Compuneri

O compunere trimisa de Janai Andreea care este in clasa I .

Este primavara… Cateva raze auri indraznesc sa coboare pe pamantul umed si negru. Zilele se fac mai lungi, mai blande. Primavara aduce flori in campie, vanturi line, calde ploi si veselie. In desisuri, sub frunze moarte, albeste floarea ghiocelului ,iar cea dintai randunica voioasa, venita de departe, taie albastrul cerului ca o sageata . Soarele cald si vesel isi revarsa caldura asupara tuturor . Picaturile de roua dulce, scanteiaza pe firicele subtiri de iarba odata cu glas subţire şi mic al randunelelor care te trezesc la viata.
Căldura soarelui dezmiardă muguraşii, pe campul inverzit se vad miei care zburda bucurosi bucurandu-se de sosirea primaveri.
Primavara este un anotimp cu multa miscare in care toate vietatile se trezesc la viata.
“Natura nu are o frumusete trecatoare ,are doar haine pe care le imbraca si cu ajutorul carora se schimba total.“

Dupa ce trecu iarna geroasa ,in sfarsit veni primavara.Chiar si cele mai mici vietati revenind in natura,dezmortindu-se si bucurandu-se de soare.firicelele de iarba incetul cu incetul,se ivesc de sub pamantul umed,apar si ghioceii ,vin si pasarile zburand pe deasupra padurilor ciripind cu glasul lor subtire, retrezind intreaga natura la viata.Nici albinele nu au stat pe loc, ba chiar din potriva avand multa energie dupa trei ,patru luni de amorteala ,iesisera pe camp ,zumzaind pe deasupra campului de flori.
In aceasta perioada zilele se maresc noptile scad vin calde ploi si veselie.Pe campul inverzit se vad mieii zburdand si bucurandu-se de venirea primaverii.Copacii inmuguresc si sunt gata sa faca flori multicolore, din care vor iesi fructele. In paduri muschiul copacilor abia crescut este foarte moale .Oamenii se bucura si ei de venirea primaverii dar altii se gandesc numai cum vor trebui sa faca si cum sa curete copacii si gradinile .
Primavara este un anotimp plin de magie si culori.Anotimpul acesta este frumos deoarece dupa iarna el trezeste intreaga natura la viata   .

Compunere trimisa de Adrian.

Este primavara… Cateva raze auri indraznesc sa coboare pe pamantul umed si negru. Zilele se fac mai lungi, mai blande. Primavara aduce flori in campie, vanturi line, calde ploi si veselie. In desisuri, sub frunze moarte, albeste floarea ghiocelului ,iar cea dintai randunica voioasa, venita de departe, taie albastrul cerului ca o sageata . Soarele cald si vesel isi revarsa caldura asupara tuturor . Picaturile de roua dulce, scanteiaza pe firicele subtiri de iarba odata cu glas subÅ£ire ÅŸi mic al randunelelor care te trezesc la viata.
Căldura soarelui dezmiardă muguraşii, pe campul inverzit se vad miei care zburda bucurosi bucurandu-se de sosirea primaveri.
Primavara este un anotimp cu multa miscare in care toate vietatile se trezesc la viata.
“Natura nu are o frumusete trecatoare ,are doar haine pe care le imbraca si cu ajutorul carora se schimba total.“

Compunere trimisa de Paula.

Mama este cel mai important lucru din viata mea si cred ca si din viata voastra a tuturor oamenilor.Este fiinta care ne da viata,ea duce greul nostru si totodata si greul ei,ea face totul pentru ca noi sa fim fericiti si iubiti si ea ne creste si ne da o educatie corespunzatoare.
Ar trebui ca si noi sa facem ceva pentru ea nu numai probleme,necazuri si toate cele.Sa o ajutam la treburile casnice si nu numai.Cand va imbatrani sa facem pentru ea tot ceea ce a facut si ea pentru noi:sa avem grija de ea,sa nu o dam niciodata la o parte,sa nu o aruncam in strada ca pe un gunoi,pentru ca nici ea nu a facut asta,iar daca a facut-o a avut motivele ei,iar in momentul in care mamele isi duc copiii la un orfelinat,ii arunca in strada sau la gunoi durerea pe care o are in suflet este nemarginita.Cand vedem un copil pe strada abandonat de parinti spunem mereu”bietul copil si nemiloasa mama” defapt nu este asa.Pe acel copil il poate ingriji cineva si ii poate alunga durerea pe care o are in suflet dar durerea de mama atunci cand isi pierde copilul sau il abandoneaza nu poate fi niciodata alungata sau vindecata pentru ca iubirea unei mame este de la pamant la cer si inapoi.
As dori ca toti copiii din lume sa isi faca mamele cat se poate de fericite sau macar sa incerce sa faca acest lucru si sa nu le dezamagaeasca niciodata.

