Iepurasul a sosit , a pus la usile noastre oua de ciocolata.
Cand el vine pe la noi florile si copaci infloresc.
Copii ies la joaca cu mingea pe campii.
Mamele fac cozonaci, oua bune de ciocolata.
Cand copii se intorc seara fericiti de la joaca,
Poezie trimisa de Rarinca Mihail.
dar iarna…s-a dus…
fara derdelus!!
ce pacat,ce pacat!!
iarna a plecat!!
zapada se topeste,
ghiocelul se zareste,
soarele rasare,
primavara-i in picioare
Primavar vine,vine
cu ghiocei mititei
soarele rasare,
iar eu stau la soare!!
Poezie trimisa de Ioana.
primavara a venit
chiar la mine s-a gandit .
in mainile sale are
razele stralucitoare.
a adus si ghiocei,
pe camp zburda veseli miei
dar avem si floricele
facem buchete din ele.
iau un martisor grabit si spun imprimavarit:
primavara a sosit!
Poezie trimisa de Delia.
Primavara
Dupa lunga hibernare,
Apar razele de soare.
Iarba flori si ghiocei
Primavara-i printre noi.
Apar florile-n gradina
Mugurasi-ncep sa vina,
Cu un zunzet de albina
Ce scot capul la lumina.
Poezie trimisa de Andrei Alin.
de Ioana Rosculet
Am adormit…
cu capul în poalele tale!
Amurgul unui vis efemer
împletește imagini
din dragoste si din cuvinte.
Timpul s-a comprimat
într-o secunda ce se prelinge
în prezentul meu imperfect!
ÃŽti privesc chipul neschimbat
este lafel ca atunci când te-am vazut
cu ochii sufletului,prima oară,
înmugurind în pântecul dătător de viață.
Ascult blândetea glasului
pierdută în labirintul cunoasterii
aglomeratia de vorbe mă invadează.
Stiai ca si cuvintele cântă?
Mă trezesc…
sarutând urma pasilor tăi.
Din umbra visului in care trecutul
isi spune povestea
am cules un bob de rouă
e dulce…e din iubirea
ce risipeste lacrimi!
Mama
Cine-i oare-n ghicitoare
Cu ochi de floare ?
Cu sufletul de inger in zare,
Åži mirosul de Soare?
Am aflat.
E mama dulce
Ce ofer-n continuare
Un zambet de floare.
Ea a fost si v-a ramane
La toti de pe pamant
O minune de la
Cerul Cel Sfant.
Poezie trimisa de Eliza.
Aducerile-aminte pe suflet cad in picuri
Este o stare cum n-am mai intalnit
Ma bantuie amintiri de-odinnioara
Pe care gandul meu le-a ademenit.
Un sentiment de-anxietate ma cuprinde
In sufletul meu, focul iarasi se-aprinde
Cand imi aduc aminte.
In valuri zbuciumate
De gandul meu tulburate
Amintirile revin
Nu pot sa intervin.
In adierea vantului ce bate in feresti
E greu sa fii iubit, e greu si sa iubesti
Aceste amintiri , ce-au fost odata dulci
Cu trecerea timpului, mi-au lasat rani adanci
Amintiri pe care sa le uit … nu ma indur nicicand
Caci mi-au ramas in gand
Mereu le rascolesc
Si iar ma amagesc.
Aducerile-aminte pe suflet cad in picuri
Odinioara le credeam nimicuri
Acum le pretuiesc si le voi pretui
Fara amintiri … nu poti supravietui.
( poezia este scrisa de mine, doar ca inspirata de la versul ” Aducerile-aminte pe suflet cad in picuri ” din poezia “Departe de tine … ” de M.Eminescu )
De Alexandra.
Cu mana blanda si usoara,
Imi mangai parul despletit
Dar gandul tau este afara
La vantul care s-a starnit !
Cu vorba calma si duioasa,
Imi spui de campul inverzit.
Si eu ascult chiar curioasa
Povestea florilor ce s-au trezit !
Imi spui si despre ce ai vrea sa faci
Si ma intrebi eu cum m-am descurcat.
Dar deodata te opresti si ….taci.
Ma strangi in brate si …stiu ca ai oftat !
O lacrima-ti luceste –n gene
Dar se transforma iute in zefir.
Si simti ca n-ai de ce te teme
Caci ai crescut un falnic trandafir !
Poezie trimisa de Vaduva Miruna .
Un mic plapand ghiocel,
Era pe pamant,mititel,
Si privirea mi-o atrase,
Culoarea ochiului mi-o luase.
Ma uitam emotionata,
Cum o mica floare necolorata,
Se uita cu-atata puritate,
In ochii mei plini de dreptate.
Era o pata alba,
Intr-un abis imperfect,
Era o continua salba,
Care in imaginatie avea efect.
Ma uitam neinteles,
La un ghiocel de mine ales,
Cu lacrimi interioare mari,
Caci greu pe suflet ti-e sa le cari.
Plapanda planta a doua zi,
Notiunea nu ma exista de ,,a fi’’
Intre a trai si a exista,
Mica planta se zbatea.
Cu moartea ei mi-am dat eu seama,
Sa o inviu eu nu mai pot,
Si atunci am plecat eu geana,
Si o lacrima in ea eu port.
Poezie trimisa de Popovici Alexandra.
Era odata un purcel,
Care intruna zicea :’’Je t`aime ‘’
Si nimeni nu intelegea,
Ce vrea porcusorul acesta.
Intr-o zi o furnica,
Frumusica , mititica,
Auzi la intamplare,
Ca “Je t`aime†inseamna “De ce oare?â€
Se duse la animale,
Pe o cale lunga cale,
Si fugea ca o furtuna,
Printre o ghinda si-o aluna.
Ele zise cu talent :
,,-‘’Je t`aime’’ inseamna atent’’,
Dar furnica nu se opri,
Ca sa vada ce va fi.
Cand ajunse ea acasa,
Pe hartia de pe masa,
Scria cu-nversunare :
,,-,,Je t`aime’’ inseamna culoare’’.
Ea fugise nedumerita,
La un barbat furnica,
Si ii zise cu voce tare :
,,-,,Je t`aime’’ inseamna culoare ‘‘
Furnicul zise si el catre furnica :
,,-O draga mea frumusica…
,,Je t`aime’’ nu inseamna culoare
Nu-i nici intrebarea ,,De ce oare ?’’
Purcelul de la ferma s-a indragostit,
De cineva mai rar gasit,
De o frunza care n-are habar,
Ca ea a cazut in hambar.’’
Poezie trimisa de Popovici Alexandra.
