Search Results

Un vis magnific

Posted in Compuneri on Nov 15, 2009 with 11 Comments →

Am visat odata primavara.
Era intr-o seara de iarna.Stateam in casa la caldura,impreuna cu parintii mei.Inainte sa adorm ma gandeam ca primavara e tanara si frumoasa in fiecare an.Am adormit si am visat ca o pasare nu stiu din ce soi ma plimba in spinarea ei.Zburam deasupra unui taram de basm.Ma miram si eram foarte entuziasmata deoarece parea ca in vremea aceea era  anotimpul primavara.Pluteam deasupra muntilor si ce sa vezi un tablou de vis!Dupa un kilometru zaream un iaz umbrit de salcami iar
langa,niste petale de lalele tinere ce patinau pe un lac fermecator.Randunelele din jur scoteau sunete minunate ca sunetele unui maiestru al muzicii,iar ciocarliile cantau cu glasul lor dulce triluri dumnezeiesti.Razele calde ale soarelui cadeau incet-incet pe pamant,printre crengile copaciilor.
In vazduh se plimba mirosul imbatator al teiului si al crinilor.Ce poate fi mai frumos de atat?
Deodata am auzit un glas.Glasul mamei…M-am trezit si i-am povestit mamei ce vis minunat am avut.Si-a dat seama cat de mult as fi vrut sa fie cat mai repede primavara.
Un vis frumos nu se poate uita niciodata!

Inca o compunere foarte frumoasa trimisa de Arcana Delia !

Sofia

Posted in Compuneri on Nov 14, 2009 with 2 Comments →

Din senin , anul s-a împodobit cu o nouă primăvară . Vremea era destul de plăcută . Soarele ca o minge mare de aur , îndulcea pe cât se putea minunatul peisaj al primaverii . Pe câmpul de un verde armonios , mieluşeii zburdau de colo-colo , mai să te-ameţeasca . Florile îşi ridicau petalele la suprafaţă ce dădeau o pată de culoare minunatului veşmânt al primăverii . O fetiţă pe nume Sofia , de o frumuseţe rar întâlnită , cu ochişori albaştrii , dar nu orice albastru ci unul aprins ca valurile oceanelor şi cu părul blond asemănat spicului de grau , tot căuta să afle tainele primăverii . Dar ea nu avea părinţi , fiind orfană era în grija bunicilor , şi ei amărâţi şi plini de greutăţi . Însă pentru ea nu conta acest lucru , cu toate că , în fiecare seară se ruga la Dumnezeu să îi ocrotească de necazuri şi de alte greutăţi . Adora să cânte şi să îşi picteze bunicii . Avea doar şase anişori şi se gândea la multe lu
cruri care nu erau necesare vârstei sale  . Vroia să îşi scoată bunicii din acest impas dar nu reuÅŸea , chiar se străduia enorm de mult , dar …
Iată că , într-o zii a hotărât să vizioneze peisajele naturii mai de-aproape . Cu ea avea mereu o căţeluşă ,  Crenguţa . O iubea foarte mult luând-o cu ea mereu peste tot .
– BunicuÅ£o , m-am gândit să desluÅŸesc secretul frumuseÅ£ii al acestui anotimp ÅŸi poate că mă poÅ£i ajuta cumva,i se adresează hotărâtă Sofia bunicii sale.
– Draga mea , ÅŸi eu am avut acelaÅŸi vis ca ÅŸi al tau . ÃŽmi doream să o cunosc însuÅŸi pe primavara ÅŸi să mă împrietenesc cu ea , să dansez , să cânt alături de ea însa a fost în zadar . Dar , îţi zic un mic secret , nu se ÅŸtie niciodata ce ascunde aceasta întrebare , poate la capăt există ÅŸi un raspuns. Nu te lăsa bătută , lumea a evoluat ÅŸi sper să găseÅŸti la momentul potrvit acest mic secret , îşi privii nepoÅ£ica în ochi ce asculta vorbele cu tâlc ale bunicii sale.
Fetiţa plecă în spre grădina din spatele casei . Acolo simţea ea că plutea spiritul primăverii .
– Uau , câtă veselie ÅŸi câtă viaţă peste acest tărâm.Totul e eranjat la locul său , ordonată e primăvara ,  nu CrenguÅ£a ?
– Uaf , Uaf , lătră CrenguÅ£a , probabil raspunsul său fiind da .
Căutând să o găsească pe zâna primăvară, o adiere plăcută de vânt se strecoară printre volănaşele rochiţei , făcută chiar de bunica sa . Obosită , se aşează pe o băncuţă lângă o pajişte plină cu flori de un parfum dulce şi plăcut . Nemai stând pe gânduri se hotărăşte să îi facă un bucheţel din flori bunicuţei sale . Ţopăind când la stânga , când la dreapta se impiedică şi brusc cade , spre surprinderea ei o femeie înaltă cu o rochie ca din mătase ornamentată cu multe flori şi gâze multicolore , îi întinde o mână de ajutor fetiţei .
– Cine eÅŸti dumneata ? întreabă mirată Sofia .
– Sunt cea pe care vrei tu să o cunoÅŸti de atâta timp , îi răspunde cu un glas tăcut femeia .
– Primăvara ?
– Da , chiar ea , dă din cap femeia cu chip de zână .
– Nu pot să cred , se miră fetiÅ£a ÅŸi iată că ,o lacrimă răsare pe obrazul său .
– De ce plângi ? Am crezut că te voi face fericită .
– Plâng de fericire că te văd pe dumneata , însă îmi aduci aminte de mama mea care a murit , din păcate .
– Scumpo , eu sunt mama ta , am venit să îţi transmit un mesaj : Să nu uiÅ£i niciodată că te iubesc ÅŸi că te voi iubi mereu , chiar dacă nu mă aflu langă tine . ÃŽÅ£i voi fii alături mereu la greu ÅŸi la bine . Te iubesc ÅŸi ai grijă de bunicii tăi , iar zâna dispare printre un roi de buburuze .
– Stai! De ce ai plecat ? ÅŸi micuÅ£a începe a plânge cu lacrimi cristaline , dar dintr-o datî se opreÅŸte . Mamă, ÅŸi eu te iubesc , apoi pleacă înspre casa bunicilor.
Ajunsă acolo, doreşte să vorbească , însa bunica era de negăsit ,dar ştia un loc în care bunicuţa tricota de fiecare dată , în camera ei.
În clipa aceea , uşa s-a deschis încetişor , şi cu paşi ezitanţi , fetiţa cu o rochie albastră a pătruns în camera luminată de razele soarelui la asfinţit. Rotindu-şi privirea prin încăpere , dădu de bunicuţa cu părul alb şi pe chip i se întipări un zâmbet larg şi fericit . Alergă spre ea şi o imbrăţişă , cu lacrimi în ochi .

