Compuneri

Un mic plapand ghiocel,
Era pe pamant,mititel,
Si privirea mi-o atrase,
Culoarea ochiului mi-o luase.

Ma uitam emotionata,
Cum o mica floare necolorata,
Se uita cu-atata puritate,
In ochii mei plini de dreptate.

Era o pata alba,
Intr-un abis imperfect,
Era o continua salba,
Care in imaginatie avea efect.

Ma uitam neinteles,
La un ghiocel de mine ales,
Cu lacrimi interioare mari,
Caci greu pe suflet ti-e sa le cari.

Plapanda planta a doua zi,
Notiunea nu ma exista de ,,a fi’’
Intre a trai si a exista,
Mica planta se zbatea.

Cu moartea ei mi-am dat eu seama,
Sa o inviu eu nu mai pot,
Si atunci am plecat eu geana,
Si o lacrima in ea eu port.

Poezie trimisa de Popovici Alexandra.

Era odata un purcel,
Care intruna zicea :’’Je t`aime ‘’
Si nimeni nu intelegea,
Ce vrea porcusorul acesta.

Intr-o zi o furnica,
Frumusica , mititica,
Auzi la intamplare,
Ca “Je t`aime” inseamna “De ce oare?”

Se duse la animale,
Pe o cale lunga cale,
Si fugea ca o furtuna,
Printre o ghinda si-o aluna.

Ele zise cu talent :
,,-‘’Je t`aime’’ inseamna atent’’,
Dar furnica nu se opri,
Ca sa vada ce va fi.

Cand ajunse ea acasa,
Pe hartia de pe masa,
Scria cu-nversunare :
,,-,,Je t`aime’’ inseamna culoare’’.

Ea fugise nedumerita,
La un barbat furnica,
Si ii zise cu voce tare :
,,-,,Je t`aime’’ inseamna culoare ‘‘

Furnicul zise si el catre furnica :
,,-O draga mea frumusica…
,,Je t`aime’’ nu inseamna culoare
Nu-i nici intrebarea ,,De ce oare ?’’

Purcelul de la ferma s-a indragostit,
De cineva mai rar gasit,
De o frunza care n-are habar,
Ca ea a cazut in hambar.’’

Poezie trimisa de Popovici Alexandra.

Intr-o zi pe la asfintitul soarelui am pornit intr-o excursie cu parintii.Ne duceam spre o coliba,o cabana simpla pictata cu sensibilitate de creatia omului.Ma gandeam,ma uitam la fiecare copac de pe drum.In fiecare copac exista o capodopera de arta.Lumea in sine este o arta nedeslusita de puterea cuvantului.Nu putem sa explicam ce sunt sentimentele…Dar creatia suprema?
Am mers mai departe…Un joc al fulgilor zdrenturosi imi asalta privirea. M-am gandit ca padurea ar fi catedrala lumii:centrul de viata. A doua zi,dupa crepuscul am intrat in catedrala fara parinti.Acolo am gasit diferite lucruri misterioase care si acum imi dau tarcoale mintii…Soarele imi biciuia obrajii cu pletele-i lungi si reci…Era o iarna…friguroasa.Padurea mi se infatisa ca un loc in care creaturi misterioase se plimbau.Vorbeam cu ele,Ma jucam cu ele,faceam totul impreuna.Am aflat ca era creativitatea mintii. Creativitatea…punctul de plecare catre lumi nebanuite.Asa am plecat, la fiecare rasarit catre lumea nebanuita a catedralei padurilor prin capacitatea imaginatiei.

Compunere trimisa de Popovici Alexandra.