Compunere trimisa de Stefania.

Primavara,zana buna, aduci multa veselie cu alaiul tau de flori, cu lumina si culoare, aduci pasari calatoare.
Ziua a inceput sa creasca , pamantul se trezeste la viata! Plapanzii ghiocei isi scot capul de sub zapada si spotesc: e primavara!
– Cata frumusete, cata viata, cata culoare, natura e-n sarbatoare!
Vantul rece si crud este alungat de razele stralucitoare ale soarelui.Copacii s-au imbracat in haine de sarbatoare, florile au inceput sa-si deschida petalele sa parfumeze aerul si sa zambeasca cerului albastru.
Primavara, zeita florilor aduce bunatate -n sufletele oamenilor.In jur este multa fericire, mult zumzet,ciripit de randunele si miros de viorele.
Totul este inverzit, Primavara bine-ai venit!

Compunere trimisa de Andrada Bocirnea.

Îţi scriu, în anotimpul trezirilor miraculoase, scrisoare către tine, pe reversul ei.Dacă m-ai întreba de ce către tine,aș răspunde simplu…toate comorile ascunse din lumea asta nu se găsesc decât în sufletul tău …suflet de mamă!
Ieri m-am oprit pe banca copilăriei mele, în parcul unde zăpada mieilor începea să se topească sub mângâierea razelor  timide.Glasurile copiilor  îmi învăluiau auzul  alungând-mi gândurile cu care aș fi vrut să-mi petrec liniștea acelei amiezi.Cu coada ochiului zăresc pe banca din dreapta doi adolescenți care se strâng în brațe.Ce caută ei aici ?E un loc unde nu încape decât iubirea…iubirea adevărată care se naste odată cu tine,iubirea ruptă din suflet…ceea in fața căreia îngenunchiază îngerii,iubirea care nu se folosește de cuvinte pentru a se face înțeleasă ci de jertfă. Mă ridic si plec mai departe.  În urma pașilor mei simt plutind  dorința sărutului … înselătoare!
Câteodată avem senzaţia că lucrurile au fost orânduite şi în acele momente înţelegem că nimic nu-i întâmplător… a primi este cu totul altceva decât a pretinde sau a accepta. A primi înseamnă a oferi. A te oferi pe tine însuţi, a te pune la picioarele persoanei iubite.Așa ești tu…mama mea!
Privesc nucul nostru sărăcit de verdeața frunzelor. Mugurii cântă! Cântecul lor este cântecul de leagăn cu care mă adormeai în fiecare seară. Mamă i-am auzit…chiar dacă nu era decât o distorsiune a timpului ,o buclă ce redă amprenta glasului tău din amintirile mele!
Încheierea trebuie să fie simplă si complicata in acelasi timp ,ca tine…te iubesc!

Compunere trimisa de Ioana Rosculet.

de Ioana Rosculet

Am adormit…
cu capul în poalele tale!
Amurgul unui vis efemer
împletește imagini
din dragoste si din cuvinte.
Timpul s-a comprimat
într-o secunda ce se prelinge
în prezentul meu imperfect!
ÃŽti privesc chipul neschimbat
este lafel ca atunci când te-am vazut
cu ochii sufletului,prima oară,
înmugurind în pântecul dătător de viață.
Ascult blândetea glasului
pierdută în labirintul cunoasterii
aglomeratia de vorbe mă invadează.
Stiai ca si cuvintele cântă?
Mă trezesc…
sarutând urma pasilor tăi.
Din umbra visului in care trecutul
isi spune povestea
am cules un bob de rouă
e dulce…e din iubirea
ce risipeste lacrimi!

