Compuneri

Mă trezesc şi ma apropii de fereastră.Peste noapte gerul a desenat pe geam flori de gheaţă.Privesc în zare si observ copaci îmbrăcaţi în haina lor cea albă.Norii au început să verse lacrimile lor reci de nea.
Când gerul s-a mai potolit, pe dealul îngheţat încep să se zărească copii trăgând de săniuţe.Larma şi bucuria lor însoţesc desele căzături.La scurt timp, de sub căciuli răsar obrăjori de rubin.
O aştept pe mama să vină de la servici şi îi cer voie să ies afară.Pe deal mă întâlnesc cu prietenele mele.Ne jucăm, făcând oameni de zăpadă  şi cu săniuţele.
Pe înserat împreună cu prietenele mele pornesc spre casă.Acasă mă aşteaptă o masă caldă.Mă spăl pe mâini şi dupa aceea , obosită, mă duc la culcare.După ce am adormit s-a auzit un zgomot din horn.Era Moş Crăciun.Îi lăsasem pe masă un pahar de lapte şi prăjituri.L-am văzut mâncând, find obosit, m-a întrebat dacă am fost cuminte şi mi-a lăsat nişte daruri uimitoare.
Ador acest anotimp!

O compunere trimisa de Geangu Andreea Mihaela clasa a IV a A G.S.I.C.M-BalÅŸ Olt.

Vis de iarna…
Era o noapte linistita de decembrie. Selena impreuna cu parintii stateau la gura semineului. Dintr-o data pe pervazul exterior al ferestrei s-a zarit un fulg, un fulg alb ca spuma laptelui.Selena a sarit repede la fereastra lipindu-si nasucul de geamul rece.Era primul fulg de nea cazut din cer anul acela.Dupa el au mai indraznit si altii, parca parandu-le rau ca se desprind din inaltimile cerului.Fetita cu lacrimi in ochii a strigat:
-Zapada! Tati, mami maine iesim pe derdelus!
-Intradevar, plapuma alba de zapada  o sa acopere in aceasta noapte intreg satucul.
In cateva ore satul dormea sub un asternut imaculat de nea, sub acesta doar clabucii negriciosi de fum mai diminuau peisajul .Pe aceasta intindere pustie nu se putea zari nici o urma, nici un pas.Totul in jur:pe campii, pe dealuri ,parea a fi inghetat,totul parea a fi desprins dintr-o poveste.
Dimineata cand Selena s-a trezit si a privit pe fereastra nu ii venea sa-si creada ochilor:mantia stralucitoare era asternuta peste tot, pana si cainele ei Azorel care se afla in cusca era acoperit pe jumatate de nea.Ea s-a imbracat repede si-a luat saniuta si a pornit spre derdelus, dar mare i-a fost mirarea cand a iesit din casa iar piciorusele ei erau adancite pana la genunchi in zapada, cu toate acestea a luat-o in graba spre destinatie.
Pe derdelus s-a intalnit cu toti prietenii ei care se bucurau deasemenea de prima ninsoare.S-au jucat, s-au dat cu saniuta, au facut oameni de zpada, s-au batut cu bulgarii,insa distrandu-se asa de bine nu au observat cum a trecut timpul, indata s-a facut seara si au trebuit sa o ia fiecare spre casele lor , insa au promis ca maine isi vor da intalnire din nou pe derdelus, distrandu-se la fel de copios.
Selena a ajuns acasa rosie in obrajori si cu o bucurie vizibila pe fata , strigand cu veselie si mare entuziasm:
-A fost ca un vis de iarna, pentru o zi care ne-a adus fericire in suflete si a inmugurit in inima noastra o mare iubire pentru regina imaculata:IARNA!!!

Adelina, sc Gen nr. 27 Brasov, cl a-6-a

Iarna
O zi de iarna.Totul pare o intindere tacuta si alba. Aerul geros plimbat de adierea lina a unor crengi uscative de fag , hornurile caselor prin care ies forme de neinteles,ce infatiseaza aburul cald  si aromat  al mancarurilor,drumurile par niste oglinzi poleite de soare stralucitor.Dar deodata,incep sa cada din inaltul vazduhului,flori albe  de zapada .Viscolul puternic isi face  aparitia  rascolind nametii din calea sa,si imprastiind fulgii de nea pe fata neagra a pamantului.Singurul care rezista in fata acestora,este bradul cu podoaba sa vesnic verde, care priveste mandru de pe crestele inalte ale muntilor . Este inconjurat de vietuitoare iernatice ,care ii impartasesc soarta:in departare,prin ceata groasa, se zareste neclar o faptura careia nu prea ii place sa ii fie incalcat teritoriul.Imediat,scoase un zbieret inspaimantator ,ce raspandea in sufletele bietelor animale, groaza si neliniste.Doua licariri scanteietoare se apropie incet de locul lor.
Insa,bradul,binevoitor,le ascunde in cetina sa,iar fiara de lup,se indeparta furios,fara nici un folos.Animalele ii multumira copacului pentru ascunzatoarea oferita,si ii spuse ca probabil,pentru bunatatea sa,este singurul copac,caruia nu i se fura haina sa cea verde,drept rasplata pentru ceea ce face.