E o dimineata placuta. Soarele palid abia se zareste pe cerul  albastru.Maria ia micul dejun.Suna telefonul.
-Alo!
-Alo!Ce faci Maria?spune Ana.
-Uite iau si eu micul dejun.
-Azi vrei sa mergem la sanius impreuna cu Andrei si Ioana?
-Desigur! Cand ne vom intalni?
-Eu zic sa ne intalnim la 12:00 fix pentru ca mai tarziu se  va face frig si vom ingheta.
-Bine.Eu voi aduce sania cea mare pe care incap  trei persoane.
-Bine. Si eu voi aduce o sanie.Am vorbit deja cu Andrei si Ioana si ceilalti au zis ca ne vom intalni  in fata casei Mihaelei.
-Bine. Atunci ne vom intalni acolo.Pa!
-Pa!
Maria a terminat de luat micul dejun.Acum se pregateste de sanius .Se imbraca gros pentru ca ii e frica sa nu raceasca. A luat sania si a plecat salutand-o pe mama ei.
-Pa, mama! Ma voi intoarce intr-o ora.
-Pa! Ai grija de tine!
Copii s-au intalnit toti in fata casei Mihaelei .Chiar atunci cand au ajuns toti,  a iesit din casa Mihaela cu o sanie frumos aranjata.
-Buna !Ce faceti?
-Noi mergem la sanius, zise Maria.
-Pot sa vin si eu cu voi la sanius? spune Mihaela.
-Da! a zis Ioana.
Copii s-au distrat de minune la sanius.Dar seara se lasa si ei trebuie sa plece acasa.
– Eu plec.Ia-m promis mamei ca ma voi intoarce peste o ora si deja am intarziat se va supara pe mine daca  nu merg acasa,spune Maria.
-Noi mai ramanem.
-Bine. Pa!Pa!

Compunere trimisa de Daria.

Introducere E prima zi a Craciunului.Copiii si parintii asteapta cu emotie colindatorii.
Cuprins Masa este incarcata.Cozonacii  cu mirosul lor imbietor ,colacii impletiti,parfumul si culorile ispititoare ale fructelor iti incanta privirile. Mama,ajutata de copii,pregateste darurile pentru colindatorii.Covrigii,nucile si merele rosii de bucurie au incarcat cosurile. Deodata,glasuri cristaline se aud in curte.Au sosit colindatorii cu Steaua.Imbracati in costume populare,anunta nasterea lui Iisus.Toata linistea,caldura si lumina cerului coborase pe pamant.Copii ascultau vrajiti.Colindatorii primesc cu bucurie darurile.Ei pleaca sa ureze si la celalalte case.
Incheiere Linistea si pacea au invaluit sufletele copiilor.In ochii lor se vede braja acestei sarbatori.

Compunere trimisa de Aghescu Ioan Ovidiu.

Intr`o simpla noapte in care visele intreceau orice extrema, toti erau fermecati de viata lor cea magica… Zapada topea orice dubiu ca asta nu ar fi “noaptea perfecta”.. Cerul se juca si el cu marea minge de foc numita “luna”. Mirosul de vin abea fiert incetosea vederea noastra catre realitate, norii de pe cer sopteau basme cu castele de cristal, cu printese si printi. Doar un grup de tineri mai strebateau acum strazile Jiului.. Fiecare cu cate o casca in urechi, iar in ea urland cine stie ce satanist, cate o tigare jumate arsa in mana, la gat fiecare cu cate un medalion cu “Steaua lui David” . Ochii lor erau bulbucati si cate unu` abea mai mergea, condusi si ei doar de ispita alcoolului. Nu aveau mai mult de 16 ani.. Dar generatia din ziua de azi se intrece mereu cu gluma. Rasetele lor rasunau pe la fiecare geam, trezind o spaima bizara in ecoul pictat in tacere. Parca era un vis pictat doar in alb si negru, aparand o mare pata de violet. Erau in numar de 7 : 3 fete si 4 ba
ieti.. Lumea de acolo deja se obisnuisera cu ea fiind numiti “gasca de ciudati”. Dar   ei se considerau normali, fiecare luand in viata ce decizii vrea. Dupa aproximativ 30 de minute,  “trupa” se micsora, ramand doar 4.. Fiecare isi mai aprinde cate un joint, si mai deschid inca o sticla de vin. Era tarziu in noaptea si razele lunii mangaiau magic si incet geamul impietrit de gerul iernii. Ceva straniu se auzea dinspre cer si dintr`o data toate luminile de pe alee se stinsera.. Totul era macinat de intuneric, de prin bezna ingrozitoare se auzeau pasi. Telefoanele o luau razna, iar luna se aprindea din ce  in ce mai tare, arzand picaturile de speranta de pe obrajii adolescentilor.. Un raset ciudat cuprindea acum urechile lor, dar muzica din casti inca mai zbiera inspaimantator din ce in ce mai tare.. Si intamplator toti aveau aceasi melodie (Slayer – Angel of death)… Totul se invartea pe marginea unui fir de ata.. Se coseaua ca print`un miracol amintiri in format 3D. Dar er
a prea tarziu pentru regrete, caci o geana a soarelui se ivi incet pe cer, oprind cosmarul mirific al tinerilor.. Sufletele se oprira doar o clipa in timp si apoi totul a luat`o de la capat.. Si toti au acceptat sa creada ca a fost doar “Un joc al mintii” .

