Compuneri

Intr-o zi,la regele anotimpurilor au venit trei imparati pe nume Rihan,Brak si Sabur.Ei erau vara,toamna si primavara.Imparatii au vrut sa o ia pe zana iarna ca imparateasa.Regele anotimpurilor a fost de acord,asa ca o chema pe zana.Cand imparatii au privit-o,parca era cu lumini galbui de vapaita si au simtit un crivat care te orbeste.
-Zana Iarna,cu cine ai vrea sa devii imparateasa?
-O sa-mi impartasesc bucuriile si intristarile cu cel care imi va aduce cel mai pretios cadou!
Deindata imparatii au plecat spre cadoul ideal.Ei au luat-o pe drumuri
diferite.Rihan a cumparat un colier atat de alb incat ziceai ca sunt padurile,in departare,cu tulpini fumurii,ciucurate de ninsoare,cercelate cu floride zarzari si de corcodusi.Brak a ales sa-i dea un ghiocel ce simboliza primavara.Anotimpurile s-au intalnit la un lac.Au mers impreuna la castel.Zana l-a ales pe Rihan.Fratii lui i-au urat toate cele bune.Peste o saptamana cand s-au logodit a amortit satul zgomotos.
De ceea,cand fulgii plutesc in aer si cand vremea se schimba inseamna ca sunt fericiti.

Compunere trimisa de Narcisa.

Intr-o frumoasa zi de vara in care discul auriu ne zambea pe cerul albastru ca floarea de nu ma uita,stand in camera mea,si citind o carte imi aduc aminte de vremurile in care eram mic si mergeam la bunicii mei, care adesea mai stateau pe prispa veche a casei si ma asteptau cu bratele deschise stand cu ochii tintiti spre ulita sa vada daca apar.
Mi-aduc aminte de casa din lut acoperita cu dranita de brad,de gradina cu meri si cu otava,de livada unde bunicul imi spunea toata ziua povesti din batrani sau chiar inventate de dansul ,de fantana din larga ograda,de florile inmiresmate a salcamului de langa portita si de micuta gradina cu ghiocei si viorele ce inflorea in fiecare primavara spre bucuria mea.
Mi-aduc aminte de chipul cald al bunicului meu ,de surasul dulce ce se asundea pe sub mustata lui lunga si ninsa dede anii grei si multi  ce au cazut asemenea unei zapezi grele care nu se mai sfarseste.Parul sau carunt parca era o vale inflorita numai cu floricele albe.
Mi-aduc aminte de bunica mea, o femeie batrana,harnica si isteata.Pe obrajii ei vechi izvorau ca niste raulete incretituri ce trageau spre coada ochiului.Cele doua dungi usoare de sprancene rare ale bunicii se tot ascundeau si iar ieseau de sub invelisul alb.
Toata ziua eu si fratele meu ne jucam prin ocolul larg si o preiveam pe bunica cum muncea de zori si pana-n seara.
-Bunico!Bunico!-strigam veseli.Lasa-ne pe noi sa-ti facem treaba!
-Nu va osteniti,spiridusii mei.Ma descurc eu singura.De ce sa va opresc din joaca voastra?
-Te rugam bunico…
Vrand nevrand,bunica ne lasa sa o ajutam.Obrajii nostri rosii ca macul o bucurau pe bunica care parea ca o floare vestejita.
Si acum, cand sunt mare, de fiecare data cand merg la casa bunicilor,parca traiesc inca o data acele minunate clipe din copilaria mea.

Compunere trimisa de Trifoi Ioana, clasa a V-a.