O compunere foarte frumoasa scrisa de Andra Cosmina.

Eu in lumea lui patratel

Posted in Compuneri on Nov 14, 2009 with 2 Comments →

Intr-o zi de primavara,eu asteptam la coltul din-naintea scolii autobuzul spre casa.Ca sa nu stau degeaba,mi-am scos din ghiozdanul meu ,,fermecat’’o gazeta de matematica.Am inceput sa citesc diverse teorii ale patratului.Aceste teorii mi-au atras o mare atentie .Fiind foarte obosita, si asteptand vreo 2 ore autobuzul, am adormit pe o banca…Am visat ca eram un patrat,iar eu aveam inca vreo trei prieteni deosebiti:Triunghiul,Dreptunghiul si Cercul.Am purtat o discutie cu acesti prieteni ai mei,iar noi ne-am gandit ca din forme geometrice sa ne construim si noi ,,o casa’’,unde am putea sta pe timpul iernii ca  sa nu inghetam de frig.Zis si facut.A doua zi am inceput sa construim casa.Cu ajutorul unui ,,imens’’carton ,dreptunghiul a inceput sa decupeze toate formele geometrice:cerc,dreptunghi,patrat,romb…etc.Ne-am facut o casa moderna si eleganta.Am decorat-o cu cele mai frumoase lucruri care le-am gasit prin natura.Impreuna cu prietenii mei eram foarte bucurosi ca in sfarsit avem o casa.Cand sa facem o petrecere cu ocazia inaugurarii casei noastre,am auzit o voce care spunea:

-Trezeste-te,a venit autobuzul!…Eh!….cat mi-ar fi placut ca acest vis sa fie o realitate…Si eu sa pot locui cu ,,prietenii’’ mei adevarati…

O compunere interesanta scrisa de Gaurus Ana Maria.

  • You Avatar

Reclame