Compuneri

O carte este o gradina,o livada,o magazie,o reuniune,un insotitor la drum,o multitudine de sfatuitori.
Cartea este singurul izvor care dintodeauna iti da informatia completa.Poti sa te intorci la ea ori de cate ori vrei.
Cartea este scrisa de oameni,numiti genii care ne fac foarte curiosi de minunatele lor povesti.
Cartea ne impartaseste despre multimile de informatii ale sale in poezi ,povesti,romane si cultura generala.
Din cartile citite pana acum am invatat lucruri frumoase precum si punele maniere,cum sa ocrotim mediul inconjurator si descoperim tainele scrieri si a matemaicii.
Intodeauna imi amintesc cu drag de nazbatile baiatului Nica din povestea Amintiri din copilarie a lui Creanga.
Daca as scrie o carte as vrea sa descriu oamenilor frumusetile lumi,despre locuri nevazute de uni oameni dar cu o istorie de o valoare nemarginita.
Cartea este un prieten de nadejde deoarece nu ne lasa niciodata la greu.Din ele invatam multe lucruri care ne juta sa devenim oameni mari in viata.Citind iti imogatesti sufletul si limbajul verbal ajungand un intelectul al societati.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Chis Rafael.

Primavara cu alaiul sau se asterne peste cranguri si poieni.
Sub ploaia razelor de soare,invie firele de iarba prinzand colt fraged si nou.Mugurii incep a plesni sub mangaierea soarelui si frunzele copacilor se scalda in albastrul cerului.Livezile s-au imbracat intr-o haina alba de sarbatoare,iar din copacii infloriti se scutura ploi de miresme.
Primavara este o printesa imbracata intr-o rochie colorata ce te-ndeamna la visare.Ea are pe cap o cununa de flori iar in mana un cosulet cu ghiocei.Acesta si-a scos capsorul firav si alb din zapada argintie. Campia este plina de flori gingase ce se bucura si ele de sosirea acestui anotimp.Fluturii zboara din floare in floare culegand nectarul dulce al acestora.
Pasarelele calatoare au revenit in tara noastra fericite.Soarele rosu desteapta cu caldura si lumina lui pamantul.El soarbe roua diminetii de primavara  de pe campul inverzit.Aceasta a trezit toata natura la viata.Totul este mai vesel iar munca harnicelor albine si furnici a inceput deja.
Odata cu sosirea primaverii totul pare un taram minunat!

Compunere trimisa de Felicia.Multumim!

Cateva cuvinte despre cum vede Ramona tara ei:

Tara mea este locul unde frunzele vorbesc despre dragostea acestei patrii
Tara mea e locul in care sunt prietenii mei si parintii.Este locul in care traiesc si ma bucur in fiecare zi.
Tara mea e locul in care soarele staluceste romaneste in fiecare zi mai frumos.
Tara mea e locul in care imi place sa traiesc liber.
De aceea iubesc acesta patrie plina de respect,plina de flori,fluturi,animale.

Am primit doua cereri in care voi doriti sa aflati cum scrieti o compunere cu titlul “Peisaj nocturn”.

Pai, in primul rand, daca este vorba despre un peisaj, trebuie sa ne gandim la un fel de pastel. Este noapte, clar ca va predomina intunericul, culorile inchise si incertul, in intuneric nu stim prea multe despre ce este in jurul nostru si ne ajuta mai mult simtul auzului decat vazul.

Asadar, in introducere putem incepe cu descriere locului unde ne aflam : “Ma aflam singur in casa , citeam o carte cand deodata, am auzit un zgomot interesant asa ca am decis sa ies afara.” Este clar ca ne aflam afara, in curtea noastra. Urmeaza sa descriem ce vedem in jurul nostru si ce sentimente predomina:

“Era intuneric, nu vedeam mai nimic. Vantul adia usor si puteam sa aud cum frunzele vorbesc cu luna. Sute de stele straluceau reverential in jurul magnificei luni. Am mers spre locul in care credeam eu ca am auzit sunetul. Pana sa ajung acolo fiecare pas insemna adrenalina pentru mine. Intunericul si linistea de afara ma faceau sa ma tem….”

Trebuie sa incercati sa descrieti ce si cum vedeti afara pe intuneric. Asta inseamna un peisaj, copaci, stele, luna, iarba, sunetele , mirosul si tot ce va trece voua prin cap, puneti toate in cuprinsul compunerii.

Iar in incheiere putem fie finaliza povestea, sa spunem ce a provocat acel sunet din introducere “Era doar un pisoi care a dat peste sticlele ce le tineam afara pentru reciclare. M-a speriat putin dar totusi a fost o intamplare amuzanta, a fost momentul in care mi-am facut un nou prieten.” fie puteti incheia ca si cum totul a fost un vis, dar descriind putin si peisajul inconjurator: “Luna lumina din ce in ce mai puternic asupra-mi. Cu cat ma apropiam cu atat credeam ca este mai frig, cu atat auzeam mai multe soapte. Desi era intuneric , aveam o senzatie de confort si nu stiam de ce. Am ajuns in dreptul perdelei si vroiam sa vad ce este dupa dar… dar m-am trezit, totul a fost doar un vis“.