Si atunci simt ca sufletul se naste, parca, pe talazele involburate…Simt ca traiesc..
In aceasta primavara…exuberanta ma ajuta sa ajung departe.Simt cum sclipirea exoterica a simturilor ma conduce mai departe. Ajung intr-o lume pictata cu sensibilitate de imaginatia copilului.O lume in care evanescenta soarelui ne amintea de stropul de durere ce s-a prelins azi-noapte.Soarele care se tara prin cerul cu cateva pene suave, imi biciuia usor obrajii. Frumusetea acelui taram nu erau dealurile sau muntii sau marea care mangaia trupul nisipos al nisipului.Era ca fiecare animal vorbea.Era lumea necuvantatoarelor.Am mers pe o coloana cromatica prin care nici un strop de nostalgie nu intra.Fauna si flora se imbratisau intr-un mod perfect.Nici un pradator…O lume complet a copilului.Florile dansau in nelamurirea tuturor pe o muzica a gandului, ele ne inundau narile cu mirosul feeric al lor.
Dar eu am vazut un stejar care se cauta pe sine in scoicile abisului.Eu am trecut de stejar si am observat ca era granita dintre A fi si A iubi.A fi era lumea copiilor si A iubi era lumea adultilor.Atunci eu am vrut sa ajung din nou in lumea copiilor dar nu puteam deoarece crescusem.Eram nelamurita dar mi-am dat seama ca timpul e de o generozitate misterioasa:Intotdeauna ne da inapoi, ce ne-ar lua prin amintiri.

Compunere trimisa de Popovici Alexandra.

Cu coroana de flori albe a venit sa ne aduca zambet larg,frumos si dulce cu-o mireasma de flori dalbe,bucuria primaverii.
Prietena cu florile,cu soarele,cu raurile si izvoarele,a aruncat o raza a bucuriei in sufletele noastre readucand fericirea cantarilor,a glasurilor pasarelelor si a minunatiilor naturii.
Prin panzisul padurii,o raza strabate intunericul pentru a ne arata,printre petice de nea,un micut prevestitor,verde,dalb si uimitor.Il iubim cu toti,e dulce si e tare dragalas,ca un susur lin de ape ce se arata printre munti.
Un grangur mic,in mijlocul padurii,si-a desfacut aripile larg,intampinand soarele,scapand o cantare melodioasa si fermecatoare,parca in cinstea primaverii.
Tabloul minunat al primaverii iti incalzeste inima si o face sa tresara aducand o noua speranta oamenilor de pretutindeni,rasunand in tot peisajul:
“Bine ai venit,dulce Primavara!”

Compunere trimisa de Raluca.

