Compuneri

Crăciunul este o sărbătoare religioasă comemorată de creştini în fiecare an pe data de 25 decembrie.Crăciunul semnifică naşterea mântuitorului Iisus Hristos.
Tradiţia cu sosirea Moşului este păstrată şi în zilele noastre.Moş Crăciun vine în noaptea de 24 spre 25 decembrie şi pune copiilor sub brazii frumos împodobiţi,cadouri diverse.Dacă copiii nu fuseseră cuminţi,respectuoşi şi silitori pe parcursul anului,nu primeau cadouri de la Moşul,dar dacă erau cuminţi sub brad găseau o mulţime de cadouri.
Ionela şi Alina sunt surori.Ele împodobesc anual bradul cu beteală,luminiţe şi globuri de diverse culori.Pun şi bomboane în pom pentru Moş Crăciun.Unele bomboane stăteau chiar jos de tot şi nu lăsau pe nimeni să deguste din ele.În -totdeauna găseau acele ambalaje goale,ceea ce însemna că Moşul trecea pe acolo şi gusta din bomboane.Nu exista an în care să nu găsească daruri sub pom.
Într-o seară ,cele două fete erau nerăbdătoare ca să vadă cadourile ce urmau să vină in dimineaţa următoare.
-Alina,crezi că şi anul acesta va mai veni Moşul?
-Eu cred că da,căci am fost cuminţi.
-Eu cred că Moşul vine,dar totuşi noi îl răsplătim cu puţin faţă de ce ne aduce el.Noi îi dăm câteva bomboane,iar el ne aduce foarte multe.Ce ar fi să-i punem lapte şi prăjituri.Poate îi lăsăm şi o scrisoare de mulţumire.Îi lăsăm notat să se semneze dacă trece pe acolo.Dacă laptele este băut,prăjiturile şi bomboanele sunt mâncate,iar pe scrisoare s-a semnat ,avem şi mai multe dovezi că am fost cuminţi în acest an.Nu?
-Ai dreptate.Hai să ne apucăm de treabă!
Fetele au bibilit până târziu la scrisori.Prăjituri nu ştiau să facă,dar aveau noroc că mama lor le cumpărase cu o zi în urmă nişte fursecuri.
Dimineaţa când s-au sculat,au găsit bomboanele şi prăjiturile mâncate,laptele băut,iar scrisoarea semnată.Erau tare bucuroase.Mai bucuroase erau de cadourile primite.
De aici au învăţat că este bine  să şi dăruieşti nu doar să primeşti.Crăciun fericit tuturor!

Compunere trimisa de Madalina.

