Compuneri

Winter

It is winter. Crystal butterflies flying through the sky darkened.
Criva Santa arrived on our land with her daughter. Her children formed a silver robe.
Small bell petals weave clothes tree with silver threads.
Sun pale gray clouds provided.
Very small breasts copliaÅŸi is slippery hill. Fluffy snow crunches under their feet.
With the coming of this great season is approaching and the following holidays: Neculai Santa, Santa – Holy infant birth and transition to the new year.
Children enjoy the season that opens the hearts of the people in another year u better.

Compunere trimisa de Iuliana.

Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copiii,de cand ii lumea asta si pamantul.
De cand eram mica eram foarte rea,faceam foarte multe nazbatii si de fiecare data cand maa ma certa tataie o certa pe ea si ii spunea sa nu ma mai certe.Bunicul meu este cel mai bun si ma mandresc cu el.De cand m-am nascut,el m-a rasfatat si-mi lua tot ce vroiam eu,dar,el ma invata si prostii care ma punea sa le spun oamenilor,i-a fost greu mamei si tatei sa ma dezvete.Pentru el eu sunt printesa lui.De cand eram mica mama ma invata sa cant si ma alinta si ea foarte mult.
Eu am devenit printesa lor mica de cand m-am nascut si nu le intoarce spatele cand voi fi mai mare si ii voi iubi nemasurat pe parintii si bunicii mei mai mult decat se poate si voi avea grija de ei la batranete.

Compunere trimisa  de Papuc Andreea Cristina .

Este luna decembrie. Plouă cu picături mari de apă. Aşteptam nerăbdătoare să ningă.
A început să ningă. Mama m-a strigat ca să privim împreună pe fereastră dansul fulgilor de nea. Fulgii mari i sclipitori alunecă din cerul înalt. Ei plutesc şi zboară ca nişte    fulgi gingaşi şi sclipitori.
Deja mă gândeam la copiii care zburau pe coasta săniuşului, cum făceau oameni de zăpadă şi se bulgăreau.
Voiam să merg să alerg prin mii de fulgi catifelaţi. Entuziasmată am luat coşul din hol şi-am plecat să strâng steluţe de gheaţă. Alergam cu mâinile întinse. S-a umplut şi coşul. Am lăsat coşul în hol şi-am fugit repede la mama.
– Mamă vino să vezi coÅŸul plin cu fulgi sclipitori!
Mama veni repede să vadă coşul, dar când am ajuns steluţele au devenit doar apă.
Toţi copii au ieşit la joacă bucuroşi că a nins.
Acum satul era învăluit de un alb imaculat.
Aşa este la început de iarnă!

Compunere trimisa de Andreea.

Iarna argintie s-a înstăpânit peste lume. Omătul sclipitor s-a aşternut pe pământul îngheţat. Casele şi-au pus cămăşile albe. Din înaltul cerului cad fulgi mari de vată. Soarele cu dinţi trimite raze călduţe pe pământ. Vremea de afară te invită la joacă.
Copiii se îmbracă gros:cu paltoane, mănuşi, căciuli şi  fulare pentru a nu simţi frigul. Ei sunt nerăbdători să alunece pe derdeluş.
Şiragul de săniuţe alunecă la vale. Copii chiuiau de bucurie.
Ei fac un concurs numit mister omul de zăpadă. Ce-a mai frumoasă creaţie va câştiga o diplomă. Ei muncesc de zor.
Emilia a construit omul de zăpadă cu următoarele ingrediente: din doi tăciuni negri i-a pus ochii, dintr-o agrafă din părul ei i-a pus gura, din nişte pietre colorate i-a pus nasturi, dintr-un morcov i-a pus nasul, din două felii de sfeclă i-a pus obrăjorii, dintr-o pălărie veche i-a pus fesul, dintr-o eşarfă i-a pus fularul, iar din două mături i-a pus mâinile.
Toţi oamenii de zăpadă au fost frumoşi dar omul de zăpadă  făcut de Emilia a câştigat. Ea a primit diploma urmată de aplauze. Toată lumea a striga:
– Felicitări, Emilia!

Compunere trimisa de Andreea .

Motto:
“Carte frumoasă cinste cui te-a scris
Incet gândită, gingaş cumpănită;
Eşti ca o floare, anume înflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis.”

(Ex libris – Tudor Arghezi)

CARTEA MEA PREFERATÄ‚

Noaptea şi-a lăsat mantia de abanos peste oraşul obosit. E ora de culcare. Moş Ene nu se grăbeşte să mă viziteze. Îmi simt pleoapele tot mai grele.
Ori de câte ori timpul mi-e prieten, iau o carte şi încep să citesc,      cufundându-mă în tainele ei; exact aşa am făcut şi acum. Este cartea mea preferată: “20 000 de leghe sub mări” de celebrul scriitor francez, Jules Verne. Când am ajuns la pagina 120, am adormit brusc.
Deodată m-am trezit… Eram pe submarinul Nautilus, în compania celebrului căpitan Nemo. PereÅ£ii biroului erau “căptuÅŸiÅ£i” de comori nepreÅ£uite: mii de cărÅ£i vechi, adevărate izvoare de înÅ£elepciune. Ce n-aÅŸ fi dat să pot citi măcar o parte din ele!
Căpitanul Nemo m-a plimbat, apoi, prin încăperi înţesate cu diferite scoici rare si perle minunate. Nu puteam să-mi cred ochilor! Parcă aş fi ajuns în rai!
Am ieşit la suprafaţă să luăm o gură de aer curat. Am văzut balene uriaşe şi delfini jucăuşi. Delfinii făceau acrobaţii impresionante şi piruete în aer. Ce frumos!
Căpitanul Nemo m-a invitat să facem împreună scufundări. Ne-am luat echipamentele şi am pornit spre adâncurile oceanului. În jurul nostru, peşti nemaiîntâlniţi de om, mari şi mici, înotau nestingheriţi. Algele marine îşi unduiau “braţele”lungi, parcă ţi-ar fi făcut semn să te apropii. Coralii,  cu polipii lor multicolori erau insufleţiţi de mii de fiinţe mirifice: bureţi şi anemone, melci si castraveţi de mare, crevete, scoici, sepii. Ce mai aventură!
AjunÅŸi la suprafaţă, am respirat din nou aer curat. Păcat că atunci, chiar în acel moment, m-am trezit din nou în pat, în camera mea, deÅŸteptat de soneria zgomotoasă ÅŸi veselă a ceasului. Mi-am dat seama că totul a fost un vis…
Ce mult îmi plac minunatele cărţi scrise de Jules Verne! Aş  vrea să nu mă despart niciodată de ele şi mi-aş dori să călătoresc prin cărţile lui, fie în vis, fie în realitate !