O raza de soare imi mangaie gratios fata………
E dimineata cea  mai asteptata din an
Astazi plec in excursie cu familia la Lacul Rosu.Ne vom distra pe cinste.Sunt atat de incantata incat mi`am facut bagajul de 2 zile.O aud pe mama strigand:
-Ioana,te-ai trezit?Hai somnoroaso.Plecam in camping.
Nu mai stau pe ganduri….Imi trag o bluza si o pereche de pantaloni pe mine,imi iau geanta si cobor in viteza scarile,pornind zgomotos catre masina.
In drum nu fac nimic altceva decat sa le povestesc parintilor mei ce planuri am,cum doresc eu sa fac focul,sa instalez cortul,sa culeg flori si alte treburi ce se desfasoara in camping
Dupa un drum foarte lung, ajungem in sfarsit in locul perfect pt tabara…….Chiar langa lac.
Incep sa admir chipul fraged al naturii.La umbra unui copac ,o ciupercă îşi îmbrăcase pălăria în haină roşie îmbulinată cu alb şi  o înălţase deasupra firelor de iarbă ce prinsesera colt fraged.Primavara a pictat padurea intr-un verde crud si puternic.
In nuferi ,ca-n niÅŸte potire plutitoare ,curg raze de aur.Cântecul păsărilor se împletea cu cântecul unei ciocarlii…..Zumzetul albinelor si susurul unui raulet mic din apropiere imi incanta auzul.Păsările îşi înmoaie penele în albastrul cerului, îşi poartă aripile prin verdele ierbii
Timpul a trecut repede iar seara s-a lasat.Asa cum spusesem am instalat cortul si am facut focul,chiar daca mama adunase aproape toate lemnele,iar eu stransesem flori.
Stelele mici si-au facut aparitia pe cerul senin.Era o atmosfera tacuta si calda.Dar totusi ceva din acest loc imi dadea fiori.
Mama si tata au dat stingerea.Ne-am instalat in cort.Dupa ce parintii au adormint,eu m-am strecurat afara.Era o seara prea frumoasa pt a dormi.
M-am  apropiat de lac.Totul parea linistit.Dar ,incetul cu incetul,ceva ma atragea spre lac.Nu puteam sa opun rezistenta.Un murmur imi soptea la urece:”Hai!Hai!…..”M-am trezit in apa lacului,inotand pe langa mine milione de pesti.Ma inconjurau ,aratandu-mi un zambet cald si duios……
-Unde ma aflu?intreb sfioasa…..
-In lac.Unde altundeva?!
-Si cum am ajuns aici?
-Magie…….
In acel moment din banc iese un peste micut cu pete ca de portocala,pictat pe cap cu o culoare alba de nea.
-Eu sunt ”ghidul”tau.Hai sa iti arat imprejurimile.
-Bine.
-Aici este restaurantul ”Marea Delicioasa”
-Si ce se serveste inauntru?
-Pai depinde ce fel de peste esti.Mic,mare….Mai vin si caracatite.Si turisti ca tine.Pentru voi avem fruncte de mare.
-Frumos……Hai mai departe!
-Aici este cresa,iar langa scoala.
-Vrei sa spui ca pestii invata?
-Da.Normal.Dar nu ce invatati voi,oameni…..Invata cum sa inoate,cum sa manance civilizat.Si trebuie sa te anunt ca la noi in lac nu ne mancam unii pe altii…..Deci nu sunt pericole.Trebuie doar sa ne ferim de pescari.Asa ceva se invata la scoala….La cresa se coloreaza,se invata limba pestilor,se impletesc alge si alte ocupatii distractive si educative.
-Ce frumos.Dar asta ce e?spun eu aratand spre un palat facut din calcar si perle.
-Acesta este ”Palatul de Clestar”.In el locuieste Regele Peste Nemo.
-As vrea,daca se poate,sa fac cunostinta cu el.
-Desigur.Pe aici!si deschide uriasa poarta.
Merg pe un culuar lung……….Parca nesfarsit.In fine ajung pe alt culuar cu usi pe o parte si pe alta.Intram pe cea mai mare si ma trezesc in cea mai mare camera pe care am vazut-o vreodata.
-Si eu care credeam ca sufrageria mea e mare!spun eu pe un ton ironic.
Imediat se aude un ras puternic ce zguduie camera.Ma uit in diretia de unde vine zgomotul si vad un peste mare cat jumatatate din camera,de un verde crud.
-Buna……….spun eu timida.
-Maiestate ea este un alt turist.
-M-am gandit eu,spune pestele ,cu vocea lui groasa, zguduind iar camera.
-Buna!Eu sunt Ioana…..turista din cate imi dau seama…..Cat mai dureaza turul meu?
-Cam 20 de minute.
-Atunci mai bine ne-am grabi!spun eu nerabdatoare.Vreau sa mai vad si altceva.
-Bine.Am plecat majestate.
-Ai grija ca dupa tur sa ajunga cu bine la mal.
Si spunand acestea am iesit din acea uriasa incapere si din acel palat si am pornit`o spre alta cladire….De data aceasta mai micuta.
-Acesta este magazinul cu bijuterii ”Perla Neagra”.
-Ce frumos……..
Am intrat acolo si am vazut un lant superb facut din scoici si in mijloc o perla neagra.
-Ce minunat e….
-Ia-l……Ca suvenir…..Sa iti amintesti de noi.imi spune vanzatoarea,o meduza mica.
-Multumesc mult!
-E timpul sa plecam!imi spune ghidul meu.
-Bine…..Imi va fi dor de voi…..
Si in acel moment imi scot de la mana bratara mea ce imi poarta noroc si i-o dau ghidului meu,spunand:
-Asta o sa va aminteasca de mine……Are inscriptionat pe spate numele meu.
-Frumos.Mersi.Acum hai sa plecam.
Atunci m-a cuprins o ameteala,am inceput sa vad in ceata si m-am trezut in cort.Am crezut ca am visat,pana cand am vazut lantul la gat….
Asa am descoperit ca Lumea Acvatica chiar exista……….

