Compuneri

Soarele stralucea cu putere intr-o zi de vara.Mos Ilie om gospodar si care avea gadilici la limba adica spunea verde in fata ce gandea avea un fiu tare lenes incat ziua doar atat facea:manca si dormea.Mos Ilie intr-o zi ii spuse:
-Mai iliuta ia apucate mai de treaba si tu ca tot omul ca tare lenes mai esti!
-Da tata,dar unde sa muncesc?
-La nea Alecu la fierarie!mai are posturi libere!
-Da tata de maine o sa incep sa muncesc ca acum eu mi-am dat seama ca ,,Cine se trezeste de dimineata departe ajunge”.
-Ai dreptate mai baiete vad ca ai chitit bine lucru’ acesta.
Ziua trecu ca si gandul si se lasa seara pe neasteptate.Iliuta se baga in pat cu gandul ca maine trebuie sa se scoale la ora 6:30 nu cum se trezea el la ora 9.10.Noapte trecu si cand se crapa de ziua iaca si Iliuta se trezi.
-Tatuca azi e o zi mare!Prima mea zi de lucru!
-Ai dreptate baiete si ar fi bine sa te grabesti ca acusi se deschide fieraria si ar fi rau sa intarzii.
-Da tatuca,acum pornesc.
Si si-a luat traista cu mancare si a pornit spre sat.Cand a ajuns la fierarie s-a salutat cu nea Alecu si a inceput sa lucrezi.Pe la ora 21 a pornit spre casa.Cand a ajuns acasa tatal lui inca era treaz.
-Ei bine,cum ti-a mers azi baiete?
-Tatuca mi-a mers grozav!
de acum n-o sa mai fiu lenes si o sa muncesc pentru a strange bani sa intretin casa tu ai imbatranit si iti este greu sa mai muncesti dar eu voi avea grija de matale.
-Multumesc mult! spuse mos Ilie
Si de atunci Iliuta nu a mai lenevit deloc si a reusit sa se insoare sasi formeze o familie si copiilor le-a dat povata ,,Cine se trezeste de dimineata departe ajunge”.

Compunere trimisa de Musat Diana Casiana.

Ziua a plecat
Intunericul s-a intors
Fericirea a plecat
Ura s-a intors

Lumina a fugit
Intunericul a venit
Dragostea s-a dus
Ca si viata mea,de demult

Pentru mine acum,
ura e bucurie
tristetea-i fericire
moartea-i placere

Durerea de demult
inima mi-a disparut
sangele mi-a inghetat
ca si sufletu-mi nemangaiat

Acum privesc padurea
si vad ca totul s-a intunecat
stelele au plecat
si luna vrea sa se ascunda

Poezie trimisa de Pricope Denisa Andreea.

Primavara te iubim (I)

Azi-dimineata, cand m-am trezit am observat ca peste noapte a nins foarte mult, drumul fiind acoperit de o mantie alba si stralucitoare si ca  ,,A VENIT IARNA SI PE LA NOI’’.
Din cer cadeau stelute argintii si pufoase, care dansau alene in vazduh, pana ajungeau jos. Crengile copacilor parca erau impodobite cu o beteala de cristal , care-i imbraca in intregime.
Acum nu mai canta pasarelele, ci vedem craiasa zapezii imbracata intr-un palton de nea, impreuna cu albinutele ei albe; nu se mai aude galacie, ci o liniste eterna.
Pe geamuri apar florile de gheata, casele sunt imbracate intr-un cojoc de omat, iar fluturasii de argint se joaca de-a prinselea prin aer. Cerul,alb ca spuma laptelui, nu mai are o culoare asa de placuta, ci una inchisa si infiorosa.
Am iesit afara, iar cand mi-am pus picioarele jos, mi s-au  lipit de zapada alba si pufoasa. Am privit in sus si pe obraz mi s-a pus un mic fulg de nea, care intr-o secunda a si disparut de nici nu am apucat sa-l privesc.
Copiii s-au dus cu saniuta, pe deal,  au facut oameni de zapada si diferite animale tot de zapada.
Iarna este un anotimp placut pentru ca poti sa te dai cu sania sau sa faci oameni de zapada, dar in acelasi timp si trist, deoarece totul are o culoare inchisa.

