Compuneri

Este  septembrie.Soarele mangaie pamantul amortit.Razele lui sunt din ce  in ce  mai palide.Marea de  verdeata se  ingalbeneste.Peste coroanele din foc ale copacilor ,adie vantul tomnatic,scuturand frunzele multicolore oferind pamantului un covor pufos.Vietatile se grabesc sa-si adune cu harnicie provizii pentru iarna.Pasarile calatoare pleaca vaslind in inaltimi pe cerul trist in locuri mai calduroase,lasand in urma cuiburile si locurile unde au stat in anotimpul cald.Asa si noi copiii neam luat ramas bun de  la vacanta ,de la amici,colegi,verisori si vecini care si-au luat si ei zborul spre alte tari.Toamna este un anotimp plin de  culoare ,farmec si schimbare

Compunere trimisa de Branzei Paul.

Stau si ma gandesc,
cum a putut sa ma creasca,
A fost intotdeauna langa mine la bine si la rau.

M-a ajutat sa trec peste tot ce am avut in suflet,
peste tot ce a fost rau, peste toate necazurile.

A fost intotdeauna langa chiar si daca nu a fost tati.
Ea n-a lipsit niciodata.

AÅŸ vrea ca acum sa o ajut,sa lupt pentru ea,
sa o ajut sa treaca peste tot ce e rau si pe care le-am avut si eu.

Compunere trimisa de Sorina Andreea.

În răcoarea dimineţii, pădurea părea de aramă, poleită de razele timide ale soarelui. Toamna târzie îşi îngrămădea norii negri şi mişcători deasupra muntelui.
Pe pământul amorţit cad miresme stinse si frunze vestejite. Vântul adie uşor prin livezi, împrăştiind arome dulci şi amărui. Se simte parfumul îmbietor al fructelor coapte.
Liniştea se înăbuşă în sunetul cristalin al râului. În curând nu se va mai auzi nici zumzetul insectelor.
Toamna se sfârşeşte pe nesimţite, ascunzând tainic mistere. Câmpiile şi grădinile se usucă, lăsând în urmă poveri grele.
Copacii şi-au pierdut podoaba, iar frunzişul ruginiu este aşezat în tot codrul. Fiecare frunză îmi şopteşte fericire; bruma argintie a împodobit grădina, iar gâzele plăpânde amorţesc de frig. Vin nopţile răcoroase, iar frigul se lasă uşor, spulberând tainele ascunse ale toamnei.

Compunere trimisa de Simona.

Este toamna.Vantul naprasnic bate cu putere.
Copiii se joaca prin gramezile de runze ingalbenite,cazute din cauza batranetii.
Ursul asteapta inceputul celui mai lung somn pe care si-l doreste.
Iepurasii zglobii se ascund prin tufisuri pentru a se ascunde de zgomotul pustii care se aude pana in imima padurii.
Oamenii isi cultivagraul,orzul si orezul pentru a-si face provizii in beciul care nu va sta gol nici in cea mai secetoasa toamna.
Toamna ne aduce mii de privelist incantatoare,amintindu-ne ca vara calduroasa a trecut,iar noi ne intoarcem la scoala.

Compunere trimisa de Catalina.

