Compuneri

Este o zi frumoasa de vara .Soarele bland arunca cu sulite de argint pe pamatul fin.in campia aurie insectele lucrau.Pomi incarcati in lumina si culoare isi aratau frumusetea.era fermacator.padurea umbroasa ocrotea vietatile ei.pe pajisti odihnitoare florile te intampinau cu parfumul lor imbatator.cerul se dogoraste. adie un vant caldut.eu iesisem la joaca.obrajii imi erau rosii si ochii senini.soarele ma dojenea cu razele sale fierbinti ce coceau granele.fiica cea mai stralucitoare a anului ma imbratisase cu caldura .eu adormisem.ea ma legana incet si eu scoteam vorbe vrute si nevrute si iar ochii mi se inchideau incetisor.cea mai frumoasa zana venea cu o mireasman grai .Ce frumoasa e Vara.VAI….

Compunere trimisa de Dorina.

Stateam intr-o seara de iunie in camera mea si eram foarte plictisita.Nestiind ce sa fac si nefiind deloc obosita mi-a venit ideea sa imi fac un jurnal al meu si sa incep sa scriu pe el toate momentele fericite chiar si triste din viata mea.
Am luat cateva hartii,o coperta si am inceput sa le cos.Coperta am colorat-o in culori calde,iar in scurt timp jurnalul meu a fost gata.
M-am apucat sa scriu pe el la lumina lampii despre excursia pe care am facut-o impreuna cu scoala,despre locurile pe care le-am vizitat,despre scurta plimbare cu vaporul pe Dunare,despre familia si colegii mei.El imi asculta toate povestile si peripetiile pe care le traisem pana sa ii dau viata.
Din seara aceea,Jurnalul mi-a devenit foarte bun prieten pentru ca in cele mai importante si emotionante clipe pe care eu le traiam,el imi era aproape si ma intelegea,lasandu-ma sa imi las pe paginile lui orice durere sau bucurie pe care viata mi-o rezerva.
Acum desi sunt putin mai mare,iau Jurnalul si rasfoiesc fiecare pagina pe care imi lasasem odata cele mai frumoase amintiri…

Compunere trimisa de  Pana Adelina.

Este o zi ploioasa de vara.Stropi mari si desi cad din inaltul cerului si uda pamantul infierbantat  de arsita de peste zi.Imi place sa stau la geam si sa privesc cum stropii mari de ploaie lovesc din cand in cand geamul camerei mele.
La un moment dat, zaresc intrand in curtea casei un ghem de blana negru,cu picioarele scurte si cu capul mare.Era un catelus ud pana la piele,care incerca sa-si caute un adapost si sa fuga  din calea ploii.
Mi-a placut din prima clipa cum l-am vazut,iar starea in care era mi-a facut mila de el.Am deschis fereastra si l-am strigat cu un glas bland,sa nu-l sperii.La auzul glasului meu a intors cei doi ochi mari si negrii spre mine.Bucuros parca ca il strig,se indreapta spe geamul meu.Ii spun sa ma astepte.Alerg spre usa casei si il chem la mine.Tematoare ca ma vor certa parintii l-am dus repede in baie,i-am sters blana sarmoasa si murdara si am inceput sa-l mangai.Acest lucru i-a placut foarte mult si incepu sa ma linga pe mana.
M-am gandit ca poate este flamand si i-am dat ceva lapte sa bea,pe care l-a terminat imediat,semn ca ii era foarte foame.A ridicat apoi spe mine ochii negri care aveau o expresie de multumire si care mai cereau in acelasi timp inca o portie de lapte.Mi-am dat seama ce doreste si i-am mai adus o portie.
De atunci,Blacky caci asa l-am botezat pe catel,a ramas ca un al saselea membru al familiei noastre si iubit de toata lumea.

Compunere trimsia de O.Patricia .

E dimineata de vara.
Carabusul s-a trezit cu chef de plimbare.Incotro s-o apuce?A gasit!Va merge in luminisul de la marginea padurii.Mergand,carabusul a intalnit peisaje minunate.Cum ar fi:pasarile scuturandu-si aripile,roua picurand usor de pe petalele multicolore ale florilor inmiresmate,furnicile cutreierand de colo pana colo in cautarea grauntelor risipite pe jos,si cate si mai cate.Carabusul i-a intalnit pe amicii sai:lacusta,buburuza si gandacelul.
Ajunsi in luminis,au realizat o minge dintr-o samanta a unei flori si au inceput sa se joace.
Pe inserate,licuricii i-au condus spre casele lor dupa o zi perfecta.