Primavara te iubim (II)

Intr-un sfarsit, dulcea si asteptata primavara a reusit sa ajunga si pe la noi. Totul a prins viata: firicelele subtiri de iarba au indraznit sa se iveasca usor. Pamantul de catifea, umed si negru nu mai este acoperit de troienele de nea. Glasul subtire al pasarelelor se aude prin tot vazduhul, asta insemnand ca au sosit si ele odata cu primavara. Ghioceii plapanzi si mici ies incet de sub zapada vestind,si ei, ca a sosit cel mai placut si mai asteptat anotimp.La fel, si florile elegante si de toate culorile acoperesc intreg pamantul. Albinutele mici si nevinovate aduna nectar din toate florile, pentru a face dulcea lor miere.
Copacii verzi si infloriti se inalta ca niste imparati care parca acum s-au trezit din somnul lor de peste iarna. Prin crengutele pomilor isi fac cuiburi randunicile voioase, iar mieluseii frageti se joaca cu copiii fericiti pe campul verde. Soarele, in sfarsit isi arata razele aurii pe care le-a ascuns mult timp dupa norii infumurati ai iernii, isi revarsa caldura asupra tuturor si da o lumina puternica.
Zilele blande si mult-asteptate, cresc, iar noptile scad si totul ne bucura nespus.
Din casa se aud tractoarele oamenilor, grabiti sa mearga sa are pamantul, care de-abia s-a trezit din somnul lui lung. Pe la ferestrele caselor se vad gospodinele harnice, care fac curatenie de zor pentru a intamina primavara asa cum se cuvine, dupa o lunga si geroasa iarna. Copiii de-abia asteapta sa auda ultimul clinchet al clopotelului de argint si delicat al scolii, pentru ca stiu ca vine vacanta si se pot juca cat vreau si audzindu-l striga in gura mare: ,,PRIMAVARA, TE IUBIM!!!’’
Primavara este cel mai placut si cel mai induiosator anotimp, de nu am cuvinte sa-l descriu asa cum se cuvine, dar este anotimpul cu cea mai multa miscare, si de aceea, il iubesc.

Compuneri trimise de Mary.

GINGASA SI PLAPANDA PRIMAVARA,
Ai venit la noi in tara
Ai venit din nou cu bine,
Si-ti multumesc Doamne Tie.

Prima, prima pasarica
Si a doua randunica,
Au venit din departare
Fara pic de suparare.

Floricelele razand,
Ies din pamant suspinand,
Umplanzandu-ne usor
De bucurie si dor.

Ghioceii cei plapanzii
Ies din zapada inverziti
Si ne-arata c-a venit
In sfarsit, si cel dorit.

Mieluseii dragastosi
Ies pe campie frumosi
Si se bucura nespus
Pana-n vreme de apus.

Dulce vant de primavara,
Bine ai venit in tara
Ca te-am tot, tot admirat
Ca pe-un mare imparat.

Toata lumea-i bucuroasa,
De tine, primavara frumoasa.
Si scoala se cam termina.
In suflet cu a ta lumina.

Poezie trimisa de Mary.

Cautarea Printesei
De Pirnevan Casandra

E o zi foarte frumoasa de toamna.Soarele straluceste,iar afara ploua cu frunze colorate.
Eu ies putin afara sa iau o gura de aer.Cainele meu Calu ma insoteste.Eu ii spun lui Calu:
-Ce tare bate vantul!
Calu ca raspuns,maraie usor.Eu,linistita ma uit prin jur.Frunzele colorate,parca,faceau un dans asa de minunat incat nu-ti mai venea sa-ti iei ochii de la ele.
Eu tot ma uit.Dar ce frunze sa mai vad.Nici macar nu stiu unde ma aflu.
Calu nu mai era cu mine.Eu eram pe o canpie plina cu crizanteme.Intristata ca nu mai steam unde eran,mam asezat printer flori.Si cum vantul batea mai incet si mail in si cum pasarelele cantau,m-a lovit somnul.
Dintr-o data incep sa aud niste copite de cal.Repede,repede eu ma ascund dupa copacul de pe marginea lacului.Ma uit incetisor sa vad cine este.Era un print.
-Buff!
Eram speriata.Printul a tras cu o sageata.El sa apropiat si a zis:
-Oooo,imi pare rau!Credeam ca este o caprioare,dar se pare ca esti un inger.Te rog,lasa-ma sa te duc la palatal meu.
Eu am mers cu printul la palat.Dar pe drum,m-a vazut un dragon rau care scuipa flacari.Nici nu am apucat sa ajungem la palat ca dragonul ne-a iesit in cale.Printul a inceput sa se lupte cu el.
Dintr-o data dispare totul.Eu ma intrebam:
-Oare a fost un vis?
Dar nu.Nu a fost un vis.Ma uit pe geamul palatului si il vad pe print luptandu-se cu maleficul dragon.Intr-un tarziu printul i-a taiat capul dragonului si a iesit victorios in lupta.Pentru generozitatea,bunatatea si vitejia lui,eu am vrut sa-I ofer un sarut,dar cand s ail dau,ma vad din nou in curte cu frunzele colorate si cu cainele meu calu.
Ce vis.Eu cred ca era un vis din visul visurilor mele.
Eu am aflat ca printul inca ma cauta,dar nicioata nu isi va putea imagina unde sunt.