Am plecat voioasa  spre scoala cu ghiozdanul in spate.
In curtea scolii erau multi elevi printre care si colegii mei de clasa . Cu totii asteptau cu nerabdare reinceperea scolii.
Noi am intrat primii.In clasa totul era diferit de cum era inainte.
Pe banci erau aranjate manualele de clasa a IV-a.
Doamna invatatoare ne-a zis ca trebuie  sa avem grija de carti sa le punem coperti apoi sa le etichetam.
Am povestit impreuna cu colegii mei ,unde am fost in aceata vacanta.Unii au fost la munte, la tara la bunici sau au stat acasa.
Cand am iesit in curtea scolii nu mai era nici un elev.
Imi pare bine ca am inceput un nou an scolar!

Compunere trimisa de Ana.

In aer e o caldura liniştită. Totul în jur părea adormit. Pomii uitaseră parcă să-şi mişte frunzele, florile îşi îndreptaseră petalele spre pământ parcă cerând şoptit un stop de apă, păsările îşi opriseră zborul nedorind să rupă liniştea din jur. Nimic nu părea a se mişca de mult, mult timp. Mă întrebam ce anume va pune capăt tăcerii?
Dintr-o dată cerul albastru ş-a revoltat şi şi-a schimbat culoarea şi un vânt puternic a alertat frunzele adormite. Păsările au început să se agite, să zboare neliniştite de colo colo, florile şi-au ridicat petalele curioase să vadă ce face cerul. În următoarele clipe stropi repezi de ploaie au început să cadă zgomotos. Păsările s-au ascuns tăcute între frunzele copacilor. Se auzeau numai stropii care loveau frunzele cu putere. Pomii îşi mişcau crengile de parcă ereau furioşi că fuseseră treziţi. Priveam cerul şi încercam să văd drumul norilor. Unde aveau de gând să se ducă. Nu păreau hotărâţi să rămână deasupra grădinii noastre prea mult. Se grăbeau. Poate alte flori, din alte grădini, ceruseră şi ele şoptit un strop de apă.
Treptat, norii au plecat plutind iar cerul a redevenit albastru. Copacii şi-au scuturat frunzele spălate proaspăt, păsările au început să ciripească din nou, iar florile zâmbeau mulţumite că şoaptele le fuseseră auzite.
Ploaia trecuse.

Compunere trimisa de Bianca.

Era iarna.Afara ningea cu fulgi cristalini.Dimineata se zareau flori de argint pe geamuri.In vazduhul sur se vedeau noii intunecati.Copacii par infloriti, ei sunt incarcati cu zapada alba si stralucitoare.Casele par mai subt acoperisurile grela. Fulgii plutesc in aer ca un roi de fluturi albi.Norii incep sa se cearna in mii de stelute arginti. Casele s-au pus cercei din gheata. Acestea sunt inpodobite cu beculete colorate.acestea sunt in mii de coulori. Totul  era alb.
Andrei si Alexandra, au plecat cu sania.Aceasta era maro. Ea aluneca cu fulgerul. Snea se rasturnase de cateva ori. Copiii erau foarte fericiti. Bucuria lor se auzea dein departari. Acestia au facut si un om de zapada. I-au  pus ochi doau pietre negre ca abanosul, ca nas au pus un morcov portocaliu, iar pe post de gura trei nasturi rosii ca sangele. In loc de maini i-au pus doua bete.
Afara era  un ger cumplit,  si de aceea copii suflau cu putere in pumnii reci. In jurul lor era o bucuri de ne descris.
Totul se petrecea in Ajun de Craciun. copii povesteau despre cadourile pe care le asteptau de la Mosul drag.
Cu  greu zapada cea mare ii indeparta pe copii de partie.Acestia se dusera acasa cu candul la cadourile  mult dorite.

Compunere trimisa de Elena.