Compuneri

E o lume oarba,o lume trecatoare,o lume in care se pierde in fiecare zi.Oare nu exista scapare?Ea tresare la fiecare strigare,la fiecare zgomot din jurul ei.Acum lumea a devenit pentru ea o inchisoare din care spera sa scape gasind scara spre Paradis sau ratacind prin intunericul etern.Nu stie care este scopul ei si ce cauta in aceasta lume?Pt ce a fost creata?De ca l-a intalnit pe el  pentru ca mai apoi sa-l piarda?Oare singuratatea este cea mai dureroasa?In fiecare zi se convinge de acest lucru ,de faptul ca l-a pierdut si ca doar o minune il poate readuce in viata ei.
Stie ca minunile exista,ele au loc atunci cand crezi cu adevarat.Ea nu stie unde este si de ce lumea s-a schimbat atat de mult…..Nu-si doreste decat sa-l gaseasca pe el,sa gaseasca acea parte a vietii ei care odata insemna totul iar acum lipseste cu desavarsire.
In fiecare noapte viseaza la un miracol,la focul ce s-ar aprinde din nou n viata ei .
Dumnezeu ii poate darui implinirea,o poate face fericita si constienta de ceea ce este….dar viata uneori este nedreapta si sufri prea mult pana sa ajungi la fericire……insa viata este un dar pe car oamenii il primesc de la Dumnezeu-fiinta suprema,Creatorul-cel ce ne-a creat cu un scop.
Oamenii din jurul ei par lipsiti de viata,pesoane fara iubire,daruire si bunatate….in fiecare zi observa ca viata se schimba….Dumnezeu isi intoarce fata.
Oare oamenii nu mai sunt demni de ajutorul Sau?
Aceasta este singura explicatie..
Din multimea de oameni ea a pierdut ceva…isi doreste sa gasasca implinirea,insa acum se simte singura,uitata si sufera mult.Singuratatea a pus stapanire pe sufletul ei si o poarta pe cai tot mao ascunse,o sace sa si doreasca o alta viata,insa nu este asa usor…..Ea a pierdut ceva insa ceilalti ce au pierdut?…Ceilalti oameni si-au pierdut speranta si traiesc intr-o lume ireala,creata dupa reguli proprii.Au ales sa isi schimbe destinul si au uitate de Dumnezeu.
La inceput a existat multa iubire,omul a fost creat din iubire,dar cu timpul pacatul a patruns in lumea oamenilor si iubirea s-a transformat in ura.
Pe marea corabie a vietii toti sunt muritori,toti se hranesc cu iluzii si sperante.Singurul dusman al omului este timpul,invariatia absoluta a scurgerii sale.
Acum traiesc dar poate maine timpul meu se opreste…nu ma pot opune,ci pot doar accepta.Ma rsemnez cu ideea ca sunt doar un muritor,duc o viata curata aici pt a duce o viata vesnica in Paradis sau pot traii in pacat aici si dincolo voi merge in Iad….imi aleg
Ea este insa o fiinta buna si curata.De e traieste aceste clipe de cosmar?De singuratate si neimplinire?Inlauntrul ei are loc o lupta trista intre ceea ce a fost si ceea ce este.Umbla pe cararile vietii ghidata de lumina,purtand in suflet speranta ca la capatul drumului il va intalni pe el,pe cel pe care l-a asteptata atat…oamenii nu o pot intelege,ei traiesc in pacat,insa ea stie ce vrea.
Toti ne-am nascut din iubire si daceea ea isi doreste sa ramana in iubire atat pe pamant cat si Dincolo.
Viata asta poate fi buna sau rea,cu impliniri si dezamagiri,cu bucurie si tristete….isi doreste sa traca prin toate,insa la final sa fie fericita.
Intunericul noptii aduce visarea,pacatul sau necunoasterea.Ea il poate cauta doar in lumina.Dar oare el unde este?El o cauta sau a uitat-o?Acum si el rataceste pe taramul visarii,o cauta si o striga fara incetare,nu-si pierde speranta si continua sa se roage…si el stie ca minunile exista,doar ca ele intarzie sa apara.Stie ca lumea aceasta e trecatoare,dar implinirea aici ii poate aduce implinirea Dincolo.
Ei cred in acest lucru si in iubira lor…..asa este…………..IUBIREA le- adus implinirea
Atunci cand viata li se parea mai grea,cand isi pierdeau speranta si incercau sa se resemneze,atunci a avut loc minunea regasirii.
Nu vor uita niciodata acel moment.Ei plang si cerul impreuna cu ei,semn ca Dumnezeu le este martor si le binecuvinteaza iubirea. Acum soarele a rasarit din nou pt ei,viata are un alt sens….au crezut si nu au regretat.
Acum imposibilul a devenit posibil si lumea o mare oaza de iubire si implinire…………..