Sper ca v-a fost de folos. Am scris acest articol in graba. In cazul in care aveti intrebari astept comentariile voastre.

De cand ma trezesc pana cand pun geana peste geana din nou ma gandesc la un singur lucru:ce s-ar intampla daca doua drepte paralele candva, undeva se intalnesc?Raspunsul meu este atunci cand ele se intalnesc vor deveni doua drepte concurente.Dar daca ar exista o lume, alta decat a noastra total diferita?O lume  diferita complet decat a noastra, o lume paralela cu a noastra.
Daca cele doua lumi paralele s-ar intalni,oare ce s-ar intampla?S-ar crea o lume comuna celor doua lumi paralele sau cele doua lumi paralele s-ar distruge ne ramanand niciun semn cum ca ele ar fi existat vreodata?

Poate nu chiar o compunere in adevaratul sens al cuvantului dar o buna meditatie trimisa de Maria.

Crengi îmbrăcate într-un palton de nea,cîmp de cristal,iaz de oglinda.Frumuseţea acelei nopţi magice nu putea fi exprimata în cuvinte. Vad acea noapte ca prin vis.Flacăra lumînărilor strălucea în inimile noastre.Afară era un ger grozav.Stateam lîngă o sobă mare de fier ,care avea deasupra un capac lucios de aramă.Înăuntru ardea focul şi era aşa de cald.În odaia de alături era o masă mare acoperita c-o faţă albă, pe care sclipeau porţelanuri subţiri stătea în mijlocul mesei o gîscă friptă umplută cu prune si cu mere ce raspandea un miros placut în odaie.Pomul de crăcin era nespus de frumos.Mii de lumînărele ardeau pe crengile verzi, si poze de tot felul, ca cele ce împodobesc ferestrele prăvăliilor, îmi zîmbeau.Frumuseţea Crăciunului este de neperceput.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Dana Gumeniuc.

Cititul | Bucuria lecturii | Cartea, prietena mea – doar câteva din titlurile căutate de voi

Am primit foarte multe cereri de compuneri ce tin de lectura, citit , aceste domenii. De exemplu Ana Maria ar dori sa vada o compunere cu subiectul ”Bucuria lecturii” , Alexandra dorea o compunere cu titlul ”Cartea, prietena mea”.

Ok, deci, poate totuși v-ați prins voi că nu mai sunt la generală, nu?  Trebuie să înțelegeți că personal, nu scriu compuneri complete la cererea voastră, ci vin cu idei,sfaturi, sugestii, resurse care să vă ajute pe voi. Dacă aș scrie complet o compunere voi ați fi tentați să o copiați cuvânt cu cuvânt. Poate voi scrie din când în când câte o compunere completă, dar doar pentru că îmi place.

Acum am să vă ofer un sfat: știu, profii, învățătoarea , părinții, toți spun că e bine să citiți, fiecare vine cu sfaturi, fiecare vine cu sugestii, dar nimic nu se prinde de voi, nu-i așa ? E mai ușor să stai pe mess cu prieteni, să joci CS, Barbie online sau de fapt, orice altceva tinde să pară mai interesant decât cititul. Sincer să fiu, și eu citesc mult mai puțin decât citeam odată, poate așa sunt vremurile. Totuși țin minte că atunci când eram copil, când nu jucam decât Mario pe televizor și mai mult fotbal, seara, dimineața, înainte de masă citeam. Și îmi placea foarte mult, și încă îmi place.

Totuși, care e sfatul meu, ce vă rog eu să încercați : citește asta, citește cealaltă, nimic forțat nu ne place, e natura umană. Rugați pe mama, tata , bunica, pisica să vă dea bani sau să meargă cu voi la o librărie și să vă alegeți VOI cartea pe care să o citiți. Ați început să aveți hobby-uri, aveți diferite aptitudini, sunt sigur că puteți să alegeți o carte care v-ar plăcea. Dacă e aleasă de voi, o veți citi cu mai multă poftă. Nimic nu se compară cu titlul acela atractiv , paginile proaspete, care sunt răsfoite pentru prima dată, și finalul, victoria voastră asupra ultimei pagini.

Hey, aș organiza și un concurs dacă aș ști că sunteți interesați să citiți o carte aleasă de voi. Cei care sunteți interesați de așa ceva lăsați un comentariu cu faptul că vreți concurs și dacă sunteți destui voi organiza (nu uitați să completați și mailul pentru a vă putea contacta ulterior , el nu va fi publicat pe site).