O compunere frumoasa trimisa de Ioana. Multumim!

Iarna a sosit.Fulgii pufosi de nea zboara liberi prin vazduh.Intregul sat este acoperit de o mantie imaculata de nea precum spuma laptelui.Copacii  cei verzi si mandrii de alta data,tremura acum in fata crivatului napraznic care s-a abatut asupra acestor meleaguri.Florile stau pitite sub plapuma cea grea de zapada asteptand primavara.Un zgomot se uzii in tacerea care stapanea taramul nostru.Erau oaspetii care veneau la palatul Zanei Iarna.Era timpul ca ea sa devina regina timp de 3 luni.Balul incepu.Oaspetii dansau pe o muzica sublima.Afara,vijelia pornise din nou,cand o sanie se auzii.Era Mos Craciun.Oaspetii castelului il primisera cu bratele deschse,dar el era suparat si posomarat.Acesta incepu sa explice tot ce i se intamplase.Pana la Craciun mai era putin timp,iar el nu lua-se toate cadourile.Oaspetii balului,cat si gazdele s-au hotarat sa il ajute.Impreuna au cumparat jucariile necesare,balul fiind totusi anulat.In ziua de 25 Decembrie,rasetele si voia buna domneau i
n sat.Mosul a sosit si la ei in acest an.Zana Iarna a decis ca cel mai bine ar fii sa reorganizeze balul in sat.Alaturii de copii,de adulti si de batraniii blanzi,cu ochii inimosi si barba sura precum cea a mosului.Astfel Mos Craciun si-a indeplinit misiunea si in acest an,iar musafirii balului au fost mai fericiti ca oricand.

Compunere trimisa de Roxana. Multumim!

Era o zi minunată de vară… Căldura toropitoare se revărsa peste pământul care ardea cu putere. Regele soare si-a impus stapanirea pe marele albastru. Stoluri de pasari zburau deasupra mea, impreuna cu fluturi de diverse culori care dansau in aer.
Un strop de ploaie mi- a atins obrazul: era semnul unei noi furtuni de vară. Deodată a început să ,, toarne cu găleata”. Un fulger mi- a îndreptat privirea către cerul plin de nori. Stateam sub un stejar si priveam copacii cum isi misca crengile, cazand frunze pe iarba inecata de stropii mari de ploaie.
Dintr-un copac s-au desprins 4 frunze, formand un minunat dans. Fascinata de dansul lor, m-am indreptat spre copac. M-am asezat pe iarba si le priveam cu entuziasm. Cum stateam eu asa linistita, am observat ca ele vorbeau despre un concurs la care tebuie sa faca un dans.
Ele trebuia sa puna in evitenta personalitatea fiecaruia: cea bruneta,vesela si  foarte frumoasa, era primavara; cea satena, fericita si vorbareata era vara; cea blonda, friguroasa, suparata, si timida era toamna; iar iarna era jucausa,  plina de viata si zambareata. Frunza vara a inceput prin a le arata niste miscari foarte frumoase de dans. Celalalte frunze au fost fascinate de dansul frunzei vara si au incercat sa le execute, tot cu atata naturalete si entuziasm. In final, contribuind fiecare cu creativitatea sa, au reusit sa realizeze un dans superb.
Dupa cateva ore de asteptare, in jurul meu s-au adunat o multime de frunze si animale, toti doreau sa asiste la acest spectacol. Ca prin magie ma aflam intr-o sala imensa, foarte frumos decorata. Pe un covor rosu si-a facut aparitia o frunza superba, eleganta si cu o coroana de aur. Aceasta era regina frunzelor, care a prezentat un concurs de dansuri si muzica.
Dupa multe dansuri frumoase, a venit randul celor patru frunze. Toti spectatori le-au primit in aplauze pe cele patru frunze elegante. Erau sclipitoare: frunza vara avea o rochie de culoare roz, cu o palariuta eleganta; frunza primavara avea o rochita de un verde stralucitor si niste accesorii de toate culorile; frunza toamna avea o rochita aurie, simpla; iar frunza iarna avea o rochita alba, cu diamante.
A pornit muzica, o melodie lenta si foarte frumoasa, ele au prezentat un vals, cum nu am mai vazut niciodata, cu miscari gratioase. Muzica s-a oprit, era liniste deplina si o melodie energica ne-a surprins pe toti. Toata lumea aplauda, iar frunzele au aparut ca prin magie, in fustite foarte scurte si multicolore. Am fost uimita de creativitatea lor si de acest dans foarte energic, disco. La sfarsitul dansului au facut o piramida foarte frumoasa, toata lumea aplauda si striga.
La sfarsitul concursului, a fost ales castigatorul, toata lumea spera ca cele patru frunze sa castige si asa a fost. Ele erau foarte bucuroase si a inceput sa cada  petale de trandafiri rosii. Eu eram foarte entuziasmata, si fericita ca am asistat la acest spectacol.
Dintr-o data aud ciripitul pasarelelor si m-am trezit langa stejarul sub care ma adapostisem de ploaie. Apoi am realizat ca a fost doar imaginatia mea, dar totusi eram foarte bucuroasa. Cand m-am uitat atent la acel copac, am vazut niste frunze care s-au desprins de crengi si pareau a fi cele patru frunze elegante. Am fotografiat frunzele dansand in adierea vantului.
Fotografia o mai pastrez si acum si imi amintesc cu placere acel vis minunat. A fost cea mai frumoasa experienta de pana acum. Cand ma plimb prin padure, nu uit sa trec si pe la pomul meu preferat, sa admir peisajul si sa imi aduc aminte acest vis special. Toata lumea are visuri grozave, dar acesta este cel mai frumos. Cand ma gandesc ca a fost imaginatia mea, nu-mi vine sa cred ca eu am o imaginatie atat de bogata. De atunci am mult mai mare grija de natura, ca inainte.