Compunere trimisa de Dobre Andreea.

de Robert U.

Capitolul 1:O IARNA GREA>>

Curand imi dau seama ca zapada s-a asternut ca o mantie alba si stralucitoare.Soba arde lemnele trosnind in soba,alinand odaia cu o risipa de caldura.Odaia mea este mica-daca ma risic in picioare in pat tavanul nu este foarte departe de crestetul meu.In camera se simte un usor miros de mucegai,cei drept nu a mai fost locuita pana acum multi ani.Nu sunt proprietarul,ci sunt un simplu trecator.Calatorind am observat pe o straduta ingusta pe care poate pasi o singura persoana am observat in departare dealuri de cristal.Copacii ca nişte soldaţi muţi şi reci , cu zale de gheaţă erau ca niste fantasme.Nu am mai zabovit is am urcat ostenit dealurile adormite si spre suprinderea mea am zarit o casa abandonata.Nu era grozava,mai ales ca tuturii de gheata isi croiau drum de pe acoperis pana pe geamurile cristaline.Crăiasa poartă o rochie cusută cu ace de gheaţă şi împodobită cu steluţe argintii”
“clopoţei de argint”.Flori sclipitoare de argint se ţes pe geamuri,drept dovada ca iarna isi intra in mana.Iarna a pornit prin munti si vai,dar nu a ocolit acest plai minunat si linistit.I se spune Comitatul,si din spusele pe care le-am auzit se pare a fi bantuit de Intuneric.Afara ninge ca in povesti,norii au început să se cearnă în steluţe argintii.Vremea este instabila-cerul este uneori înnorat alteori alb ca zăpada.Comitatul este mai mult un sat,cu multe strazi pavate si pietroase.Totul pare a fi fara viata.Casa are un gard viu,crengi gătite cu beteală,facandu-si aparitia un clopot imens,dar care nu isi are rostul.Oare de ce ar fi pus cineva un clopot in preajma unei case? In casa se aud tot felul de trosnituri si bubuieli,dar pun totul pe baza vechimii si le tratez ca atare.Dupa cum am amintit casa nu este foarte mare,dar este destul de spatioasa,exceptand odaia mea,care este cea mai neincapatoare.Casa are doua camere spatioase in care se simte acelasi mir
os de mucegai,dar se afla o scara care duce la etaj unde se afla o camera de oaspeti si o biblioteca.Cea mai interesanta mi s-a parut bucataria care se afla chiar la intrare in casa.Chiar daca focul ardea acolo se simtea o pacla de ghiata,o atmosfera friguroasa.M-a cam inspaimandat,dar sunt tare de inima.Insa in acest moment ma aflu in salajul meu,unde incerc sa imi fac ordine in minte.Privesc ce sa intampla afara.Norii au început să se cearnă în steluţe argintii,iar zăpada s-a aşternut ca o mantie albă şi strălucitoare.S-au dus zilele babei şi nopţile vegherii,iarna se pare a fi cea mai grea de pana acum.Prin râpi adânci zăpada de soare se ascunde,soarele nu mai este darnic şi nu mai are putere.Pe geam se impletesc cunune de stelute arginti.In fata mea copacii sunt de zahăr,si spre uimirea mea deja s-au format covoare albe si moi,fluturi lucitori gătesc pământul.Eu voi ramane aici o vreme daca nu cumva isi aduce cineva aminte si va veni sa ocupe din nou
casa.Eu imi voi gasi alt loc de stat.Comitatul se afla undeva prin Caster(SUA),nu departe de Prieston si Nottingham.Zăpada cade puzderie măruntă şi deasă ca făina la cernut,crengi îmbrăcate într-un palton de nea,fulgul – floare mică şi rotundă, o minune de-o secundă-totul este parca dintr-o poveste.
Sper sa am pace aici si ma gandesc tot mai serios sa raman sici.Dar un gand imi da tarcoale si nu imi da pace.Am auzit ca in Comitat este un vraci.Vracii nu sunt vazuti bine de proti.Ei cred ca apartin Intunericului si ca sunt in cardasie cu diavolul.Fluturaşi de argint zboară pe aripile nevăzute ale vântului asta ma face sa nu imi iau ochii de la minunata privelniste,dar stau si ma uit in delung,privind in gol.Casele şi-au pus căciui de blană albă-nu vedeam foarte multe case dar erau mai ingrijite decat se parea.Cerul ca un imens policandru prevestea sosirea noptii si instalarii lunii pe cer.O data cu aparitia lunii,o ploaie de lumina se rapandi in tot Comitatul.Acum ramane sa adorm linistit si sa am un somn adtac.