O compunere frumoasa trimisa de Fieraru Simona.

Au inceput sa cada frunzele ruginii,aurii si caramizii.Soarele nu mai incalzeste asa de tare.Frunzele copacilor s-au asternut pe camp sub forma unui covor multicolor.Sunt mii de culori.Cele mai multe sunt galbene si aramii.Zana cu rochia din frunze ruginii si cu o coroana cu diamante mari in forma de fructe domneste acum peste pamant.Toate frunzele stralucesc ca niste monezi de aur.Concertul pasarilor nu mai are loc in padurea intunecata.Din cand in cand picaturile de argint stropesc pamantul uscat.Culorile toamnei sunt fara egal:de la galbenul pal pana la rosul de foc.La un moment dat lacrimile lui septembrie au inceput sa ude pamantul.Frunzele plutesc ca niste barcute in zborul lor pana pe pamant.Totul este un covor fosnitor.Acum,razele soarelui sunt mai palide.Tot timpul ne simtim sub un cer de cerneala.Cand este frig,vantul inghetat ne zbiciuie fetele.Cate o data,pe cer,sunt nori albi din care sageata ace de gheata.Natura parca este pictata in culori calde.Copacii sunt col
orati cu culori aprinse.Pasarelele se impart in stoluri si pornesc spre tarile indepartate si calde.Oamenii se grabesc sa isi stranga recoltele.Toate fructele striga sa le culeaga.Ele sunt zemoase si foarte dulci.CEL MAI FRUMOS ANOTIMP ESTE TOAMNA!

O compunere trimisa de Barbur Oana.

Iarna.Frumosul anotimp a venit cu alaiul sau de gheta peste orasul meu.
Din cerul instelat micutii nori cern floricele de gheata.Orasul s-a imbracat cu o haina imaculatnta de zapada.
Iarna este fiica cea mai rece a batranului an. Cu trena sa lunga si cu chipul ei gingas ea adduce bucuria copiilor si minunata sarbatoare de Craciun.

Intr-o zi de decembrie am iesit afara sa ma joc impreuna cu prietena mea san e jucam. Afara peisajul era de nedescris. Copacii,imbracati de-acum cu o haina de zapada parca presarati cu sclipiri de argint iti dadeau impresia ca esti intr-o lume de basm. Toti copii erau afara cu saniuta sau faceau oameni de zapada. Siragul de saniute era parca interminabil la sanius.Brazii, impodobiti cu mii de ornamente se gaseau in curtiile oamenilor,iar noaptea luminitele brazilor luminau strazile intunecate.
Oceanul de ninsoare se aseza usor,usor pe asfaltul abia luminat de razele  slabe ale soarelui. Pe patinuar nu mai era nici un loc.
In casele oamenilor mirosul de cozonaci era imbietaor,iar sunetul clopoteilor iti incanta auzul.Magazinele cu jucarii erau pline si pregatite pentru sarbatori.Toata lumea era fericita si implinita de sarbatori.Dar povestile despre zana iarna in casele copiilor erau interminabile.Se zicea ca zana e o fata incredibil de frumoasa cu o rochie de gheata si cu un castel frumos din clestar.
Asa am vazut eu iarna cand am iesit afara cu prietena mea. Seara a venit si minunatul nostrum “vis” de iarna continua in tara lui adica in tara viselor . Am adormit uitandu-ma pe fereastra la luna ce straluce alaturi de alaiul ei de stelute.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Rebeca.

