Compuneri

Brandusa
La miezul zilei soarele ca un bulgar de aur ,se joaca de-a prinselea prin aer cu ramurile dezgolite ale padurii.In linistea neclintita a padurii ,bratele golase ale copacilor trufasi incep sa tremure intr-un dans ametitor.
Ghiocelul ,brandusa,toporasul isi scot capsoarele timide de sub pamantul umed si negru.Firicelele subtiri de apa curg nelinistite printre pietrele parca aruncate de un capcaun suparat.Sub adierea vantului,brazii parca desprinsi dintr-o poveste cu uriasi isi povestesc unul altuia visele.
Brandusa ,imbracata intr-o rochie multicolora punctata spre exterior de o frumoasa nuanta de bronz,. ii povesteste toporasului de ce suratele ei au atatea culori.
Mai demult,intr-un timp uitat,brandusa era o floare simpla,mica, fara importanta.Nu intelegea de ce natura o facu-se asa de mica si pricajita!Intr-o zi pe cand soarele bland incepea sa se arate si lumina lui zbura intr-o revarsare calda ,iar celelalte flori inca mai erau pe taramul viselor ,s-a intamplat ceva.Zana florilor s-a oprit langa brandusa trista intreband-o cu un glas suav de ce suspina toata ziua.Floarea necajita nu indraznea sa-si spuna necazul .Era tocmai Zana florilor! Dupa ce a aflat dorinta tristei flori ,Zana i-a spus ca pentru zece zile poate sa se transforme in ce vrea ea ,dar cand luna va rasarii a zecea oara asa va ramane pentru totdeauna.
Prima dorinta a brandusei a fost sa fie un brad,inalt si trufas.Era bucuroasa ca de acolo putea vedea in toata splendoarea , padurea ei draga.Acolo sus se simtea sigura si stapana .Vantul cu dintii ascutiti si cu ghiare de vultur si-a facut simtitor prezenta.Abia atunci a inteles suava floare ce greu este sa te lupti cu bicele de gheata ale vantului pribeag si rautacios.
Bandusa s-a plicisit repede si s-a transformat intr-un val inspumat de mare.Era tare fericita pentru ca in larg se intalnea cu pestii ,cu delfinii prietenosi .Dar cum valurile ajung la mal ,se sparg si se intorc din nou in mare, brandusa jucausa s-a plictisit din nou.
Apoi a fost o pasare calatoare.A vazut multe lucruri uimitoare,multe frumuseti ale pamantului,a zburat pana la cerul albastru,a facut cunostinta cu vulturul plesuv parca coborat din povestile cu capcauni.Brandusei ii lipsea ceva .Nici unde nu isi gasea locul.In ultima zi s-a hotarat sa se intoarca in tinuturile ei dragi unde avea toti prietenii.
Surpriza! Aici toate florile aveau alte culori.Cat timp lisise ea Zana le-a vopsit pe fiecare in culoarea preferata.Necajita brandusa s-a dus la Zana ,dar aceasta terminase toate culorile.Ca sa nu ramana nevopsita Zana a luat cate putin din fiecare cutie ,astfel ca brandusa calatoare a fost imbracata in culorile curcubeului.
Luna s-a suit in zare ,izvoarele suspina linistite iar padurea doarme obosita dupa atata agitatie.Sub razele protectoare ale stelelor jucause brandusa suspina fericita.Ce bine este acasa!

Compunere trimisa de Oana Iovanovici , clasa a IV-a. Multumim, este foarte frumoasa.

Culorile ploii

De pe cerul azuriu de vara a disparut brusc soarele. Norii se aduna a ploaie, iar vantul patrunde orice suflare, purtand cu sine mirosul si freamatul cald al verii.
Arborii isi infioara frunzele fosnind ametitor si furtuna cucereste pamantul insetat. Peisajele posomorate se amesteca in valtoarea furtunii amenintatoare. Din cerul fumuriu si sumbru cad picaturi mari si reci de ploaie, atat de curate si stravezii ca lacrima unui izvor. Ploaia saruta pamantul cuprizandu-l in bratele sale cu suvoaiele indraznete si paraiele zglobii. Vantul si ploaia se intetesc sugrumand zapuseala acestei zile de vara. Natura suspina prin fulgere, fulgere lungi ce strabat norii si care infricoseaza. Doar frunzele se mai misca ametite valsand in pustietatea ploii. Strazile impartasesc gustul linistii fiind spalate de picaturile acestei ploi.
Cuprinsa de vraja ploii, mi-am luat umbrela cea veche si am plecat la plimbare. Pas cu pas pasind pe strazi, curcubeu` ma intampina, iar ploaia se indeparta de pe meleagurile noastre. Natura se bucura, dandu-ne mirosul de aer proaspat cu amprente dulci de miresme, de capsuni, de cirese si de flori de soc. Nimic nu se compara cu imaginea naturii de dupa ploaie, iar totul capata viata. Ploaia pentru mine a capatat culoare!