>>>>>>>>>:::::>>>>>>>>>>>>>::::>>>>>>>>>>>>>>>
Am avut un somn linistit,dar frigul mi-a strapuns pana si maduva spinarii.Focul din soba s-a stins ceva mai tarziu dupa ce am adormit,asa ca am tras o plapuma din lana de oaie.Am avut unele momente cand auzeam unele batai in pod desi sunt numai eu.Din pacate nu era nimic de mancat in toata casa,asa ca aveam sa stau cu stomacul gol ceva vreme,pana dadeam de stire in sat,la macelar sau aprozar.Afara fulgii inca  pluteau în zbor legănat,iar in departare puteai zari sirag de saniute.Iarna copiii sunt bucuresi.In drum nu se vede nicio miscare.Casele şi-au pus căciui de blană albă,
probabil oamenii sunt la caldura in case.Incet am luat o zdreanta si am curatat geamul de gheata.O farmita de lumina imi aparu lumina calea.Acum era mai multa lumina si puteam deslusi totul cu usurinta.Din cer am putut vedea soarele-ceea ce numesc eu raze de aur.Semana ca un gandacel imbracat in aur.Cu toate astea lumina face minuni,dar nu dura mult si norii plumburii l-au prins din nou sub mantia lor intunecata.Ceva se aude in pot.Ma opresc din neinsemnata mea activitate,si imi iau felinarul cu mine.Nu am fost pana acum in pot si nu stiu la ce sa ma astept.In scurt timp ma aflu in fata usii.Este o usa solida,nu pot spune prea multe pentru ca vorbesc in soapta.Ceva era acolo cred asta am auzit prea multe ca sa mi se para un vis neadevarat.Cu usurinta am deschis usa, si spre surprinderea mea nu aveam de ce sa ma tem.Colo jos langa un felinar spart sedea o fiinţa fragedă cu botul mic, catifelat şi umed.Era un motan si inca unul foarte mare.S-a uitat cu ochii indurerati la mi
ne si a intors vederea catre atentia lui, niste oase putrede,stoarse de maduva.Nu puteam deslusi,dar am bagat de seama ca mai erau resturi de maduva rosie.Asta este un semn ca orie ar fi mancat oasele acelea areu ale unui pui in cazul uni animal sau de copil.Fiinta se opri brusc si se uita indelung la mine cu niste ochi lacomi.Am fost cumplit de ceea ce a urmat.Inca imi aduc aminte ce rau mi-a fost.Motanul a facut niste salturi indraznete si a luat-o la fuga-o fuga fulgeratoare aproape ca m-a doborat,asadar se avanta ca o sageata.Dar din ce pricina?
Mie drag de vremurile in care natura era in sarbatoare si soarele era ca o minge de foc.Dar nu sunt departe acele vremuri.Voi indura pana si ultimul fulg de nea.Motanul a disparut,dar cel mai tare ma inspaimanta faptul ca zgomotele nu au incetat.De ce imi da bataie de cap?Sa fie mana motanului?Poate s-a intors in pod.Linistea este tulburata de clopotul zdruncinat al bisericii.Se da de veste in sat de rau.Ajunge la urechile mele ca in sat se ascunde o vrajitoare.In cazul in care ar fi demascata ea ar arde pe rug.Este cea mai cumplita pedeapsa-asta si inchiderea intr-un put de vie.Daca nu va parasi acest loc o va termina in chinuri.
In scurt timp urc in biblioteca neatinsa si prafuita.Acolo sunt multe randuri de carti.Fiecare ordonata cum se cuvine dupa alfabet.Prima care imi sare in vedere este intitulata chiar vrajitoare.Dupa ce am citit-o cu adentie am inteles ca sunt mai multe tipuri de vrajitoare,chiar si cele bune.Vreau sa descopar taina acestor carti,insa in timp pentru ca acum vreau sa fac o vizita neasteptata vraciului din sat.

