Compuneri

Niciodata nu mi-am imaginat ca bunica fusese la randul ei copil.Crezusem mereu ca asa se nascuse batrana cu parul alb,cu obrazul crestat de timp si sortul acela vechi in care mereu gaseam cate ceva.
INTR-O zi ,curios din fire am intrebat-o pe bunica;
Bunico tu ai fost copil vreodata?
Aceasta m-a privit duios si s-a asezat pe prispa casei.Apoi a inceput sa-mi spuna cate sunt si nu mai sunt din copilaria ei
Ascultam fascinat traind si eu odata cu povestirea bunici acele intamplari.Parca ma si vedeam alergand odata cu ea prin livada de meri,parca simteam gustul dulceag al strugurilor proaspat culesi,sau bataia vantului in par atunci cand mergea cu carul cu boi.
Ma jucam cu bunica in gand de parca timpul se oprise in loc pentru amandoi.
-Hei copile,trezeste-te| Am deschis ochii iar bunica m-a intrebat;
Ti-a placut sa te joci cu mine?
O priveam mirat nestiind daca totul fusese vis sau realitate.

Compunere trimisa de Mitroi Florin Alin, clasa a 3-a.

Era o zi linistita. Vantul adia usor, creind mici valuri pe marea cea albastra.
Dar dintr-o data, a iesit la iveala o plapuma
mare si deasa de nori gri si intunecati care a acoperit
cerul. Vantul furios a inceput sa bata tare, formand
valuri mari si inspumate. In panza de nori, se vedea ici-colo
cate o fulgerare alba, urmata de un sunet puternic si gros.
A inceput sa picure. Stropii de ploaie deveneau din ce in ce mai mari,
tulburand apa marii, care devenise tot mai intunecata. Fulgerele si tunetele
erau din ce in ce mai dese si mai puternice. Vantul nemilos batea din ce
in ce mai tare. Valurile erau din ce in ce mai mari si mai ingrozitoare.
Balaurii mari si gri au acoperit orice petec de cer prin care se mai zarea
din cand in cand, cate o raza de soare. Corabiile de pe mare erau rasturnate
de valurile imense si de presiunea vantului puternic. Totul era cuprins in aceea furtuna.
Dupa o vreme, o lumina stralucitoare a despartit norii plumburii si i-a risipit.
Razele aurii ale soarelui au iesit din nou la iveala, stralucind peste marea tulburata.
Totul s-a linistit si a revenit la starea de odihna si pace de dinaintea furtunuii.

Compunere trimisa de Sharon.

in pulberi de diamant,delicat brodata,
si-nconjurata de micii licurici,
de negura,de frig se lasa-n cet furata
si-si strange razele ca ace de arici.

o pata de culoare ca un covrig mancat,
stabate orizontul nestiindu-si drumul.
si-apoi ca un disc in zare aruncat,
lasa-n spate doar urma si doar scrumul.

cuochii.doi licurici ce vegheaza-o vesnicie,
ea in linistea pustie sopteste-n cetisor,
cantece duioase impletite-n armonie,
purtate de emotii incet si binisor.

Poezie trimisa de Iary.

As vrea sa plang…Dar nu mai am lacrimi. Si atunci imi spun: „De ce sa plangi ca s-a terimat,bucura-te ca s-a intamplat”, dar imi este atat de greu sa cred…
Toamna anului 2003: Primul inceput. Vara anului 2011: Primul sfarsit. În primele zile nici nu îmi trecea prin cap că acest vis frumos, la care au contribuit douăzeci şi patru de persoane, se va termina atat de curand.
Acum, cand  ne aducem aminte, vrem sa plangem. Dar de ce? De ce doar acum la final? De ce nu am plans la fiecare final de an? Speranta care ne alina sufletul era doar gandul ca ne vom revedea peste 3 luni. Dar acum,cand fiecare o ia pe un alt drum, ne dam seama cat de mult ne doare ca se termina.
Acum patru ani noi şi doamna dirigintă aveam un vis: sa devenim un colectiv unit. Exceptând anumite momente, am reusit.
Noi. 8A. Doar un grup de adolescenti pe care dacă i-ai privi cu atenţie nu a-i zice că au ceva în comun. Dar avem: prietenia.
Pana azi am fost colegi, de maine vom fi fosti colegi. Acum, trebuie doar sa ne stergem lacrimile si sa zambim,de dragul amintirilor pe care nu ni le poate lua nimeni.
Nu pot să închei fără să îi mulţumesc doamnei diriginte care s-a străduit să ne ţină în frâu şi să scoată tot ce e mai bun din noi.Un singur lucru mai am de spus: nu sunteţi doar diriginta noastra, ci sunteti o parte din noi, din 8A, cei ce vor fi mereu in frunte.