spraza lui Grigoras Greieras

Vara tocmai plecase.Grigoras greieras tocmai sa trezit plin de bruma iar vantul rece sulfa amenintator.Venise toamna.Nu avea un adapost si nici macar ceva de mancat.Imediat gandul lui sa indreptat catre vecina sa furnicuta Bulinuta.Dar oare ea ii va da o mina de ajutor?Toata vara sa rugat de Grigoras sa inceapa sa isi faca provizii pentru toamna,dar el nu a ascultat-o si a cantat cit a fost vara de lunga.Mai auzise el din poezii si din fabule ca furnica este rea si zgarcita si toti greierii care iau cerut o mina de ajutor,au murit cuprinsi de foame si dde frigul iernii.
Ud,trist si plin de bruma,de abia isi tara picioarele catre casa furnicutei,unde din iarba il privea cu pofta o broscuta ratacita,moarta probabil si ea de foame.Cu ultimile sale forte se repezi la usa furnicii batand cu pumnii si picioarele si strigand:
-Deschide!!!!!Deschide!!Sunt un artist in devenire si prea tanar ca sa mor!Deschide!!!!Deschide ca ma mananca mostrul asta!!!!Deschide!!!!!!!
Era atat de aproape ca Grigoras sa ajunga in burta broastei,dar la momentul potrivit furnicuta a deschis usa/iar Grigoras navali inauntru gafaind de frica:
-Era cat pe aci sa ma manance mostrul ala!!!Noroc ca ai deschis usa la timp! Stai sa ma asez si eu putin pe acest pat moale din muschi ca sa-mi revin din sperietura…..
-Draga greiere,olguta broscuta e nemiloasa.Ai avut mare noroc.Doresti cumva un pahar cu apa?
-Sigur ca da…….si ceva de mancare daca ai ,te rog!N-am mai mancat nimic de 3 zile.Si ce cald si bine e aici la tine!Poate as putea saraman la tine,pana vine primavera?Ti-as canta in fiecare zii….stii doar ca sunt un artist desavarsit si sensibil!!
-Nici sa nu tegandesi!Mai tii minte cand toata vara ti-am spus sa nu mai canti sis a ma ajuti sa strangem provizii pentru iarna?Tu ce-ai facut?Ai stat toata vara si ai cintat la afurisita aia de chitara,cat timp eu am mncit de dimineata pana seara.Dar,ca sa nu seman cu surorile mele din poezii,te voi lasa sa te incalzesti aici pana maine dedimineata.De mancare insa,nici nu poate fi vorba.
Grigoras greieras amuti si se aseza langa foc.Din vechea cochilie de melc,furnicuta facuse o soba numaibuna pentru casa iei.Patul era acoperit cu cel mai fin muschi moale si pufos.Intr-un colt al camerei,pe post de lampadar era un licurici ce state ape 2 ciupercute.
Greierasul nostrun,nu-si putea lua ochii de la usa camarii unde furnicuta isi tinea provizile.In  mintea lui,face un plan cum ar fi reusit sa ia si el macar un saculet. Astepta ca furnicuta sa adoarma si tip-til intra in camara.Apuca un saculet de graunte si in cea mai MARE GRABA PORNI SPRE iesire.Uitandu-se inapoi vazu insa ca rafturile camarutei erau pline cu grunte.Toate erau asezate cu grija.Privi corpul mic si plapand al furnicii si dintr-o data se rusina de fapta sa.Puse saculetul al loc si se duse sa se culce.
A doua zi de dimineata,furnicuta intra in camara si observa ca cineva umblase la saculetul cu graunte,dar spre marea ei mirare nu lipsea nimic.Si-a dat seama atunci ca greierele ar fi pu tut sa ii fure provizile dar nu a facut-o.
-Pana la urma,pot avea incredere in tine.Se pare ca esti cinstit chiar daca esti puturos.Ai vrea sa ramai cu mine toata iarana,dar cu conditia ca ma vei ajuta sa strang provizi?
Greierasul se uita la chitara,se uita la camara si nu stia ce sa zica.intr-un final spuse:
-Chiar daca imi palce sa cint iti promit ca te voi ajuta toata primavera sa stringi provizii!
De atunci greierasul nostrun a strins provizii impreuna cu furnica in fiecare primavera.El a inteles ca fara munca si riteni adevarati nu se poate trai.

Compunere trimisa de Alexandru Stefan.