Compunere trimisa de Anca din Iasi, clasa a VII-a.

Este luna Aprilie. Zarzari inflorira si mirosul florilor lor, mirosul rozetelor si al zarnacadelelor se imprastia adormitor.
Intr-un mic sat, in care toate acestea erau deja inflorite de Paste, traia o femeie. Femeia se gandea cu multumire la viata ei tihnita, alaturi de un om batran care se purtase cu ea pana acum cu dansa ca un tata. Si totusi, parca-i venea sa planga. In pieptul ei simtea ceva ca un val care se ridica repede de a inima spre gat, spre sufletul ei si o chinuia, parca o nadusea. Si cum isi apasa pieptul fara de voie cu mana, lacrimile ii izvorara din ochi si incpu sa planga cu sughituri.
Batranul se repezi spre ea, ii lua capul in maini, il alinta ca pe al uni copil si o legana cuprins de mahnire. Batranul a intrebat-o ce se intampla cu ea. Ea i-a reaspuns cu o voce stinsa ca nu are nimic. Apoi au ramas tacuti.
Batranul, dndu-si seama ca defapt femeia ascundea ceva, el a chemat un doctor. Doctorul le-a spus ca boala ei isi gaseste leacul. Batranul cumpani vorbele acestea; apoi in mintea lui, deprinsa sa apropie si sa cantareasca toate, parca se facu lumina. Totusi nu-si dadu seama de ce doctorul nu i-a spus ce are femeia. Doctorul i-a spus ii spusese doar ca demeia nu se poate vindeca decat daca ea s-ar descarca de propiile-si ganduri amarnice. Batranul incerca sa discute cu ea. Femeia i-a impartasit problemele tatalui sau vitreg.
I-a spus ca toata viata ei a stat singura nedorind ajutorul nimanui, facand si rezolvand absolut tot de una singura. Pregatirile de Paste le-a facut tot ea in toti anii. Nu a ravnit nimic, nici macar un cadou. De ziua ei a stat singura, uitandu-se la televizor. Meniul niciodata nu si l-a schimbat, chiar si asa, nu este multumita de tihna ei vesnica. Spunea ca vrea un Paste in familie, ceea ce nu a avut niciodata. Nu a avut nicio dgrija insa in timp i-a daunat vietii. O viata nepalpitanta, in timp, a facut-o sa regrete. Spunea ca numai ea isasi este devina. Nu a obligat-o nimeni sa stea numa in cas si sa isi vada tot timpul numai si numai de viata si numai e viata ei. Insa toate acestea spuse de ea au fosr spuse prea tarziu. Btranul era sleit de puteri, iar pentru ca niciodata nu iesise la o plimbare, nu avea prea multi cunoscuti, ci doar pe parintele satului si pe doctorul ce venise mai acum cateva zile s-o examineze.
Femeii nu i-au fost folositoare cuvintele spuse iar de Paste a ramas singura, ca intotdeauna.

Compunere scrisa de Alexandra din Constanta, clasa a 6-a .