Compunere trimisa de Cristina.

Dupa ce maini dibace transforma lemnul in hatie,dandu-i miros de padure,dupa ce scriitorul da viata cartii,trece pe la editura ,opindu-se in tipografie.Impodobita cu coperte si file frumos ilustrate ajunge in librarii,in biblioteci si pe bancile noastre.Ea ne invata sa citim si sa scriem corect,sa vorbim corect si sa avem rabdarea sa-l ascultam pe cel care ne vorbeste.Cartea ne invata sa fim buni,politicosi,sa iubim binele,sa indepartam raul.Este hrana spirituala a cititorului,avand mesaje care trebuie sa ramana modele de viata.Cei care iubesc cartea trebuie sa aiba atitudine de grija si respect fata de aceasta.Din carti culegi multa intelepciune.Ea e o comoara de invataturi…

clasa a-3-aB,Scoala 176,inv. Petre Gabriela

Iarna

A sosit iarna in caleasca ei de cel mai scump argint  trasa de fluturasi alb, imbracata cu o rochie e cea mai fina catifea , pe cap poarta o cununita batuta cu pietre pretioase in forma de stelute de zapada.
Ce frumos este acest anotimp! Ne jucam in zapada… Facem oameni din acest covor moale. Este Sf. Nicolae! O bucurie pentru copii. Vine Craciunul! Trecem in anul nou! Orice anotimp ne aduce bucurii dar acesta este cu totul si cu totul special. Copacii parka sunt pudrati cu zahar si lacu-i de oglinda. Zapada s-a asternut ca o mantie alba. Norii au inceput sa cearna stelute de zapada.Zana invesmantata in alb ne-a adus bucurii! Fluturasii de argint zboara pe arimile nevazute ale vantului  si se joaca prinselea. Noi toti simtim o bucurie sufleteasca. Cei mici il asteapta pe Mos craciun. Dar ei nu stiu ca sub fata acestuie se ascund parintii. Insa e frumos sa le vezi zambetul lor gingas. Iarna a pictat flori de gheata.Casele si-au pus caciuli de blana alba.
Iarna, iarna, draga mea,
Te rog mult,
Tu nu pleca!

