşte întreg pământul.

Putem descrie de exemplu, dar nu este necesar, putem păstra doar ideea că noaptea este linişte, şi următoarea idee : la orizont, într-un oraş se pare că puţini dorm. Luminile sunt aprinse şi maşinile circulă, mai puţine decât ziua dar tot sunt. Într-un club se aude muzică şi oamenii dansează toată noaptea. Restaurantele sunt pline şi se aude gălăgie de la o nuntă. Tinerii indrăgostiţi se plimbă prin parc, acoperiţi de lumina lunii. Este multă agitaţie, mult zgomot dar totul, chiar dacă nu pare are o logică, sunt respectate anumite reguli, este armonie, este o simfonie a nopţii.

După toată această descriere, putem încheia compunerea astfel : “Dar ochii mi se închid, pleoapele cad grele. E noapte, e liniÅŸte, aud din ce în ce mai încet simfonia nopÅ£ii. Noapte bună” .