Reinvierea naturii
A sosit primavara cu mandrul ei alai.Se-nalta abur moale din gradina.In casa intra soarele si vantul. Matasuri lungi de vant starnesc puful papadiilor. Pe drum sunt balti albastre si-nsorite. Pe dealuri se vad araturi de catifea.In aier se simte o boare calda.
Galbenii codrii au inflorit.Dumbrava este plina de lumina si se aude un zumzet viu.Un fir de ghiocel plapand ii spune soarelui care imprastia suvoaie de lumina aurie:
-Bunule Soare,trimite-mi o raza care sa topeasca zapada din jurul meu!
-Indata voi trimite prima raza a acestei primaveri,pentru a mangaia gingasul tau cloptel.
-Iti multumesc,Soare!Voi inflori si voi straluci pentru bucuria oamenilor.
-Voi incalzi pamantul sa iasa si sora ta,Vioreaua si veselele Zambile.
Deodata vine si un greiere mic cat un fir de linte,avea niste ochisori marunti cat niste fire de colb si piciorusele fragede.In timp ce greierele s-a bagat in vorba cu soarele si ghiocelul, a aparut o furnica negricioasa,mica la trup,avea sase picioare cat sase firicele,neobosita,harnica si era foarte grabita. dupa ce o privi o clipa greierele intreba:
-Incotro,draga furnica,asa grabita?
-Cum sa nu fiu grabita,cand o multime de treburi sunt pe capul meu.
-Ai dreptate! Si eu m-am gandit la acest lucru.
-Hai sa muncim impreuna! Ne vom putea ajuta la greu si nu ne vom plictisi.
-Gata!sari greierele bucuros.
Din sudul insorit veneau siruri negre de cocoare.O data cu pasarile vin si florile-n campie,aducand cu ele cantec si veselie.

Compunere realizata de Tamba Miruna Georgiana , clasa a V-a, Moldoveni.

Juganaru Andrei Calin, clasa a V-a vine cu o propunere interesanta, o poveste care sa speram ca o va continua. Bravo!

Aventurile lui Patrick în lumea animalelor

I
Sub semnul eclipsei

Totul a început în vara anului 1999 pe când Patrick, eroul povestirii noastre avea doar trei anişori. Părinţii lui tocmai cumpăraseră un teren într-un cartier nou de locuinţe, în apropierea oraşului. Doreau să-şi construiască acolo o casă pentru a-i oferi lui Patrick un mediu mai apropiat de firea şi preocupările lui. Obişnuiau să rămână peste noapte acolo, deoarece aveau mult de lucru, dar şi pentru că dimineţile răcoroase de la curte erau, mai ales pentru Patrick, o binecuvântare.
Într-o noapte, somnul dulce de după o zi istovitoare de muncă le-a fost tulburat de schelălăitul unui căţeluş. Nu ştiau exact de unde vine, dar spre dimineaţă, la rugăminţile mamei, tatăl a ieşit să cerceteze împrejurimile. În scurt timp a apărut în pragul uşii ţinând în mâini un ghemotoc de blană neagru ca smoala. Era un pui de căţel maidanez, abandonat de un om fără suflet, pe care ei l-au adoptat bucuroşi. Noul membru al familiei s-a ataşat imediat de salvatorii săi şi a primit numele Zorilă, inspirat de momentul găsirii lui.
Încă din primele momente băieţelul s-a ataşat puternic de mica făptură atribuindu-i pe loc calitatea de cel mai bun prieten. Nu ştia prea multe despre câini, dar era hotărât să înveţe din mers oferindu-i acestuia necesităţile primare; hrană, un culcuş călduros şi foarte multă dragoste.
Părinţii îl rugau să fie atent cu el când se joacă, să nu-l chinuie, să nu i se întâmple ceva rău, dar căţeluşului părea să-i facă o deosebită plăcere. Chiar şi când Patrik abandona joaca obosit, micul prieten îl provoca din nou.
Pentru băiat această zi era una cu totul deosebită, chiar dacă a trebuit să se trezească mult mai dimineaţă faţă de cum era obişnuit, avea sentimente din cele mai plăcute. Dar aceasta nu era totul. Ziua era cu totul specială datorită evenimentului rar ce avea să se întâmple, aşteptat cu interes de către toţi pământenii şi anume ultima eclipsă totală de soare a mileniului II. Patrick nu prea înţelegea ce o să se întâmple, dar vedea că toată lumea vorbeşte şi este preocupată de acest eveniment. Tatăl său cumpărase de la un magazin, pentru toată familia, ochelari speciali prin care puteau privi eclipsa. Specialişti au avertizat pe toată lumea să folosească ochelari, altfel pot rămâne fără vedere. Apariţia noului prieten l-a făcut pe băiat să uite de eclipsă. Chiar şi un eveniment atât de rar şi spectaculos cade pe locul doi când îţi găseşti un prieten atât de drag.
Anunţul tatălui că peste cinci minute va începe eclipsa a făcut rumoare în rândul familiei. Patrick l-a lăsat pe Zorilă dormind; prefera să-l ştie acolo în siguranţă, şi a plecat să-şi caute ochelarii. ”Ultima eclipsă a mileniului II şi prima din viaţa mea!” gândi el emoţionat. „Oare o să fie beznă totală ?”. Şi-a ocupat locul între părinţii lui trăgându-i mai aproape şi privind spre cer. În câteva clipe cineva parcă a început să muşte din soare ca dintr-o pizza, acesta devenind din ce în ce mai mic. Părinţii îi explicaseră că luna se aşează pentru puţin timp între pământ şi soare, dar el nu vedea nicio lună. Când luna a acoperit în întregime soarele, spectacolul era desăvârşit. Patrick privea cu gura căscată imagini pe care nici măcar desenele animate nu i le puteau oferi. În acel moment lătratul inconfundabil al lui Zorilă l-a făcut să tresară şi a fugit repede spre el. Cu o mişcare bruscă, instinctuală, şi-a scos ochelarii acoperindu-i cu ei ochii prietenului drag. O lumină puternică i-a învăluit atunci, copil şi câine fiind pătrunşi de un sentiment straniu, dar totuşi plăcut.
Părinţii îngrijoraţi, dar şi surprinşi de comportamentul băiatului, i-a dus repede în casă şi nu după mult timp Patrick şi Zorilă au adormit împreună. Când băiatul s-a trezit a alergat spre părinţii lui strigând:
-Tată! Mamă! Căţelul vorbeşte! Am înţeles tot ce a spus! Şi el m-a înţeles pe mine! Este minunat!
Părinţii îi spun zâmbind:
-Ai avut un vis frumos, Patrick!
Băiatul se întoarce dezamăgit la prietenul său, care îi spune:
-Vezi, ţi-am spus că n-o să te creadă nimeni!