Era o zi minunată de vară… Căldura toropitoare se revărsa peste pământul care ardea cu putere. Regele soare si-a impus stapanirea pe marele albastru. Stoluri de pasari zburau deasupra mea, impreuna cu fluturi de diverse culori care dansau in aer.
Un strop de ploaie mi- a atins obrazul: era semnul unei noi furtuni de vară. Deodată a început să ,, toarne cu găleata”. Un fulger mi- a îndreptat privirea către cerul plin de nori. Stateam sub un stejar si priveam copacii cum isi misca crengile, cazand frunze pe iarba inecata de stropii mari de ploaie.
Dintr-un copac s-au desprins 4 frunze, formand un minunat dans. Fascinata de dansul lor, m-am indreptat spre copac. M-am asezat pe iarba si le priveam cu entuziasm. Cum stateam eu asa linistita, am observat ca ele vorbeau despre un concurs la care tebuie sa faca un dans.
Ele trebuia sa puna in evitenta personalitatea fiecaruia: cea bruneta,vesela si  foarte frumoasa, era primavara; cea satena, fericita si vorbareata era vara; cea blonda, friguroasa, suparata, si timida era toamna; iar iarna era jucausa,  plina de viata si zambareata. Frunza vara a inceput prin a le arata niste miscari foarte frumoase de dans. Celalalte frunze au fost fascinate de dansul frunzei vara si au incercat sa le execute, tot cu atata naturalete si entuziasm. In final, contribuind fiecare cu creativitatea sa, au reusit sa realizeze un dans superb.
Dupa cateva ore de asteptare, in jurul meu s-au adunat o multime de frunze si animale, toti doreau sa asiste la acest spectacol. Ca prin magie ma aflam intr-o sala imensa, foarte frumos decorata. Pe un covor rosu si-a facut aparitia o frunza superba, eleganta si cu o coroana de aur. Aceasta era regina frunzelor, care a prezentat un concurs de dansuri si muzica.
Dupa multe dansuri frumoase, a venit randul celor patru frunze. Toti spectatori le-au primit in aplauze pe cele patru frunze elegante. Erau sclipitoare: frunza vara avea o rochie de culoare roz, cu o palariuta eleganta; frunza primavara avea o rochita de un verde stralucitor si niste accesorii de toate culorile; frunza toamna avea o rochita aurie, simpla; iar frunza iarna avea o rochita alba, cu diamante.
A pornit muzica, o melodie lenta si foarte frumoasa, ele au prezentat un vals, cum nu am mai vazut niciodata, cu miscari gratioase. Muzica s-a oprit, era liniste deplina si o melodie energica ne-a surprins pe toti. Toata lumea aplauda, iar frunzele au aparut ca prin magie, in fustite foarte scurte si multicolore. Am fost uimita de creativitatea lor si de acest dans foarte energic, disco. La sfarsitul dansului au facut o piramida foarte frumoasa, toata lumea aplauda si striga.
La sfarsitul concursului, a fost ales castigatorul, toata lumea spera ca cele patru frunze sa castige si asa a fost. Ele erau foarte bucuroase si a inceput sa cada  petale de trandafiri rosii. Eu eram foarte entuziasmata, si fericita ca am asistat la acest spectacol.
Dintr-o data aud ciripitul pasarelelor si m-am trezit langa stejarul sub care ma adapostisem de ploaie. Apoi am realizat ca a fost doar imaginatia mea, dar totusi eram foarte bucuroasa. Cand m-am uitat atent la acel copac, am vazut niste frunze care s-au desprins de crengi si pareau a fi cele patru frunze elegante. Am fotografiat frunzele dansand in adierea vantului.
Fotografia o mai pastrez si acum si imi amintesc cu placere acel vis minunat. A fost cea mai frumoasa experienta de pana acum. Cand ma plimb prin padure, nu uit sa trec si pe la pomul meu preferat, sa admir peisajul si sa imi aduc aminte acest vis special. Toata lumea are visuri grozave, dar acesta este cel mai frumos. Cand ma gandesc ca a fost imaginatia mea, nu-mi vine sa cred ca eu am o imaginatie atat de bogata. De atunci am mult mai mare grija de natura, ca inainte.

Rib Bianca
Clasa a 7 a
Sighisoara

Foarte frumoasa compunerea Bianca. Nici eu nu as fi putut sa realizez aceasta compunere asa bine. Ai talent, felicitari! Mai asteptam alte compuneri.

Ok, deci Bianca m-a rugat sa o ajut cu o compunere cu titlul “Dansul frunzelor”.

Ei bine, putem face aceasta compunere destul de interesanta. Pai cum am putea reusi acest lucru? Ne vom imagina aceste frunze drept niste personaje, deci implicit le vom personifica. Ele se vor juca , vor povesti, vor face nenumarate lucruri pana ce ajung la acest “dans al frunzelor” (sau dupa el, depinde cum preferi) iar acest dans al frunzelor reprezentand initierea frunzelor in : fie adolescenta, fie in lumea reala, fie o trecere intre primavara si iarna, fie in descoperirea sinelui, tu alegi.