Rib Bianca
Clasa a 7 a
Sighisoara

Foarte frumoasa compunerea Bianca. Nici eu nu as fi putut sa realizez aceasta compunere asa bine. Ai talent, felicitari! Mai asteptam alte compuneri.

Ok, deci Bianca m-a rugat sa o ajut cu o compunere cu titlul “Dansul frunzelor”.

Ei bine, putem face aceasta compunere destul de interesanta. Pai cum am putea reusi acest lucru? Ne vom imagina aceste frunze drept niste personaje, deci implicit le vom personifica. Ele se vor juca , vor povesti, vor face nenumarate lucruri pana ce ajung la acest “dans al frunzelor” (sau dupa el, depinde cum preferi) iar acest dans al frunzelor reprezentand initierea frunzelor in : fie adolescenta, fie in lumea reala, fie o trecere intre primavara si iarna, fie in descoperirea sinelui, tu alegi.

Poti incepe prin prezentarea frunzelor, sa zicem ca avem 4 frunze, cate una pentru fiecare anotimp: frunza primavara- bruneta,vesela, foarte frumoasa, jucausa, plina de viata. Frunza vara- satena, fericita, vesela, vorbareata. Frunza toamna-blonda, tacuta, friguroasa, suparata. Frunza iarna- decolorata, fara viata.

In cuprin cele 4 frunze se intalnesc, povestesc despre ele, fiecare isi spun pasul ca apoi sa urmeze acest dans al lor, dansul frunzelor. In care fiecare dintre ele uita greutatile, si danseaza, fericite, lipsite de griji.

In concluzie poti preciza ce a inteles fiecare frunza si de fapt ce inseamna pentru tine aceasta initiere a lor.

Am venit doar cu niste sfaturi in linii mari pentru ca nu prea am timp. Sper ca am fost de folos. Mult succes Bianca la olimpiada!