Va urma…

Procesul vestitorilor primaverii
(Elevul Deaconu Iulian Madalin)
La marginea padurii , zapada a inceput sa se topeasca. Primavara,prima fiica a anului,a sosit impodobita cu noi straie ,verzi, lungi si frumoase.
Sora ei, baba Iarna, trebuia sa-si ia la revedere de la tronul ei de cristal si sa o lase pe primavara sa il transforme intr- un tron de smarald.
Dupa ce a plecat Iarna , au aparut primii ghiocei .Acestia se numeau Tommy si Dommy.
Proaspata regina a naturii le-a spus ca este incantata sa ii aibe acolo si ca ii iubeste.
In acel moment,ghioceii cu petalele ca ciorchinii albi de struguri au inceput sa se certe pentru ca nu stiau pe cine iubeste ami mult prima fiica a anului.Dialogul suna cam asa:
-Eu am iesit primul!
-Ba eu!
-Pe mine ma iubeste mai mult pentru ca sunt mai verde!
-Ba pe mine,ca sunt mai inalt!
-Ba pe mine,ca nu sunt ca tine!
Auzind aceste lucruri,primavera spuse:
-Stop! Daca nu va opriti chemam juratii,sa decida ei soarta voastra si a neamului vostru!
Juratii chemati au fost familia de buburuze, pe nume Bubutino,iar procesul s-a desfasurat in barlogul lui Mos Martin.
-Liniste in sala de judecata! a zis judecatorul Bubutino Sed.
-Ghioceii Tommy si Dommy! Ati deranjat linistea publica si ati suparat-o pe Primavara !Ce aveti de spus in apararea voastra? adauga fratele mai mic al lui Sed,pe nume Bed.
Ghioceii nu spusera nimic.Atunci Sed spuse:
-Daca nu spuneti nimic.Nu veti mai aparea primii!
Auzind asta,primavera zise:
-Eu ii iert pentru ca nu vreau sa stric traditia.
-Atunci am hotarat! Va vom ierta si veti aparea in continuare primii!au zis toti juratii in cor.
Asa au scapat cei doi ghioceii de primul lor process!