Compunere trimisa de Rib Bianca.

Salutare!

Din pacate, se pare ca in ultimele 2 saptamani, sistemul de contact, astfel incat sa ne puteti trimite compuneri nu a functionat.

Asadar, daca ati trimis o compunere si nu ati primiti niciun raspuns va rugam sa ne trimiteti din nou aceste compuneri si le vom publica in cel mai scurt timp.

Ne scuzati de orice deranj creat!

Echipa compunerionline.com

Cuvintul este sluga mintii.Caci voieste mintea,aceea tilcuieste cuvintul.
La inceput a fost cuvintul.Acum?Acum este tot cuvintul,dar sub o cu alta forma.O forma fara sens,uneori ingema,care te plesneste cu putere peste fata,fara ca tu sa reactionezi in vreun fel.Bineinteles ca,la urma urmelor,o teorie a cuvintului “cuvintul” poate ca nu-si are rostul,mai ales in secolul in care traim,unde tehnologia bate vorba.Dar,ingaduiti-mi sa m opresc putin la importanta gestului de a comunica,de a vorbi,de a dialoga,privind sub latura constientului,initierea unui pruns in limba si literatura tarii sale.Insa cuvintele nu se regasesc doar sub forma de sunete.In primul,rind,acestea sunt un produs al mintii umane.Ele constituie simboluri ale ideilor celor care le folosesc,fiind utilizate pentru intiparirea si stocarea informatiei.Fiecare dintre noi are un “vocabular” propriu,bazat pe experienta,deaoare nu pot fi create cuvinte care sa simbolizeze  un concept cu care nu ne-em confruntat anterior.Comunicarea prin cuvinte poate servi fie unui asa-zis scop “civil”,fi
e unuia “filosofic”.Comunicarea “civila” este cea pe care o intilnim zilnic,pe cind cea “filosofica” este dedicata transmiterii unor notiuni precise si conceperii de informatii care contin adevaruri generale,asupre carora mintea poate medita in cautarea cunoasterii.Comunicarea face posibila coexistenta oamenilor.Comunicarea directa ntre oameni este realizata prin intermediul cuvintelor sau a gesturilor.Cu ajutorul comunicarii te imbogateste in mai multe feluri:iti largeste vocabularul,iti mareste bagajul de notiuni,iti da posibilitatea ssa intelegi lucruri noi,sa schimbi idei cu alti oameni.Cuvintul este o asociatie  dintre sunet si sens,care ascunde in sine adevarate apere ale sufletului si o desavirsita sinceritate a comunicarii,oglindeste imaginea sufletului,conoteaza vibratiile si sunetele inimii.Cuvintele sunt sunete rostite care inlocuiesc sentimentele,gindurile si experienta.Ele sunt simboluri,semne,embleme si deslusesc poezia inimii.De cind s-a folosit de cuvint,omul
a incercat sa-i determine esenta.L-a considerat un atribut al divinitatii,o cale de a vorbi cu acesta.L-a investit cuputerea de a institui realitatea si de a apartine esentei obiectelor…

Compunere trimisa de Maidan Cristina.

Este o zi racoroasa de luni.Din ingalbenitul codru sosete toamna cea domoala.Soarele palid vesteste inceperea unui nou an de scoala.Razele lui timide imi soptesc ca voi invata bine si anu acesta.
Am plecat voioasa spre scoala cu ghiozdanul in spate.In curtea scolii erau multi elevi printe care si colegii mei de clasa.Cu totii asteptau cu nerabdare  reinceperea scolii.
Curtea scolii devenea tot mai incantatoare de multimea de elevii si parintii.Preotul ne da binecuvantarea de inceperea cursurilor.Busuiocul imprastie stropii reci de aghiazma pe chipurile bronzate ale scolarilor.
Imi pare bine ca am incepun un nou an de scoala.