Poti incepe prin prezentarea frunzelor, sa zicem ca avem 4 frunze, cate una pentru fiecare anotimp: frunza primavara- bruneta,vesela, foarte frumoasa, jucausa, plina de viata. Frunza vara- satena, fericita, vesela, vorbareata. Frunza toamna-blonda, tacuta, friguroasa, suparata. Frunza iarna- decolorata, fara viata.

In cuprin cele 4 frunze se intalnesc, povestesc despre ele, fiecare isi spun pasul ca apoi sa urmeze acest dans al lor, dansul frunzelor. In care fiecare dintre ele uita greutatile, si danseaza, fericite, lipsite de griji.

In concluzie poti preciza ce a inteles fiecare frunza si de fapt ce inseamna pentru tine aceasta initiere a lor.

Am venit doar cu niste sfaturi in linii mari pentru ca nu prea am timp. Sper ca am fost de folos. Mult succes Bianca la olimpiada!

Pe un drum de tara harjonit si erodat de atatea ploi parca surfurice, pasii mei jalnici calca iarba ingalbenita sadic. Deja ciudatul peisaj imi dadea o parere ciudata despre locul unde trebuia sa ajung.. Unde eram invitata de vise, unde o carere se deschidea dintr-o fantezie efemera spre curcubeul magic ce stralucea usor si lin pe cer. Mai fac inca doi pasi pana cand o fata cunoscuta imi strabate calea, ochii sai, privirea aceea insistenta ma facea sa-mi amintesc de ce sunt acolo.. Ma facea sa uit  ca el a putut sa-mi rupa calea spre realitate si  zambii straniu de larg de parca ar fi vrut sa ma conduca unde trebuia  sa ajung.. Ma indruma ciudat spre o carare inverzita, singura bucatica de iarba care mai statea in sus. Era parca o iluzie fermecata de care trebuia sa am grija si  pe care trebuia sa o pretuiesc.. Ceva ce nu aveam experienta, caci mereu stiam sa stric ce`i mai frumos.. stiam sa plang  cand nu e nevoie, sa tin la cine nu trebuia..Dar pana la urma sa revenim l
a subiect…Si in sfarsit imi zisese ceva… Si ma pofti politicos pe usa acea mica si taraneasca a casei.. Din cate am observat numai era nimeni acolo..Ecoul vocilor noastre si al surasetelor bizare se auzea strafulgerator.. Eu ma holbam de colo pana  colo… Fara sa stiu macar de ce m-a chemat.. Incepuse sa-mi zica lucururi de care numai auzisem, de care nu aveam habar.. Parca vorbea unele dintre cele mai vechi limbi…. Dar vorbea rar si pe limba mea.. Povestea de la inceput, dar in asa fel incat ma cufunda  povestea lui, chiar daca amandoi eram personajele principale.. Nu era cu aceasi morala ca  povestea mea.. Dar sper ca povestea sa continuie.. Si dupa ce rescoli un trecut dureros, a invuns intr`un final la prezent.. Parca era  o oglinda nestersa de ani… Erau doar amintiri stinghere de care eu uitasem sa uit.. Uitam acele zile cand se intorcea si se uita la mine, pana cand zarea ne pierdea chipurile si cand ochii lui se tot uitau fix.. Cand mai trebuia sa existe o per
soana care trebuia sa ne stice povestea.. Dar nu era basmul  pe care ni-l  zicea mama la culcare.. Era doar o telenovela ieftina.. Erau doar fantezii de ale mele la care si el tinea…. Si iar m-am amagit de la subiect.. Intr-un timp s-a hotarat sa imi zica de ce am venit… “Nu te-am chemat aici  sa-ti dau din nou iluzii fara nici un rezultat intr-un final, sa ne holbam iar unu` la altu` ca doi straini iar nici unu` sa
nu zica nimic.. ” Din aceste vorbe am inteles, tot si nimic..Iar nu intelegeam morala.. Iar am uitat ce vreia sa zica.. Iar am uitat ca trecut nu e facut pentru a invata ceva din el, ci doar pentru o se repeta…

O compunere foarte frumoasa trimita de Dobre Andreea. Multumim!