Unde erai cand totul s-a oprit? Cand totul s-a scufundat intr-o alta lume si s-a evaporat spre Rai? Oare era asa perfect totul si a trebuit sa mi-l furi? Sa ma lasi aici singura intr-un coltisor de pe Pamant, cu toti acesti pamanteni insuportabili, incompetenti, indiferenti?! Tuturor nu le pasa de faptele lor, nu le pasa ca maine va veni aici Heperyon si ca ne va lua lumina de pe Pamant. Ei imi fac visul meu sa pasa inutil, ei ma fac sa imi fie sila si frica de Terra. Te rog, vin-o aici si ia-ma acolo unde imi e locul, acolo unde exista frica pentru ziua de maine, unde toti sunt constienti de rasponsablitatea lor. Nu e locul potrivit pentru mine, aici, intre muritori, numai vreau sa le ascult si lor visele, sa le vad destinele ruinate, sa fiu prostita pe zi ce trece. Nimeni numai apreciazaarta, toate sunt pe interes. Nimic real, totul e condus de vis ce nu are nici o sansa sa devina realitate. Drumuri gresite, sau abordate gresit ce ajung sa faca catastrofe. Toti rad cand se
uita la o comedie, dar de ce nu toti plang cand se uita in jurul lor?! Si daca tot vorbesti despre “iubire”, fa-o cum trebuie! Si nu uita esecuri, nu uita adevaruri care dor, nu uita ca iubirea nu exista.. E doar un sentiment cerut de minte si de corp, ceva ce a ajuns sa ne conduca.. Sa facem mari greseli din cauza acestui lucru inexistent, sa distrugem copilarii.. Dar de fiecare cand astept cat mai mult acea zi, in acele moment abea astept sa se termine mai repede. Visele mele se transforma intr-o realitate oribila, guvernata de mizeria muritorilor. De o parte e un vis pictat in roz, ar pe de alta parte e un cosmar oribil mazgalit cu un gotic negru. O ironie ce ma face din ce in ce mai isterica, ce ma umple cu nebunie.  De ce ai plecat?.. De ce inca mai hoinaresti prin mintea mea care este din nou gata sa-ti mai dea o noua sansa.. Desi stiu ca ar trebui sa pretuiesc doar ce a fost, eu as fi vrut si “va fi”.. Nu ai stiut sa-mi daruiesti speranta de viitor, doar mi-ai luat-o
si pe cea a trecutului. Numai pot zambi cand te vad, numai simt cum vantul se strecoara prin parul meu.. Din cate am inteles sti sa faci multe pentru ceea ce vrei, sti sa ma convingi sa mai iti mii de sanse. Ai stiut mereu sa ma trezesti la realitate, desi asta doare, sa ma inveti cum e sa lupti cu adevarat pentru ceea ce vrei. Poate ca pe tine nu te-am vrut atat de mult.. Poate ca varsta face prea mari diferente, dar mereu zic ca m-am saturat si niciodata nu fac nimic insemnat ca sa schimb asta. Dar acum spun ca numai suport, vreau sa arat cat de mult m-am maturizat.. Chestia asta de cand a intrat in viata mea imi da aceleasi rezulatate si multa suferinta. Numai lacrimi aiurea, numai zboruri neinsemnate de pasari calatoare ce ratacesc vazduhul spre aievea.. Un vis ce se pierde in spuma amara a oceanului. Un aceleasi cosmar umilitor prin care trec zi de zi, noapte de noapte.. Totul ma urmareste si in somn, totul imi tulbura gandurile, opiniile, viitorul..

Compunere trimisa de Dobre Andreea.

la bunici

Intr-o zi de primavara,cum nu s-a mai vazut,insorita,inflorita stateau pe camp trei lalele  cum nu s-au mai vazut.din codrii verzi apare o floare maiastra insotita de altele purtând în frunte picatele de pe-o rază.Ele merg, s-aduna-n  grupe, se feresc de buruienI,iată vin şi gândăceii în hamide smălţuite.La bunici,totul inflorit si inverzit,mai lipseam doar eu si familia mea. Dupa ce am luat vacanta de paste eu si familia mea am plecat la bunici mei.In masina m-a luat un somn adiac si cand m-am trezit am intrebato pe mama mea.:

-mami,cat mai avem?