Nu È™tiu, sper că aÈ›i înÈ›eles ce vreau să zic. ÃŽncercaÈ›i acest mic experiment È™i nu veÈ›i regreta. Sper să descoperiÈ›i cititul ca fiind interesant. Dacă descoperiÈ›i acest lucru atunci sigur veÈ›i scrie mai uÈ™or È™i compunerile, totuÈ™i nu uitaÈ›i să ne mai vizitaÈ›i È™i atunci 🙂 .

Mulți dintre voi ați făcut ceva cereri de compuneri, sfaturi și poate nu am reușit să îndeplinesc cererile , îmi pare rău și îmi cer scuze dar nu stau destul de bine cu timpul. Voi încerca să vin cu cât mai multe sfaturi și idei. În același timp țin să le mulțumesc tuturor care mi-au trimis compuneri , sunt toate foarte frumoase, scrieți cât mai mult pentru că așa vă perfecționați.

Vă doresc mult spor la școală și vă mai aștept aici!

Sunt o fetita de 11 ani careia ii place sa se joace mult in natura. Intr-o dupa-amiaza de vara calduroasa, m-am oprit sa-mi trag sufletul putin sub coroana umbroasa a unui tei. Sulitele intepatoare ale astrului ceresc razbateau cu greu printre crengile acestuia.
Deodata imi pare ca aud soapte.O voce groasa , ragusita razbate dintr-o scorbura aflata pe tulpina teiului.Speriata, dar mai ales curioasa imi lipesc urechea de copac.
Si minune!Acesta vorbea cu mine!
-De mult nu am mai avut cu cine povesti! imi zice el!
Cu mine vorbesti ? intreb sfioasa.
-Sigur ,fetita mea!Esti asa de mica si de gingasa!Imi amintesti de mine cum eram la tinerete!
Primavara, florile cu parfum pretios imi incarcau ramurile, vara, frunzele dese ca o perdea ofereau racoare calatorului ostenit, toamna eram popas bine meritat pentru stoluri de randunele.
Cat mai stateam cu ele la sfat!Imi aduceau povesti din tarile cele indepartate, cu printese cu pielea ca de ciocolata si cu printi calare pe armasaricu ochi focosi si ageri, negri ca abanosul.
Iar iarna…iarna cea alba, maiestuoasa, imi  ningea bratele si mi le imbraca Intr-o mantie diafana, de dantela sclipitoare.
Ascultam fascinata povestea batranului copac! Cate anotimpuri au trecut peste el si tot falnic imi parea!
-Dar de ce vorbesti la trecut, prietene? inca multi ani vor vedea ochii tai!
Pana astazi nici un om nu mi-a ascultat povestea!zise el cu blandete.Si … credeam ca am murit! Dar, daca imi promiti ca ma vei mai vizita, iti garantez ca vei cunoaste istorii minunate adunate de mine de la surorile pasari,,fratele vant sau zanele- anotimp.
Incantata, i-am fagaduit ca ma voi intoarce.Se legase o tainica prietenie intre mine si ciudatul meu tovaras.
Oare ma va crede cineva?

O compunere foarte frumoasa trimisa de Alisia maria Opinica .

Oare cum a aparut cuvantul ? Va-ti pus aceasta intrebare ? Cuvantul a aparut asa : Erau odata niste litere vorbitoare  , ele mereu se certau , si niciodata nu reuseau sa formeze ceva , sau sa se impace.Toata ziua ele se certau , zicandu-si una celeilalte ca ea este mai folositoare .
Intr-o zi , cartea , le spuse :
– Nu va mai certati , gata ! Uitati-va la voi ! Ar trebui sa fie pace intre voi nu ura. Cu toate sunteti folositoare la ceva.Eu am atatea pagini goale.Voi ar trebui sa formati cuvinte , nu sa va irositi timpul pe nimicuri.
Si in momentul acela , literele  si-au dat seama ca fara ele lumea nu ar avea sens, si sa-u luat cu totii de mana , si in jurul lor s-a format o aura magica , si s-au format cuvintele.
Din ziua aceea literele au inteles ca toate sunt folositoare , si au ajutat oameneii.

Iarna a pornit prin munţi şi văi şi a îmbrăcat brazii şi pinii cu cojoace grele de zăpadă.Crăiasa iarnă poartă o rochie cusută cu ace de gheaţă şi împodobită cu steluţe argintii iar în cap poartă o cunună de steluţe argintii.Casele şi-au pus căciuli de blană albă.Copacii sunt ca nişte fantazme.Iarna a pictat  flori de gheaţă pe geamuri. Se aud, printre case, cantecele vantului de iarna.O cernere alba se lasa din vazduh, impodobind casele cu mantii albe, stralucitoare. Pomii s-au acoperit cu o panza alba.
Pe deal, copiii se dau cu saniuta si fac oameni de zapada . Din cer a cazut, pe un lac de diamant, un castel de zapada. Doamna Iarna a iesit din castel pe calesti de vijelii. Mainile lucioase ale iernii au inconjurat derdelusul copiilor. Tot satul a fost cuprins de o liniste adanca.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Dana Gumeniuc!