Toamna si-a intins marama de arama in zavoi… Stau in cabana batrana, si ma gandesc cum a mai trecut inca o vara, cum timpul a fugit ca un tren ce s-a grabit sa deporteze cele mai frumoase clipe.Soarele ce a fost imbujorat toata vara, acum abia se mai zareste.  O vata de cristal pufos pluteste in vazduhul amortit de vant si il innegreste cu impaturirea soarelui a carui lacrima topeste caldura din jur… Niste petice verzi si maronii se destrama sub umbra copacilor , tricotand o plapuma groasa de cupru. Vantul sufla printre fruntile goale ale masivilor de lemn si imprastie praf auriu prin aerul incarcat. Regina Toamna cuprinde fara mila toata natura, si inlatura invingatoare verdele proaspat ce dainuia candva imprejur. Pasarile speriate de aceasta melancolie incep sa isi ia zborul si taie cerul plumburiu, impreuna cu melodia lor de ramas bun ce se dizolva in departare.
Ma uit pe geamul lovit de lacrimi…Privesc ploaia marunta, cu ochii goi, luciosi , plini de tristete si de drama. Liniştea se înăbuşă în sunetul cristalin al râului dupa ce norii se mai calmeaza din supararea lor. . În curând nu se va mai auzi nici zumzetul insectelor, care candva erau cantaretele naturii. Dupa niste clipe de liniste neatinse, un suierat incepe sa imi cante de parca m-ar chema sa il insotesc in drumul sau infinit. Apoi, dupa aceasta scrisoare a naturii, regina Toamna, stand pe tronul sau din frunze plumburii, tranteste de pamant un fulger colosal ce lasa o cicatrice pamantului. Galbenul lui ca de aur lumineaza si cel mai indepartat fir de praf pe care il zareste de la inaltimea sa dinamica.
Ma duc in pat, cu gandul ca o sa ma culc cu atata tristete in minte. Dar, desi, neaspeptata aceasta clipa, in ochii mei se reflecta o sclipire venita de la fereastra. Incantat, stiind ca razele de fericire imi pazesc iar acoperisul ies pe usa fara sa ma gandesc macar ce fac. Imediat ce apas pe clanta, simt pe frunte o picatura de apa rece ca gheata. Ajung afara, iar tot ce vad este un negru asternut peste lumina, iar acea sclipire ce cadea pe mine era singura stea care a supravietuit furtunii si cruzimii norilor…Atunci, ma duc inapoi in camera mea , de data asta lipsita de orice lumina, iar ceasul imi zice ca au trecut 3 ore de cand am deschis ultima oara ochii. Ma duc iar la geam si vad ca ceva lipseste…A murit si ultima stea, cu tot cu sperantele ei de a trai inca o zi…

Compunere trimisa de Zorby.

Intru in padurea aproape adormita,
Care cu mirosul de brazi e-nnabusita
Ale caror trunchiuri sunt facute din otel
Si in care se culca si cucul mititel.

Si soarele se dizolva printre stele
Iar acum, Luna se mandreste cu ele
Un sasait de sarpe opreste galagia
Iar cantecul de greier creeaza armonia…

Si un nufar care de-abia-a scapat de apa
Fuge in departare unde soarele-nca crapa
Unde bila de foc se reflecta in mare
Unde razele inca se pierd in departare…

Si vantul bate de parca m-ar indruma
De parca ar vrea sa ma duca undeva
Si ma mai impinge odata cu putere
Si apoi se opreste si aud ce-mi cere :

« Te rog, pleaca din aceasta padure
Noaptea, animalele sunt atat de dure !
Nu te-ar cruta nici de le-ai da o stea
Ele vor urla si te vor manca ! »

Dar cand aud glasul acestui suierat
Eu nu am plecat. Nici nu m-am miscat !
Eu doar am tacut si mi-am continuat drumul
Si totul era negru, mai negru decat fumul

Uneori, ce nebuni sunt, Doamne, visatorii!
Cand vad orice priveliste, in creier, lucratorii
Creeaza o poveste ce o stiu numai ei
Stiu ca si tu poti. Imagineaza-ti ce vrei !

Compunere trimisa de Zorby-Zalau-13 ani.

Noaptea s-a aÅŸternut deasupra unui voal ruginit de frunze iar stelele sunt singurii supraveghetori al întunericului…
O flacără din iarbă îşi creează propria lumină şi arde vântul ca o tornadă. Că tot veni vorba, tornadele domnesc prin ceaţa transparentă de la mile intregi distanţă. Acele cornete mişcătoare duhnesc a cadavre şi a pământ de cimitir. Vârcolacii se ascund în întunericul nopţii iar ghearele lor ca săbiile lucesc sub luna plină, care straluceşte deasupra cimitirului pustiu.
Gratiile de fier ale porţii sunt uitate de lumină şi stau să ruginească in liniştea mormintelor. Un urlet de lup răsună dintre copacii tăcuţi ca moartea.
O secundă mai târziu, o explozie de licurici arde din spatele unei stânci şi incinerează clipele silenţioase al opusului zilelor.