-putin!spuse ea cu glasul ei dulce si cald.

cand am ajuns m-am schimbat si am plecat pe afara.pe la 15 fix mama mea a spus:

-haideti la masa!
Am mancat,ne-am saturat,si ne-am culcat. De dimineata peste tot flori , verdeaţă, pomi în floare, zumzet de albine, ciripit de păsărel,iar ghioceii bunicii mele  isi aratau gluga fermecatoare si tulpinile imbibate cu aurul verde al naturii.Mingea de aur incalzeste planeta dupa o iarna geroasa.Pamantul reiese din sarbatoare si incepe sa lucreze fara incetare.Ursul iese din barlog,pasarelele trezesc vazduhul cu o sageata si asa totul reinvie dupa o iarna friguroasa.  Asa am petrecut eu la bunici.

Compunere trimisa de Edy Surlicarea Valentin.

A sosit primavara .Soarele trimite raze calde spre pamant .Natura se trezeste la viata .
peste umerii pamantulti gol se asterne un covor de verdeata .In livada pomii au inceput a inmuguri. Echipa de gradinari au adus cele necesare pentru a curata copacii.Fiecare stia ce va face . Pe scarite urcati,au refacut coroanele copacilor eliminand crengutele uscate. Au vopsit cu var trunchiurile copacilor pana la jumatate,au sapat in jurul lor. Acum livada era curata si aerisita . Caldura soarelui dadu voie mugurilor din livada sa se desfaca .Printre florile inmiresmate se auzeau zumzetele albinelor harnice .
Totul este frumos,parca desprins dintr-un basm cu zane, flori, soare, caldura, gaze si altele.

Compunere trimisa de Andrei Brinzei.

Zilele vacantei de vara s-au apropiat repede.toti copii isi fac planuri pentru bine meritata vacanta dupa un an scolar plin de realizari. Unii merg la bunici , altii la mare, la munte ,toti sunt bucurosi.
Eu impreuna cu familia merg la mare .Imi place foarte mult apa inspumata ,nisipul fin si cald de la malul marii. Restul vacantei mi-l petrec la bunici ajutandu-i la treburile gospodaresti. Ma intorc acasa aproape de inceputul anului scolar, dar pana atunci ma bucur de ultimele zile de vacanta la bunici. Urmaresc in fiecare zi randunelele de la streasina casei care isi pregatesc puisorii de plecare in tarile calde . Imi este greu caci si eu voi pleca si va ramane casa bunicilor fara randunele si fara randunici.
In apusul soarelui imi depan gandurile traite de-a lungul vacantei si le astern pe hartie care vor ramane amintiri in paginile copilariei mele.

Compunere trimisa de Andrei Brinzei .

Scoala ideala

Era toamna.Soarele palid, ramas fara puteri,mangaie usor pamantul amortit.In vacanta mare ne-am distrat si am avut parte de o multime de aventuri uimitoare.Acum incepeau scolile.Noi,copiii,eram nerabdatori sa invatam multe lucruri noi si interesante.
Cu cate un buchet de flori gingase in manutele mici,ma indreptam vesela catre scoala.Mi-am reintalnit colegii,pe care nu  i-am mai vazut pe parcursul vacantei.Impreuna am continuat drumul.Desi era chiar in fata noastra,nu vedeam scoala.In locul ei se afla o cladire mai mare si mai frumoasa.Atunci,am auzit de la un adult ca aceea este scoala,iar doamnele invatatoare vroiau sa ne faca o surpriza.Perdelele albastre,peretii galbeni,gardul inalt,langa care stateau paznicii puternici,ne faceau sa fim mandri cu noua noastra soala.
Dupa ce am admirat exteriorul scolii am intrat in interior.Totul era diferit:usile,gresia,tablourile,chiar si becurile erau noi.Ajunsi in clasa,am fost cei mai surprinsi.Tabla era magnetica,buretii noi,parchetul din stejar,bancile si scaunele curate,iar intr-un colt doamna invatatoare zambind.
Apoi sunetul clopotelului cristalin ne-a reamintit ca suntem la scoala si ne-am asezat in banci.Am inceput sa sciem,dar din pricina necunoscutului,ne simteam din nou niste copilasi de clasa intai.

Compunere trimisa de Costea Elena Loredana.