Primavara,prima fiica a  batranului an,cea mai tanara si mai  frumoasa dintre  toate  , a sosit  si  ea pe aripile  berzei, trezind la viata intreaga natura. Sus  pe  bolta cereasca  se  zareste  iesind de dupa un  norisor , timidul  astru de  primavara ce  -si  aruca plapandele raze pe  pamantul  umed.Iarba prinde  colt  fraged si nou.De  sub  covorul  de  frunze  moarte  se ivesc  primii  ghiocei.In matasuri  lungi de vant , primavara  lasa-n urma galben  puf  de  papadie.Livezile  s-au imbracat intr-o alba  haina de sarbatoare.Din  copaci  infloriti  se scutura  ploi de miresme.Vantul  adie  molcom  printre crengile  inverzite  ale  copacilor.s-au  intors minunatii  cantareti ai  codrului  , care  prin  doinele lor  isi  canta  si  ei  bucuria  primaverii.Randunica  cea  voioasa taie  albastrul  cerului ca o  sageata.Gaze  somnoroase  au  iesit  din  ascunzatori.Gandacei  de  tot  neamul  zboara  prinvazduh.Cata frumusete, cata viata  si veselie peste tot  locul!Primavara ,multumesc ca in fiecare an invii natura daruindu-i multele si frumoasele tale bogatii!

O compunere frumoasa trimisa de Trifoi Ioana, clasa a V-a.Multumim!

Orasul meu natal este Sighisoara, situat in jud. Mures, tranversat de raul Tarnava Mare, aflat in inima Ardealului si este inconjurat de dealuri si campi. Este un oras superb care adaposteste o istorie de mi de ani, un oras unde convietuiesc in armonie mai multe nationalitati. Datorita arhitecturii sale remarcabile si a pozitiei domintante, orasul a fost supranumit de sute de ani ”Perla Transilvaniei”. Cetatea Sighisoara este consideranta si astazi a fi cea mai frumoasa cetate locuita din sud-estul Europei.
In Cetatea Sighisoarei erau 14 turnuri si 5 bastioane, din care se mai pastreaza pana azi 9 turnuri si 2 bastioane.
Turnul cu Ceas este principalul punct de atractie si reprezinta simbolul orasului. A primit aceasta denumire datorita ceasului cu figurine, unic in romania. In partea de sus a turnului se gasesc 7 papusi care reprezinta zilele saptamanii. Acoperisul se incheie cu un stalp meteorologic, iar in varful stalpului se afla un cocos care se roteste in bataia vantului. Astazi acest turn adaposteste Muzeul de Istorie al orasului, care colectioneaza o multime de obiecte vechi, toate oglindand instoria cetatii Sighisoara. De o parte si de alta, doua figurine reprezentate ca doi ingerasi vestesc ziua si noaptea. Ziua are o lumina in mana, si o inima aprinsa pe cap, in timp ce Noaptea poarta in ambele maini cate o torta.
Cele 9 turnuri din Cetatea Sighisoarei sunt: Turnul cu Ceas, Turnul Fierarilor, Turnul Franghierilor, Turnul Macelarilor, Turnul Cojocarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Cizmarilor, Turnul Cositorarilor, Turnul Tabacarilor.
Biserica din Deal este unul din cele mai valoroase monumente ale cetatii.
Scara acoperita mai poarta denumirea de ”Scara Scolarilor”. Este alcatuita din 175 de trepte protejate de un acoperis.
Casa Vlad Dracul a fost locuita de principele Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Batran, domnul Tarii Romanesti. . Astazi Casa ”Vlad Dracul” adaposteste un restaurant in stil medieval. Casa, in trecut a fost locuinta oficiala, apartinand primarlui regal al cetatii.
Biserica Manastirii este un monument de arhitectura in stil gotic.
Catedrala Ortodoxa se afla pe malul Tarnavei Mari.
Primaria orasului este una din cele mai frumoase cladiri ale cetatii, aflata pe latura exterioara a cetatii si vegheaza asupra Orasului de Jos. Constructia impresioneaza prin dimensiunile si frumusetea ei.
Manastirea Sf. Mucenic Dimitrie este situata la vestul orasului. Un grup de credinciosi in frunte cu protopopul Boian Ioan au infintat aceasta Manastire. Se gaseste la marginea unei paduri, intr-un decor foarte frumos, fiind ferita vara de temperaturile ridicate.
Orasul Sighisoara este unic in Europa pentru cetatea medievala locuita, dar langa oras se afla un monument cultural-natural, un loc care reprezinta o atractie speciala pentru vizitatori. Acesta padure se numeste Breite.
Ma mandresc cu orasul meu natal Sighisoara, pentru ca are o cetate medievala vizitata de tot mai multi turisti, in fiecare an si pentru ca are multe paduri si locuri verzi.

Multumim si pentru aceasta compunere frumoasa Bianca.