Compunere trimisa de Socea Paula.

Ramas bun, doamna invatatoare

Acestea sunt cuvintele spuse de mine: “Ramas bun, doamna invatatoare!”.In toti acesti ani,care au trecut ca o pasare in zbor,dumneavoastra ne-ati invatat tot ce stim.
Zilele bune sau rele,vremea calda sau rece,toate ne-au adus la un singur drum: Calea despartirii.
Noi plecam in clasa a cincea,iar dumneavoastra veti ajuta alti elevi,care vor fi clasa intai,sa descopere si sa rezolve bogatiile stiintei,calculele matematicii si taina cititului si a invatatului,nu ca si colegul meu,Paul.
Dar fara grija,pentru ca mai este o luna pana la despartire!In timpul ramas vom merge in excursie,vom tine minunatul banchet,iar ultima zi va fi cea care ne va aminti de clipele si orele petrecute la scoala,si de olimpiada de matematica;care a fost o bucurie pentru dumneavoastra,pentru parinti,dar mai ales pentru mine,Bogdan si Rares,deoarece am ocupat primele trei locuri,fiind din Ilba,in ordinea spusa mai devreme.
Acum ca am spus tot,vreau sa va urez vacanta placuta si “Ramas bun,doamna invatatoare!”.

Compunere trimisa de Lauber Denisa.

Inspir aerul dulce al padurii cu atata pofta , devin atat de inconstient de ce fac , expir brusc , rasul autentic de copil inocent se aude atat de clar si de pacifist aproape ca nici nu iti vine sa crezi ce auzi , incepi sa-l simti pe propria ta piele ai vrea sa il opresti , dar te simti atat de bine incat egoul te cuprinde definitiv. Lucrurile din jur incep sa para atat de clare ,  incepi sa cunosti atat de multe lucruri , parca ai fi tot ce e in jur , cunosti tot ce e in jur ca pe tine insuti parca e o putere supranaturala ce nu poate fi controlata , vrei sa incepi sa o meditezi , dar cum … ? cum sa sti totul despre puterea aia , dar nu ai habar cum sa o controlezi … , ce am de facut…? M-am tot gandit , un an de zile am ramas pe ganduri pana la urma mi-a venit o idee cum as putea controla puterea asta , pai din moment ce sunt inconstient , cum ar fi sa iti controlezi inconstientul ?

Compunere trimisa de Robert.

Impreuna cu familia am hotarat sa mergem la munte pentru trei zile.Suntem in masina.Privesc si admir peisajul-muntii

parca ating cerul. Sar repede sin masina, si merg pe munte. Un aer curat si bataia usoara a vantului te rasfata. soarele  puternic zambeste turistilor si parca te cheama in apa, dar totusi, nu uitam : e munte, unde apa e foarte rece.

copii impreuna cu ai lor parinti merg la telescaune.Un vultur , probabil nervos, zboara deasupra muntilor , parga ametit.Brazii stau drepti, privind soarele puternic.Alerg dupa fluturi dar nu prind nici unul. Nu observ ca razele aurii ale  soarelui dispar incet, incet…

Totul parca se schimba…vantul sufla parca si mai lin,brazii nu mai zambesc. ci isi inchid ochii. pe cer au iesit norisori portocalii, roz…soarele se asucunde dupa muntii inalti ce au devenit monstii ai intunericului.nu se mai aude nici bucuria copiilor, si strigatul parintilor.doi fluturi se oaca inca cat mai e lumina.

Pe cerul colorat trec un stol de pasari..nu pot da seama ce sunt.Vuietul apei se aude atat de puternic incat nu poti dormi.Roua racoreste iarba frageda.Ultimile raze portocalii-roasiatice de abia se mai vad.apusul soarelui a omorat lumina, lumina ce schimba totul.
A disparut…a disparut soarele, dar numai pana dimineta .

Compunere trimisa de Lavinia.