Era o zi minunată de vară… Căldura toropitoare se revărsa peste pământul care ardea cu putere. Regele soare si-a impus stapanirea pe marele albastru. Stoluri de pasari zburau deasupra mea, impreuna cu fluturi de diverse culori care dansau in aer.
Un strop de ploaie mi- a atins obrazul: era semnul unei noi furtuni de vară. Deodată a început să ,, toarne cu găleata”. Un fulger mi- a îndreptat privirea către cerul plin de nori. Stateam sub un stejar si priveam copacii cum isi misca crengile, cazand frunze pe iarba inecata de stropii mari de ploaie.
Dintr-un copac s-au desprins 4 frunze, formand un minunat dans. Fascinata de dansul lor, m-am indreptat spre copac. M-am asezat pe iarba si le priveam cu entuziasm. Cum stateam eu asa linistita, am observat ca ele vorbeau despre un concurs la care tebuie sa faca un dans.
Ele trebuia sa puna in evitenta personalitatea fiecaruia: cea bruneta,vesela si  foarte frumoasa, era primavara; cea satena, fericita si vorbareata era vara; cea blonda, friguroasa, suparata, si timida era toamna; iar iarna era jucausa,  plina de viata si zambareata. Frunza vara a inceput prin a le arata niste miscari foarte frumoase de dans. Celalalte frunze au fost fascinate de dansul frunzei vara si au incercat sa le execute, tot cu atata naturalete si entuziasm. In final, contribuind fiecare cu creativitatea sa, au reusit sa realizeze un dans superb.
Dupa cateva ore de asteptare, in jurul meu s-au adunat o multime de frunze si animale, toti doreau sa asiste la acest spectacol. Ca prin magie ma aflam intr-o sala imensa, foarte frumos decorata. Pe un covor rosu si-a facut aparitia o frunza superba, eleganta si cu o coroana de aur. Aceasta era regina frunzelor, care a prezentat un concurs de dansuri si muzica.
Dupa multe dansuri frumoase, a venit randul celor patru frunze. Toti spectatori le-au primit in aplauze pe cele patru frunze elegante. Erau sclipitoare: frunza vara avea o rochie de culoare roz, cu o palariuta eleganta; frunza primavara avea o rochita de un verde stralucitor si niste accesorii de toate culorile; frunza toamna avea o rochita aurie, simpla; iar frunza iarna avea o rochita alba, cu diamante.
A pornit muzica, o melodie lenta si foarte frumoasa, ele au prezentat un vals, cum nu am mai vazut niciodata, cu miscari gratioase. Muzica s-a oprit, era liniste deplina si o melodie energica ne-a surprins pe toti. Toata lumea aplauda, iar frunzele au aparut ca prin magie, in fustite foarte scurte si multicolore. Am fost uimita de creativitatea lor si de acest dans foarte energic, disco. La sfarsitul dansului au facut o piramida foarte frumoasa, toata lumea aplauda si striga.
La sfarsitul concursului, a fost ales castigatorul, toata lumea spera ca cele patru frunze sa castige si asa a fost. Ele erau foarte bucuroase si a inceput sa cada  petale de trandafiri rosii. Eu eram foarte entuziasmata, si fericita ca am asistat la acest spectacol.
Dintr-o data aud ciripitul pasarelelor si m-am trezit langa stejarul sub care ma adapostisem de ploaie. Apoi am realizat ca a fost doar imaginatia mea, dar totusi eram foarte bucuroasa. Cand m-am uitat atent la acel copac, am vazut niste frunze care s-au desprins de crengi si pareau a fi cele patru frunze elegante. Am fotografiat frunzele dansand in adierea vantului.
Fotografia o mai pastrez si acum si imi amintesc cu placere acel vis minunat. A fost cea mai frumoasa experienta de pana acum. Cand ma plimb prin padure, nu uit sa trec si pe la pomul meu preferat, sa admir peisajul si sa imi aduc aminte acest vis special. Toata lumea are visuri grozave, dar acesta este cel mai frumos. Cand ma gandesc ca a fost imaginatia mea, nu-mi vine sa cred ca eu am o imaginatie atat de bogata. De atunci am mult mai mare grija de natura, ca inainte.

Compunere trimisa de Candoi Andreea .

Come, come, sweet summer
Let’s go to the field outside
To scour the valleys running,
Lands to roam.

Let water come to look like
Flocks to drink,
Of beech to discern
Line of oat.

Rustling forest green
Hearing him to caress me,
Tired and then fall
Down in the shade of a tree.

And let me be the field in flower
Sky blue covers,
Let me sleep in sweet singing
Trees shaken by the wind

Poezie trimisa de Dragos Hutanu.

Cuvintul este sluga mintii.Caci voieste mintea,aceea tilcuieste cuvintul.
La inceput a fost cuvintul.Acum?Acum este tot cuvintul,dar sub o cu alta forma.O forma fara sens,uneori ingema,care te plesneste cu putere peste fata,fara ca tu sa reactionezi in vreun fel.Bineinteles ca,la urma urmelor,o teorie a cuvintului “cuvintul” poate ca nu-si are rostul,mai ales in secolul in care traim,unde tehnologia bate vorba.Dar,ingaduiti-mi sa m opresc putin la importanta gestului de a comunica,de a vorbi,de a dialoga,privind sub latura constientului,initierea unui pruns in limba si literatura tarii sale.Insa cuvintele nu se regasesc doar sub forma de sunete.In primul,rind,acestea sunt un produs al mintii umane.Ele constituie simboluri ale ideilor celor care le folosesc,fiind utilizate pentru intiparirea si stocarea informatiei.Fiecare dintre noi are un “vocabular” propriu,bazat pe experienta,deaoare nu pot fi create cuvinte care sa simbolizeze  un concept cu care nu ne-em confruntat anterior.Comunicarea prin cuvinte poate servi fie unui asa-zis scop “civil”,fi
e unuia “filosofic”.Comunicarea “civila” este cea pe care o intilnim zilnic,pe cind cea “filosofica” este dedicata transmiterii unor notiuni precise si conceperii de informatii care contin adevaruri generale,asupre carora mintea poate medita in cautarea cunoasterii.Comunicarea face posibila coexistenta oamenilor.Comunicarea directa ntre oameni este realizata prin intermediul cuvintelor sau a gesturilor.Cu ajutorul comunicarii te imbogateste in mai multe feluri:iti largeste vocabularul,iti mareste bagajul de notiuni,iti da posibilitatea ssa intelegi lucruri noi,sa schimbi idei cu alti oameni.Cuvintul este o asociatie  dintre sunet si sens,care ascunde in sine adevarate apere ale sufletului si o desavirsita sinceritate a comunicarii,oglindeste imaginea sufletului,conoteaza vibratiile si sunetele inimii.Cuvintele sunt sunete rostite care inlocuiesc sentimentele,gindurile si experienta.Ele sunt simboluri,semne,embleme si deslusesc poezia inimii.De cind s-a folosit de cuvint,omul
a incercat sa-i determine esenta.L-a considerat un atribut al divinitatii,o cale de a vorbi cu acesta.L-a investit cuputerea de a institui realitatea si de a apartine esentei obiectelor…