O peşteră nocturnă plină de creaturi misterioase face o gălăgie înspăimântătoare ca urletele de fantome. Într-o fracţiune de secundă, un liliac îşi desface aripile şi îşi ia zborul, acompaniat de un urlet subţire şi scârţâitor pe care-l face, în timp ce sângele îi curge de pe colţii de vampir.
Apoi, după o clipă goală ca stelele tăcute, o infinitate de lilieci fură golul cerului, creind un nor negru ca ochii lupului înfometat.
Lupul, groaza pădurii, aÅŸteaptă o victimă pentru a-ÅŸi satisface colÅ£ii cu un sânge lucios ca praful de cristal. Tot ce are în minte este un cadavru de animal sfâşiat…

Acum, ziua se ridica in picioare din somnul nevazut. Vampirii se dizolva sub razele de foc, varcolacii revin la forma diurna de om iar lupul fuge inapoi in necunoscutul padurii, lasand cadavrul sa putrezeasca… Un iepure iese din vizuina care-l pazeste de monstrii noptii, iar din spatele lui, un sarpe infometat dupa somnul de ore legate una de alta il musca de codita pufoasa, il trage si il inghite fara a mesteca… Insa tot ce a avut loc in aceasta noapte va ramane nevazut de ochii oamenilor.
Acum, dupa o noapte de groaza de neuitat, literele R.(est) I.(n) P.(eace) sunt recitite de noi…

Compunere trimisa de Zorby-Zalau-13 ani.

A fost odata ca niciodata un cioban batran , foarte batran .Sotia sa Lale era pe moarte fiind belstemata de sora ei Erebbus.Aceasta traia intr-o lume ascusa de un glob magic departe , departe in fundul padurii .Aceasta se numea padurea groazei  pentru ca oamenii care locuiau dincolo de padure spuneau ca acolo noapre se petrec lucruri foarte ciudate.Se aud tipete , urlete , strigari de ajutor.Acesti doi batrani auveau doua fete :Izabella si Kassandra.Ele aveau o inima foarte buna si ar fi facut orice ca mama lor sa traiasca .Tatal lor avea multe oi si le ingrijea apoi cine dorea sa cumpere el le videa cu mare placere avand nevoie de bani.Fetelor le placea foarte mult sa citeasca si zi de zi mergeau la o mica biblioteca din orasul in care locuiau  .Si acolo in departare se afla un mare oras in care locuia regele Ludovic.Acestea  erau hotarate sa o faca pe mama lor sa se insanatoseasca dar ele nu stiau ca au o matusa si ca din cauza ei mama lor e bolnava .Si au  plecat departe si-au luat rmas bun de la tatal lor si de a mama lor si au plecat ca sa caute un leac .Au ajuns la multi vraci dar nimic.Si intr-un final mergand  ele pe drum dau de SF. MIERCURI  si aceasta le opreste si le spune daca o poate ajuta la treaba ca nu mai poate ca e batrana  si obosita si daca o ajuta o sa le ajute si ea pe ele cu orice doresc.Fetele amabile accepta si o ajuta , maturand , facand mancare, stergang praful si altele. SF. MIERCURI le multumeste si le intreaba cu ce le poate ajuta .Acestea le povesteste ce s-a intamplat si ea le trimite in valea cocorilor la SF. VINERI . Fetele pleaca .Merg si merg si in final ajung la SF. VINERI Si ei ii povesteste ce s-a intamplat si aceasta le da un lantisor si le spune sa il arunce in prima fantana pe care o vede in cale.Asa au si facut .Atunci a aprut o lumina mare si apoi s-a format un portal care vorbea si le spunea fetelor sa intre in el.Asa au facut si au ajuns intr-o lume magica.Animalele vorbeau , se jucau , florile stelele si totul avea viata.Si acolo unde era o campie erau multe flori dar una parea cea mai mare . cea mai stralucitoare si cea mai frumoasa iar ele i-au cerut sfatul .Atunci ea le-a spus sa mearga la imparatul vietii si el le va da un leac pentreu mama lor.Acolo ajunsera siimparatul le-a dat un lichid si un bob mic si rosu si le-a spus sa il planteze la fanatna in care au varsat lantul si langa sa toarne lichidul peste bob.Si au plecat .Cand au ajuns acolo au facut ce li s-a spus si din acele lucruri au iesti la iveala mai multe tufe de  flori si o hartie pe care scria sa ia o floare de aco0lo si sa i-o dea mamei sale sa o miroase si isi va reveni.Au luat floarea si au plecat acasa .Cand au ajuns au luat floarea si mama lor si-a revenir.