Compunere trimisa de Stefi.

A sosit primavara .Soarele trimite raze calde spre pamant .Natura se trezeste la viata .
peste umerii pamantulti gol se asterne un covor de verdeata .In livada pomii au inceput a inmuguri. Echipa de gradinari au adus cele necesare pentru a curata copacii.Fiecare stia ce va face . Pe scarite urcati,au refacut coroanele copacilor eliminand crengutele uscate. Au vopsit cu var trunchiurile copacilor pana la jumatate,au sapat in jurul lor. Acum livada era curata si aerisita . Caldura soarelui dadu voie mugurilor din livada sa se desfaca .Printre florile inmiresmate se auzeau zumzetele albinelor harnice .
Totul este frumos,parca desprins dintr-un basm cu zane, flori, soare, caldura, gaze si altele.

Compunere trimisa de Andrei Brinzei.

Zilele vacantei de vara s-au apropiat repede.toti copii isi fac planuri pentru bine meritata vacanta dupa un an scolar plin de realizari. Unii merg la bunici , altii la mare, la munte ,toti sunt bucurosi.
Eu impreuna cu familia merg la mare .Imi place foarte mult apa inspumata ,nisipul fin si cald de la malul marii. Restul vacantei mi-l petrec la bunici ajutandu-i la treburile gospodaresti. M-a intorc acasa aproape de inceputul anului scolar, dar pana atunci ma bucur de ultimele zile de vacanta la bunici. Urmaresc in fiecare zi randunelele de la streasina casei care isi pregatesc puisorii de plecare in tarile calde . Imi este greu caci si eu voi pleca si va ramane casa bunicilor fara randunele si fara randunici.
In apusul soarelui imi depan gandurile traite de-a lungul vacantei si le astern pe hartie care vor ramane amintiri in paginile copilariei mele.

Compunere trimisa de Andrei Brinzei.

Apusul soarelui frumos aduce noaptea şi o data cu ea vine şi dorinţa de a opri timpul pentru a mai fi tineri înca o zi.
Razele de soare aurii dispar încet,încet aducand lunii,stăpânire peste cer.
Un apus este ca o copilărie sfârşita.
Apusul soarelui “omoară” lumina,lumina care face minuni.

Compunere trimisa de Nanu Bianca.

Mireasma florilor in adierea vintului iti trezeste sentimentele de bucurie. Un cer de primavara pluteste pe apele aurii ale vazduhului. Nimic nu se compara cu acest peisaj miraculos. Pe floro albinele deja au inceput sa stringa polenul. Mii de gize si gindaci zboara fericiti purtati de adierea lina a vazduhului. In miezul zilei inflacarate, florile isi arunca mireasma pretutindeni. Florile impinzesc natura cu frumusetea lor ne maipomenita. Lin, lumina soarelui se coboara pe florile pomului. O nebunie in care te lasi pierdut, de fiecare data . Razele soarelui spintecau vazduhul cu o adiere calda. Iar iarba a prins colt fraget si nou. Totul e minunat in gradina mea.

Compunere trimisa de Ana.

Era o toamnă cumplită. Întreaga pădure îşi pierduse nuanţele dulci de galben şi acum nu se vede decât griul cerului întunecat.
Porumbelul plângea, stând abătut pe creanga unui copac. O fetita l-a intrebat :
Ce s-a întâmplat?De ce plângi?.
– Trebuie să plec în ţările calde, dar sunt atât de slăbită…În plus, din cauza vântului mi s-a rupt aripa.
Fetita, văzând cât de tristă era Privighetoarea, i-a sugerat să meargă la ea acasa . Acesta spuse:
– Sigur ca o sa merg ,  dar te va lasa parinti?
Fetita raspunde:
– Sper ca o sa inteleaga .
Asa am inteles ca sunt multe animale pe care trebuie sa le ajutam si sa le protejam de salbaticia  codrului iarna , codrul de care in anotimpurile  de se bucura.

Compunere trimisa de Nicula Cosmin.