Compunere trimisa de Maidan Cristina.

Dupa o vara fierbinte cu zile minunate si lungi,toamna se apropie cu hainele ei frumos colorate cu miros de fructe si recolte bogate,dar si cu zile mai scurte si mohorate
Prunii,merii,perii si alti pomi din livada deschid ochii uimiti si se scutura zgribuliti de frigul de afara, intrebandu-se-ntre ei “nu cumva e iarna?”.Un gutui mai marunt dar mai bine imbracat le spuse “ca-i toamna si ca a venit vremea sa arate fiecare ce-a facut toata vara”.Se scuturara,iara infrigurati si crengile lor imbelsugate de rod,umplu cu varf cosul toamnei.Fructele aurii si gustoase, frumos mirositore ajung in camara.Toamna le aseaza pe rafturi plina de bucurie si le adulmeca mirosul si aromele placute,admirandule cu placere culorile:mere rosii,galbene si verzi s-au adunat din belsug in camara si stau pe rafturi ca niste globuri de aur si arama,gutui pufose,burtoase si-aromate s-au adunat in camara toamnei asteptandu-si randul la compoturi si dulceata,o gramada de nuci suna-n sacii mari si burdusiti,prunele si-asteapta cu nerabdare randul la cazanele de facut magiun sau tuica,
strugurii ajung in butoaie de lemn care aproape dau pe dinafara si mustul lor e dulce si bun ca mierea.
Soarele este departe si din cand in cand parca ne e dor de o zi calduroasa de vara.Dar cel mai nostalgic se pare,e un greier care dupa cum spune poetul tota vara a cantat si a dansat si nimic n-a adunat.
Toamna se apropie de sfarsit prin vai si pe la rascruci vanturile suna neincetat ducand cu ele frunze moarte si ciulini. o liniste apasatoare, o liniste grea si rece care ne prevesteste venirea iernii.

Compunere trimisa de Cristina.

De peste munti de peste ape  se vad licariri marunte ale caselor abia zarite.Dunarea inghetata, tacuta sta si priveste cum toamna  intra in puteri si pune stapanire in lume. Copacii isi plang copii rosii pierduti in golul imens . Pasarile , le vedeam plecand spre tarile calde.  Un greiere pudrat  cu bruma rece si groasa isi plange de mila intr-un colt asteptand ca toamna sa se sfarseasca.Animalele disparura in casele  construte su stradanie alaturi de proviziile starnse. Iarba incoltita de frigul aspru obeserva cum copii pleaca spre scoala mult asteptata. Soarele palid rasari printre norii cenusii se ne mai incalzeasca dar nu putea, era prea slabit din cauza frigului. Ziua era pe sfarsite , luna cutremuratoare iesi mandra prin adierea sobar a copacilor goi. Spre zori o ploaie aparu  dar imediat se opri.Mama natura prevestea gerul care urma sa apara de care nimeni nu avuse parte vreodata.Un copac a indraznit sa intrebe:            -de ce?
-pentru ca a venit timpul meu…..

Compunere trimisa de Radulescu Simona.

Cartea este un insotitor de drum pe care il poti intreba orice nu stii.El iti raspunde si iti explica pe inteles.Din carti inveti orice.
Cartea este scris de anumiti genii ce ne impresioneaza si ne captiveazacu minunatele lor opere.Cartile se deschid spre tine cu inteles si te fac sa vrei sa le citesti.Cartile povestesc despre taine pe care nu toti le cunosc.
Acum imi amintesc de nazdravaniile lui Nica din ,,Amintirile din copilarie” ale lui Creanga.Din ce citesti te imbogatesti sufleteste si afli informatii noi.
Din toate povestile pe care le-am citit cel mai mult m-a impresionat Fram di povestea ,,Fram ursul polar”.El a trecut prin multe ca sa afle ca lucul lui e langa oameni.
Daca as scrie o carte as scrie despre taine pe care nu toti le cunosc.
Cartea este un prieten adevarat deoarece el te invata orice si oricand.

Compunere trimisa de Ionut Hada.