VEÅžNIC COPIL

Copilăria este comoara dăruită de părinţii noştri.Şi, când noi apărem pe lume,părinţii noştri au dobândit o comoară.
Ne naştem copii.Oare, de ce nu rămânem asa?
Cum ar fi lumea să existe numai tineri şi copii.
Sigur lumea ar fi mai bună,ar fi numai zâmbete şi părinţii ar fi mai liniştiţi.
Avem noroc cu părinţii care ne scutesc de griji şi avem într-adevăr o copilărie liniştită.Eu am doar un părinte,pe mama.Dar ea încearcă să acopere şi locul tatei.Şi ce mi-ar fi dăruit tata,îmi dăruie mama.Dar,nu uită să-mi spună că aceea bucurie e din partea tatei.Am avut noroc că am fost copil atunci când tata a plecat de tot.Am trecut mai uşor peste acel moment.Acum sunt un copil mai mare şi îmi este foarte greu uneori fără el.
Dacă tata ar fi rămas veşnic copil,azi ar fi trăit. Se spune că dacă păstrezi copilăria cu tine.nu vei îmbătrâni niciodată.Nu mă pot gândi la nicio lipsă aşa de puternică din copilăre ca nevoia unui tată protector.
Copilul e ca o floare gingaşă şi la fiecare petală căzută,el creşte încă un an.Mă bucur că pot alerga,că pot zâmbi.că pot vorbi.astea sunt culorile petalei copilăriei mele.
Nu există zile din copilăria mea pe care să nu le fi trăit din plin.,zile de care să nu mă bucur aşa ca orice copil.Zâmbetele şi notele bune pe care le iau sunt şuvoiul de fericire şi linişte prin care mama îşi potoleşte setea după atâta muncă dintr-o zi.Noi,copiii,suntem refugiul ei.
Cât ne va lipsi copilăria?Cât ne va lipsi zâmbetul feţei zilnic?Câte zile vom uita să zâmbim,să nu fim stresaţi?Cât ne va lipsi joaca,timpul liber?
Mă uit la fraţii mei mai mici şi uneori îi invidiez că se joacă mai mult ca mine.Atunci mă uit la mama şi cred că în adâncul sufletului ei s-ar juca şi ea.Şi,atunci se apropie de cel mic,pune mâna pe maşină şi se preface că e poliţist,că e şofer,că e altcineva.Cineva,fără griji,adică un copil.
Se apropie sărbătorile şi uliţa va fi a copilăriei,plină de copii care vor umbla la colindat.Indifrent de ce anotimp este,voi mereu un copil şi eu şi ceilalţi de pe uliţa coplăriei.
Noi,copiii,înflorim pământul cu zâmbetul curat,cu taina visului.Noi aducem bucurii şi prin zâmbetele şi inocenţa noastră putem clădi o lume a păcii .

Nu ati vazut-o pe Amalia ? – Scurt metraj realizat de Catalina Lavric, Andra Stancu si Emanuel Stiuler in cadrul ManyFest , Festival al Artelor Vizuale.

In viata noastra au loc schimbari de care nici nu ne dam seama.
Flacara iubiri,tristetea vanturilor neatinse de iarna si cerul cristalin.
Toate se transformau intr-o perla de aur ce astepta dragostea neidurerata.
Perla a urmarit aurora boreala apoi s-a intins pe patura ei veche si-a murit inghetata.

Compunere trimisa de Draghici Andrei Cosmin.

In viata noastra au loc schimbari de care nici nu ne dam seama.
Flacara iubiri,tristetea vanturilor neatinse de iarna si cerul cristalin.
Toate se transformau intr-o perla de aur ce astepta dragostea neidurerata.
Perla a urmarit aurora boreala apoi s-a intins pe patura ei veche si-a murit inghetata.

Compunere trimisa de Draghici Andrei Cosmin.