Compunere trimisa de Matei Catalina Gabriela.

Era o diminea calduroasa de iulie.Soarele aprins, stralucea cu putere precum scanteile de foc,florile gingase zambesc caun roi de fluturi albi.Firele de iarba se legana sub adierea blanda a vantului de vara.Paraul limpede ca o picatura de roua curce din nou.Natura plina de culoare, te face sa te simti ca intr-un basm.Impreuna cu prietenii mei am hotarat sa avem cea mai frumoasa zi.
Am zis sa facem o calatorie prin padure,unde,acolo era raiul pe pamant,deoarece era aer curat, liniste,frumusete cat vedeai cu ochii.Asa am si facut,am ajuns la marginea padurii,ne-am impartit in grupe,si am coborat in padure.In padure am descoperi multe lucruri frumoasae cum ar fi:animalute,floricele,tot felul de minunatii.Chiar a fost o zi minunata,si sper ca intr-o buna zi sa se repete.

Compunere trimisa de Zara.

n-am tihnă fără tine
fiindcă sunt o lacomă

întinde-ţi mâna
de diamant
după visul meu lung
venind spre tine
ca o bandă rulantă
care nu se poate opri

stau la geam
şi aştept să treci
desenez cu vârful limbii
pe sticla aburită
o balanţă

vei vedea cum
dragostea se înclină
spre femeia
care ţi-ar da orice
pentru puţină iubire
pentru un foÅŸnet
al ei

atunci vei ÅŸti
în mine să te ridici
ca un templu
în care vii să iubeşti
o zeiţă romană

Poezie trimisă de Mirela.

Cristian m-a rugat să-l ajut cu o compunere cu titlul ”Satul meu natal”.

Trebuie să ne gândim totuși, sunt copii care au copilărit la sat, sau care au copilărit la oraș. Totuși, cei care sunteți din oraș sunt sigur, că marea majoritate, aveți bunici la țară.

Așadar, când veți scrie această compunere, trebuie să aveți în vedere toate momentele petrecute la țară.

Puteți începe prin a descrie casa în care ați locuit. Ce anume vă place la ea, ce nu vă place, poate dacă are un miros specific ”de țară” și așa mai departe.

După trebuie să aveți în vedere toate activitățile voastre. Ce jocuri jucați, dacă aveți prieteni vecini, mergeți la fotbal, colindați pădurea, jucați flori fete și băieți.

ÃŽn concluzie puteÈ›i spune că vă place foarte mult la È›ară pentru că…… doriÈ›i ca atunci când veÈ›i fi mari să aveÈ›i o casă la È›ară È™i că abia aÈ™teptaÈ›i să vă întoarceÈ›i acolo.

Zilele de sarbatoareofereau o perioada de odihna dupa munca grea, de zi cu zi, a oamenilor. Festivalul Primaverii, care intmpina noul an, dura cateva zile. Oamenii aprindeau felinare si pocnitori din bambus.Mancau in special bucate din legume, beau vin aromat, urmareau reprezentatiile stradale si participau la ceremomniile de alungare a demonilor. Multe sarbatori dateaza din perioada dinastiilor Han si Tang. Ziua mancarii reci, bunaoara, le aminteste oamenilor de Zhi Tui, care l-a slujit pe Printul Chong Er in timpul perioadlor de primavara si de toamna. Cand Jie Zhi a murit intr-un incendiu, Chong Er a decretat o zi de comemorare care se tine in fiecare an. De Ziua mancarii recii, focurile din bucatarii nu se aprindeau si nu se gatea. Copiii din palatul imparatuui aprindeau un nou foc invardind repede betisoare pe scanduri de lemn pentru un premiu constand in trei suluri de matase si un castron lacuit. Unele festivaluri din Antichitate si-au pastrat si astazi importanta in China.

Compunere trimisa de Cristea Iulia.