Va continua!

funcţia universului
unde:
a – o cârtiţă care sapă sub lună
b – un fluture care face duş
c – o girafă aeriană
ÅŸi eu
cea care încercă să te găsească în cascada niagara
înotând  în pământul străveziu.
Am rătăcit în lanul cuvintelor
ce se ascunde sub coaja copacilor
am îngropat cântecul de dragoste
în ţărmul cu vise.
FulguieÅŸte,
cu lacrimi uitate de vreme
peste bucata de lună argintie…
herghelii de zăpadă,
sărutate de vânt
acoperă timpul îngheţat în clepsidră.
Un înger cu aripi de ceară
se scaldă in marea de soare
picură…
cuvinte cu litere ÅŸterse
printre florile dragostei oarbe,
bobocii trandafirului galben
se deschid sub povara sentimentelor.
M-am rătăcit într-un singur cuvânt
pe care l-am spus
abia auzit
de teamă cumva să nu-l fure
motanul  cu coada vargată
ce stă la pândă
după  colţul de lume.

Poezie trimisa de Ioana Rosculet.

E o zi linştită de iarnă.Prieteniimei au venit să mergem la săniuş.
Totul e acoperit de un strat pufos de zăpadă sclipitoare.Deodată,o ploaie de steluţe argintii începu să curgă din tavanul de gheaţă.Straşnicul ger şi ninsoarea nu i-a oprit pe copii să se joace,afară,în zăpada albă ca spuma laptelui.Copiii jucăuşi se ascundeau pe după cuşmele de omăt.Fulgii pluteau ca nişte fluturi gingaşi deasupra noastră.Am căzut de mai multe ori de pe sanie,dar totuşi nu am renunţat la joacă.După aceea am făcut împreună un om de zăpadă.
Spre seară,valuri de copii se îndreptau către casele lor.Cu toţii am petrecut o zi minunată şi am ajuns acasă cu obrajii ca merele.

Compunere trimisa de Ramon.

Fluturi gingasi si albi imi lovesc fereastra.Floricele inghetate mi-au acoperin vederea.Ies afara.Totul este alb si stralucitor.Peste dealul cel inalt s-a asezat o plapuma pufoasa si deasa.Ies copii afara pe derdelus,fac oameni de zapada,se joc cu bulgari sub privirea calda a fulgilor de nea.Afara peste tot e veselie,dar de odata ma cuprinde o stare de melanconie.Ma uit in sus si vad fulgi asemanati cu fluturi albi,golasi si argintii.Ei se aseaza peste tot si ne imbie cu dansul lor surprinzator de placut.Vantul,dirijor al fulgilor,impreuna ne minuneaza cu dansul lor fermecator asemanat cu un vals.Vantul prin a sa suflare imprastie fulgii dandu-ti sensati ca parca danseaza.totul e asa de minunat!
Copii care stateau in case,priveau la geamul acoperit cu florincele reci minunatul dans al fulgilor.

Compunere trimisa de Circu Irina Iulia.