Într-o zi frumoasă de vară Scufiţă Roşie s-a dus la bunica ei. Pe drum s-a întâlnit cu Lupul.
– Ooooo! Bună ziua Scufiţă RoÅŸie!
– Bună ziua Lupule.
– ÃŽncotro Scufiţă RoÅŸie?
– La bunica.
-De ce ţi-ai pus căciula aia pe cap pe căldura asta?
-Nu e căciulă, e scufiţă.
– Ha, ha, ha, căciulă, scufiţă, tot aia e ÅŸi dă-o jos odată că eÅŸti caraghioasă: soare, flori… ÅŸi tu cu căciulă .. parca-i fi pompierul atomic! Ha ha ha! Åži zici că mergi la bunica? Åži ce duci la ea?
-Păi bunica mea  cam are  fiţe şi nu se mulţumeşte numai cu un telefon LG GT505 şi cu un Nikon D5000.
– Scufiţă RoÅŸie eu trebiue să plec ne mai întălnim la Iulius Mall.Pa.
– Pa, lupule, pa!
Scufiţă Roşie a tot mers,a  mers până când ajuns la casa bunicii .Acolo Scufiţă Roşie a auzit un strigăt:
-Hai repede Scufiţă Roşie!
-Vin acum!
Scufiţă Roşie s-a speriat foarte tare, fiindcă nu a  ştiut ce s-a întâmplat. Când a intrat în camera bunicii a văzut că ea defapt stătea în faţa laptopului.
-Haide Scufiţă Roşie , am descoperit un site unde scrie că s-a deschis noul salon de tuns cu numele Nony.Vreau să mergem acolo , să mă tund , iar după aceea să ne ducem să i-mi facă manichiura, pe urmă la discotecă.
-Bine bunico, cum vrei. Chem un taxi ÅŸi mergem.
În zece minute a venit taxiul şi ne-a dus chiar în faţa noului salon.
-Eu vreu o frizură Emo- a spus bunica.
-ÃŽn douăzeci de minute sunteÅ£i gata – a spus coafeza.
-Bine fetiţa mea- a spus bunica când  a terminat cu coafura- putem să mergem la salonul de manichiură.
– E foarte aproape salonul de manichiură , deci mergem pe jos! –a spus fetiÅ£a.
Am trecut strada şi am intrat în următorul salon de înfrumuseţare.
-Eu aşi vrea să-mi faceţi Manichiură Franţuzească.
-Bine vă fac . Vreţi şi o floare pe ea?-a întrebat doamna  manichiuristă.
-Nu , că nu se potriveşte cu fusta mea în dungi!
După ce în sfârşit bunica s-a simţit frumoasă , fetiţa a întrebat-o pe bunică?
-Iar acum unde mergem?
-Acum mergem să-mi cumpăr un ATV !
– Ce vrei să-Å£i cumperi?Mai bine î-Å£i  iei un Hell ÅŸi o să ai energie la discotecă.
-Dar ce zici, mi se potriveşte parfumul Roberto Cavalli cu rujul meu ColorTrend?-a întrebat bunica.
-Da ,se potrivesc de minune, sunt foarte bune.Hai să mergem!
La discotecă băieţii dansau BREAKDANS. Bunica şi-a băut Hell-ul şi a început să danseze HIP-HOP.
Scufiţă Roşie a avut o zi plină de distracţie.

Compunere trimisa de “Tekla”.

Trei randuri fara glas a fost tot ce mi-a ramas dupa plecarea ta in agonie. Voi pastra la piept aceste randuri magice,pierdute ..pe care tu le-ai scris cu mana ucisa de frigul iubirii pierdute.. Cand ai plecat ai ars totul in urma ta ,lasand in urma o mare de tristete asuprita de simplele cuvinte scrie pe hartie. As vrea sa pot oprii ziua in care ne-am cunoscut…s-o oopresc in palma mea si s-o tin mereu acolo daca s-ar putea… Ma pierdut in amintirile cu tine,doar ele imi dau sperante,doar ele ma mentin treaza…tu nu stii… Stau in pat,citesc o carte dar nu inteleg nimic.. Randuri scrise..litere ce-mi fug prin fata ochiilor plini de lacrimi..Lacrimile dau navala pe chipul meu trist…si imi este dor de tine!

Compunere trimisa de Roman Cristina.

Afara au inceputsa roiasca albinele albe peste raurii inghetate ca oglinda,ninge ca-n povesti cu sirag de stelute albe.
Haina argintie imbraca,casele vechi ale orasului nostru impodobit de fluturii lucitorii.
Copaci de zahar,zgribuliti de cununa de stelute arginti care ii inconjurau.
Stelute de zapada se prind pe pamantul inghetat care asteapta primavara.
Stelute sclipitoare se tes pegeamurile oamenilor,ca un desen frumos de iarna.
Florile de gheata,covorul moale,apa inghetata si fulgii marii,toate ne spun despre …,,IARNA”…

Compunere trimisa de Ungureanu Lorena.