Roată Ştefan Cristian
Clasa a IV-a A
Şcoala cu clasele I-VIII « I. Gh. Duca”
Rm. Vâlcea

Iarna ninge foarte mult,
Stelele apar pe sus,
Doamna iarna se aseaza
Si va ninge pan la amiaza.

Copiii ies pe stada,
Se joaca cu bulgari moi
E o galagie
Fiindca-i bucurie !

Poezie trimisa de Patricia .

Amurgul ultimei zile de vară
Se stinge-ncet, iar la chitară
O melodie tristă cânt
Şi-afară-i toamnă…

Amintirea verii se prăbuşeşte încet în adâncul sufletului, iar îmbelşugata toamnă vine cu furoiu-i aurit, lăsând urme ruginii.A aşezat pe firele de telegraf, ca mărgelele pe ață, ultimul şir de rândunele călătoare.Vântul aspru a dat iama-n codri, lăsându-i golaşi şi singuri.Soarele este întemnițat după gratiile norilor furioşi şi grei.
Noaptea îşi țese acum pânza de abanos, dar Luceafărul nu mai străluceşte ca în scurtele nopți de vară.Liniştea şi întunericul domnesc pretutindeni.O scrisoare pierdută hoinăreşte străzile nestingherit.
Răsăritul târziu al toamnei se dezmorțeşte, luminând văzduhul.În zare, totul e trist…Nici o urmă de viață…Doar susurul izvoarelor aproape înghețate se aude in surdină.Soarele plânge de dor, vărsând perluțe cristaline pe pământ.
Strugurii din vie s-au copt, butoaiele mustesc de vin, nucile cad din copaci în cojoace zdrențuite…În aleea parcului are loc dansul frunzelor…Într-un colț de masă cu lumină slabă, poeții îşi exprimă gândurile…Valurile mării răspandesc emoția de toamnă care renaşte in inimile tuturor…
Toamna îşi spune povestea…

Compunere trimisa de Arina .

Totul era pustiu,copacii plangeau de tristete pentru ca nu mai aveau frunze,flori,fructe,norii erau tot mai aspri si mai duri,vantul batea tot mai tare, pana intr-o zi cand am vazut un fulg de nea care era urmat de alti fulgi,dusi de vant in toate directii parca erau un stol de albine agitate.Eram asa de bucuroasa ca a venit iarna.Ningea din ce in ce mai tare.
„- A venit doamna Iarna si a imbracat totul intr-o haina groasa!”strigau bucurosi copii.

Mai intai fulgii de nea au acoperit copacii si acoperisurile caselor cu o plapumioara de zapada, apoi norii s-au preschimbat dintr-o data in niste perne albe si pufoase.Dansul fulgilor de nea au atras atentia tuturor copiilor.Unii copii stateau cu nasul lipit de gheam si se uitau la fulgii de nea. Dupa ce s-a oprit ninsoarea copii au iesit afara. Unii copii incepeau sa construiasca oameni de zapada,altii se dadeau cu sania,iar alti se bulgareau.

Era asa de frumos de parca eram intr-un tablou foarte bine reusit si desenat de cel mai priceput pictor.
Acea iarna a fost una de vis si nu o voi uita niciodata….

Compunere trimisa de Cojocaru Emilia .

Era o data, un om sarac care locuia intr-un sat cu oameni modesti inpreuna cu fiul sau Vladimir si cu sotia sa Marieta.
Intr-o zi se gandi sa deschida un moc magazin de lemne pentru a castiga un ban in casa pentru el si pentru sotia si copilul lui. Dupa o saptamana mosul a murit iar sotia lui nu a avut de ales decat sa il trimita pe Vladimir sa taie lemne ca sa aiba din ce sa traiasca. Flacaul a mers dar el stia ca pomii mai uscati si buni se gasesc la munte. Atunci el a mers si sus in varful muntelui a gasit mii de copaci cu crengi gatite cu beteala. acesti copaci luminau si erau decorati foarte frumos. Vladimir a taiat toti acesti copaci si s-a intors in satul lui. Pentru vecini si toti oameni din sat si de atunci toti oamenii au cate un brad un casele lor.

Compunere trimisa de Andreea.

daca as fi o stea curata
si nevinovata
daca as fi o randunica
foarte mica
daca as fi o floare
foarte mare
daca as fi o zana
foarte buna
daca as fi un soare
foarte calduros
si luminos,
te-as incalzi fara teama
draga mea mama!

Poezie trimisa de Carla.