Este primavara

Este primavara,la inceputul lui aprilie.Natura a inceput sa se dezmorteasca la viata. Odata cu ea au venit si pasarelele care ne incanta cu recitalurile lor.Nu de mult,nu prea departe se afla padurea care este singura din cauza frigului si parasita de toate vietatile.Acum cateva luni aceasta parea tacuta si uitata.Primavara s-a intors din nou cu ce are mai frumos,inveselind din nou padurea singuratica.Copacii au inflorit oferind padurii si naturii o raza de lumina in intunecimea ei. Cateva picaturi de roua se zaresc pe firele de iarba verzi, iar zumzetul albinelor si al insectelor de diferite culori incep sa se auda deasupra campuluicu flori,bucurandu-ne inimile de atata frumusete.Dulcele vant de primavara adie usor pritre crengutele copacilor,iar cea dintain radunica , venita de departe , taie albastrul cerului ca o sageata.Izvoarele au inceput sa murmure povestile adunate in timpul iernii sub gheata groasa.Caldura a pus stapanire peste sau la fel ca si vietatea.Fericirea a intrat in natura dand ce e mai bun din ea.Nu stii unde sa privesti:in gradina brodata cu diferite culori si impodobita cu o mireasma imbatatoare ,in padurea de smarald unde se aflau caprioare zburdand din loc in los si sticlete cu glasul cristalin, sau la minunata Primavara.Fluturii se asezau palpaind din aripi pe florile din care albinele scoteau polen.Pe un lac aproape de o dumbrava pluteau elegant gratioasele lebede.Iti pierdeai ochii in cristalinul cer care arunca pe pamant lacrimi prefacute in diamante ce loveau bobocii.Langa firicelele subtiri de iarba, din pamantul umed si negru se zareste o suava floricica.Ghiocelul cu gluga lui cea de smarald si cu clopotelul de argint priveste imprejur la rezele soarelui care dezmiarda muntele golas si pustiu.El ghiocelul gingas,subtirel la trup si cu clopotelul sau de argint delicat , a fost ales de catre Zana-Primavara sa vesteasca intregii naturi ca domnia zapezii a luat sfarsit.

Compunere scrisa de Alina Costea, clasa a V-a.

Neastâmparatul Daniel
De Grigore Sabina

A fost odat-un băieţel pe nume Daniel,
El mai avea si un căţel pe nume Azorel.
Şi împreuna se jucau,
Dar când la masă se-aşeza,
Pe mâini uita a se spăla,
Pe băieţel burtica îl durea,
Iar domnul doctor repede venea,
Şi uite-aşa îl sfatuia:
A nu mânca înnainte de a se spăla.

Felicitari, sa exersezi cu cat mai multe poezii!

– Mireasma imbatatoare a teilor te duce cu gandul la un tinut de basm.
-Parfumul florilor.
-Pe bolta cereasca se vad cativa nori pufosi.
– Ciocarlia canta cu glasul ei dulce triluri dumnezeiesti.
-Pasarile migratoare isi refac cuiburile .
-Imprejur sunt numai flori multicolore.
– In vazduh se plimba mirosul imbatator al teiului si al crinilor.
-In gradina primavarii este un iaz.
– Cand urci pe culmile inalte ale muntilor zaresti un tablou de vis.
-Iazul este umbrit de salcami ,iar pe lac se astern petale micute de lalele tinere.
-Iarba este frageda si proapata.
-Pasarile scot sunete minunate,ca sunetele unui maiestru al muzicii.
-Codru este tanar si rasuna de veselie si fericire.
-Natura s-a trezit.
-Ghiocelul s-a ivit domol.
– Razele calde ale soarelui cad incet-incet pe pamant,printre crengile copaciilor .

Oferite de : Tunaru Maria Alexandra

Natura plange

Toamna a sosit si in frumuselul meu orasel. Gradinitele si parculetele candva pline de viata au ramas fara verdeata .
Pomisorii fara frunzutele lor par ca niste umerase fara hainute . Cateodata cerul este senin ca spumisoara laptelui , alteori are nori grasi si plumburosi .
Privesc cum pe straduta mea trec una dupa alta si masinute si masinoaie .
Vizavi de casuta mea este o cladiroaie care are un cosulet prin care iese un fumisor subtirel .
Cand aerul plange cu lacramioare pe obrajii orasului , acopera ierbisoara verde ca smaraldul , frunzisoarele ramase in copacei , casutele precum si pamantul .
Astfel natura se mai curata si poluarea din aer este mai mica .
Natura plange cand oamenii nu o protejeaza.

Dragos, Bucuresti, clasa a VI-a