Ultimele raze ale soarelui imi mangaie obrazul. Pe cer, soarele auriu se ascunde printre norii cenusii ca plumbul.
Toamna, este una din ficele Mosului An: Primavara, Vara, Toamna si Ianrna. Toamna ne bate la geam, pentru a privi spre culoarea maronie care domina natura. De acum frunzele vor dansa în vazduh, purtate de vânt.
Regina Toamna are părul auriu, o rochie moronie, făcută din mii şi mii de frunze vestejite, dar totusi are un chip luminos. Ea este zglobie si aurie asemeni unui chihlimbar, harnica si darnica ca furnica si albina caci ea ne umple hambarele in fiecare an cu toate bunatatile ei.
Pe dealuri, pe campii, in padure si in livezi totul capata o nuanta ruginie.In padure nu se mai aud trilurile fermecatoare ale pasarilor, deoarece ele au plecat deja si de rind cu ele au luat si cintecele lor nemaipomenite.Dar totusi padurile nu au ramas pustii fiindca copacii sunt inconjurati de o multime de frunze multicolore.Pe linga toate acestea se mai aude si murmurul izvorului din mijlocul padurii.
Copacii au azvarlit frunzele de pe ei, ramanand goi si asteptand sa fie acoperiti de patura alba si pufoasa.
Strazile au imbracat haina aurie a frunzelor. Covorul de frunze moarte fosneste sub picioarele trecatorilor ce sunt din ce in ce mai rari.
Serenada greierilor din timpul verii a amutit. Ei se adapostesc sub covorul multicolor de frunze. Din cand in cand cate o veverita jucausa sare dintr-un copac intr-altul adunand ghinde pentru a-si face provizii pentru iarna.
Din cer incep sa cada picaturi ca nijte margaritare stravezii din ce in ce mai mari, mai reci si mai grele. Dar oare de ce plang norii ?! Poate dupa pasarile calatoare ce le tineau de urat in timpul verii, poate dupa incantatorulsoare ce deodata s-a facut nevazut sau poate dup copiii ce odinioara se jucau prin parcuri , facandu-i sa-si dezvaluie zambetul lor magic pe care nu multi il puteau aprecia. Acesta este un mister ce pare ca nu poate fi dezlusit !

Compunere trimisa de Bianca.  Multumim, este foarte frumoasa!

Sunt o fetita de 11 ani careia ii place sa se joace mult in natura. Intr-o dupa-amiaza de vara calduroasa, m-am oprit sa-mi trag sufletul putin sub coroana umbroasa a unui tei. Sulitele intepatoare ale astrului ceresc razbateau cu greu printre crengile acestuia.
Deodata imi pare ca aud soapte.O voce groasa , ragusita razbate dintr-o scorbura aflata pe tulpina teiului.Speriata, dar mai ales curioasa imi lipesc urechea de copac.
Si minune!Acesta vorbea cu mine!
-De mult nu am mai avut cu cine povesti! imi zice el!
Cu mine vorbesti ? intreb sfioasa.
-Sigur ,fetita mea!Esti asa de mica si de gingasa!Imi amintesti de mine cum eram la tinerete!
Primavara, florile cu parfum pretios imi incarcau ramurile, vara, frunzele dese ca o perdea ofereau racoare calatorului ostenit, toamna eram popas bine meritat pentru stoluri de randunele.
Cat mai stateam cu ele la sfat!Imi aduceau povesti din tarile cele indepartate, cu printese cu pielea ca de ciocolata si cu printi calare pe armasaricu ochi focosi si ageri, negri ca abanosul.
Iar iarna…iarna cea alba, maiestuoasa, imi  ningea bratele si mi le imbraca Intr-o mantie diafana, de dantela sclipitoare.
Ascultam fascinata povestea batranului copac! Cate anotimpuri au trecut peste el si tot falnic imi parea!
-Dar de ce vorbesti la trecut, prietene? inca multi ani vor vedea ochii tai!
Pana astazi nici un om nu mi-a ascultat povestea!zise el cu blandete.Si … credeam ca am murit! Dar, daca imi promiti ca ma vei mai vizita, iti garantez ca vei cunoaste istorii minunate adunate de mine de la surorile pasari,,fratele vant sau zanele- anotimp.
Incantata, i-am fagaduit ca ma voi intoarce.Se legase o tainica prietenie intre mine si ciudatul meu tovaras.
Oare ma va crede cineva?

O compunere foarte frumoasa trimisa de Alisia maria Opinica .