1.Farul blestemat

Era o zi cand farul de pe Madagascar era stricat. Dupa reparatia farului autoritatile nu mai primesc nici un semn de viata de la echipaj. Dupa o furtuna extrem de serioasa eram imbarcat pe un vas pentru a pleca spre a investiga cele petrecute. Paza si securitatea echipajului sunt de datoria mea. Plec si dupa o calatorie de 3 zile ajung la apus (unul plin de ceata) pe insula. Totul pare pustiu, farul pare in stare buna dar cu urme de gloante si ghiulele pe fatada. Explorand insula descopar intreg echipajul farului macelarit in fortul construit pentru a indura furtunile. Ultimul supravetuitor moare in bratele mele murmurand ceva despre piratii care au furat. Nu inteleg nimic. Hotarat sa inspectez farul plec singur, a doua zi de dimineata. Ceata este la fel de densa. Ajungand in varful farului vad o corabie suspecta plecand si disparand in ceata. Corabia mea acostata la tarm pare suspicios de linistita. Ajungand la corabie ii gasesc pe toti  morti fara drept de apel, iar corabia
jefuita. Ma hotarasc sa razbun echipajul corabiei si al farului. Urmatoarea zi ma intorc pentru a cerceta mai bine farul. Ceata era la fel de densa. Chiar daca era dimineata nu prea puteai vedea nimic. Cand ma urc pe far, aud o voce stranie care imi spune:”plecati de aici sau veti pati ca echipajul de dinainte! Plecati daca stiti ce e bine pentru voi”. Echipajul a ascultat vocea si s-a urcat pe corabie. Dar deodata aud un raset straniu si niste urlete. Am vazut echipajul macelarit din nou! De aceasta data m-au trecut fiorii. Ma gandeam: ”Cum ar fi putut sa fie ucisi asa de repede? Oare acest far chiar era blestemat asa cum spun unii marinari?”

2..Marea descoperire

Dupa multe investigari, mi-am dat seama de ceva straniu! Nu era nici o urma in afara de cea a echipajului meu! Asa ca am presupus ca a fost un avion. Am cercetat toate zborurile din lume, dar nimic. Ce era mai ciudat era faptul ca nu ma omora pe mine! Dupa o vreme, agentia a lasat cazul deoparte. Eu nu am fost de acord deoarece echipajul era format din prietenii mei si ii voi razbuna! Am mers la far. Am urcat ca de obicei, dar de data asta am fost singur. Am auzit niste pasi grei (niste mini-cutremure) am cazut din picioare si am lesinat. Cand m-am trezit, am vazut totul in regula, dar cand am coborat am vazut barca devastata si cu multe urme de dinti mari. Am cercetat barca dar nu mi-am putut da seama ce sau cine a muscat.
M-am intors si s-a repetat totul, m-am urcat, am lesinat, dar de data asta am vazut un Gigantozaur (cel mai mare dinozaur din lume) iesind din apa. A muscat din barca si a venit cu capul lui langa mine si avea o respiratie de uragan, m-a dezechilibrat. Am stat calm si, spre norocul meu, nu am patit nimic.
Am vazut cum dinozaurul mergea inapoi, ca si cum ii era frica de ”farul blestemat”. El s-a scufundat si ceea ce a fost ciudat era ca dinozaurii au disparut acum mii de ani si tocmai am vazut unul? Oare chiar s-a intamplat, ma gandeam. Era foarte ciudat.

3. Marea mea uimire

Urmatoarea data m-am intors si a fost la fel. Pamantul se cutremura , dinozaurul avansa vijelios spre mine, eu am inceput sa alerg spre o padure, tremuram de sculam si mortii, m-am impiedicat si intr-o clipa am fost la pamant, cand am deschis ochii, dinozaurul era deasupra mea, ii simteam respiratia , imi era tare frica. Mi-am facut curaj si m-am uitat in ochii lui, atunci am fost surprins, o emotie puternica m-a cutremurat. Am vazut atata bunatate, blandete in ochii lui cum niciodata nu mai vazusem. Dinozaurul m-a luat in gura , credeam ca o sa mor, dar am fost surprins, peste o clipa eram in spatele lui. Avea grija de mine ca de copilul pe care parca niciodata nu l-a avut. Alerga asa de repede incat nu prea puteam vedea nimic. In acea viteza am reusit sa vad niste munti, si in fata noastra o stanca. Am intrat intr-o pestera si mi-am dat seama ca acelea de langa far erau alte cadavre, deoarece Gigantozaurul m-a adus la echipajul meu. Atunci el ne-a adus acasa si am incheiat
cazul. Dar oare farul chiar era blestemat??

Compunere trimisa de Mircea.