Compuneri

Tu, apă de safir, tu mare minunată,
Imensitate adâncă, noian lichid şi limpede,
Tu, apă în culoarea cerului reflectată,
Cum de poţi cuceri inimi repede?

Tu, infinit albastru, până unde te întinzi?
Cum poţi fi agitată şi totuşi misterioasă?
Cine crezi că eşti şi ce pretinzi?
Oare ştii cât eşti de frumoasă?

Tu, boltă pământeană, tu, uriaşă petală de cicoare,
Ai valuri măreţe ce sună ritmic şi plăcut,
Iar a ta briză îmi dă emoţii şi răcoare.
De ce nu destăinui vreun secret pierdut?

Câte oraşe acvatice ascunzi în adâncul tău?
De ce, albastrule natural, laÅŸi poveÅŸtile-n uitare?
Åži de ce cu toate astea eu te voi iubi mereu?
De ce oare?Doar tu poţi să-mi spui! Tu, mare

Poezie trimisa de Andreea Cornila.

O zi aproape a trecut şi-i seară spre asfinţit.
Căutând somnul, soarele se ascunde visător.
Iată! Cercul roşu-i sub orizontul lărgit,
Iar lumea se-nvăluie-n taină uşor.

Haina neagră a nopţii coboară de nicăieri
Ca o umbră străină ce caută în necunoscut.
Totul pare a fi sub semnul unei mirări,
Căci visul şi tăcerea Pământul au îndrăgit.

În liniştea deplină vine şi luna, minune aurită.
Astfel frică-n întuneric nu există, iar negrul e luminos.
Lumina rotundă astrală, strălucind, se lasă cucerită
De lumea de sub veşmântul negru, de-un întuneric frumos.

Se hotărăşte să apară pe măreţul platou ceresc.
Ca o vedetă a nopţii aprinde lumina, zâmbind cu dulce carismă
Încât păsări adormite credeau că aur cosmic privesc
Şi ciripind uimite, liniştea o rupeau, fredonând câte o melismă.

Dar stai! Oare ce zgomot se aude în noapte?
Să fie petrecerea cu greierii şi insectele?
Da, greierii cântă cu fire de iarbă uscate,
Iar deasupra din văzduh, îi veghează stelele.

Ei, concertul ăsta mare nu se termină devreme!
Însă liniştea coboară; se aud doar vorbe uşoare.
Moş Ene vine, călătorind cu timpul, deci nu mai sunt probleme.
Vine ÅŸi somnul ÅŸi totul e …tăcere!

Poezie trimisa de Andreea Cornila.

Din pomul verde si frumos
Mai cade-o frunza inca una…
Si se asterne covor pufos-
Asa e toamna intotdeauna!
Si pasari zi de zi se duc,
Mai vezi doar una cite una…
Precum o frunza in virf de nuc
Asa e toamna intotdeauna!

Poezie trimisa de Carolina .

Eu si furnicuta
Eu stateam sub pom frumos
Ea venea usor pe jos
Se urca pe-almeu picior
Si credea ca-i pomisor.

Ea mergea si tot mergea
Si-n spate nu se uita
Ca mergea pe drum gresit
Si drumul nu l-a nimerit.

Poezie trimisa de  Oana.

Inima mea îţi aparţine doar ţie

Şi foarte rău î-mi e fără tine.

Tu eşti cel care mă face mai fericită,

Cu toate că pentru tine poate sunt
nedorită.

De ce oare numai la tine te gîndeşti ?

Nu trebuie să te genezi atunci cînd iubeşti !

Chiar nu înÅ£elegi tu oare…

Că inima mea fără tine moare ?

Ca eu sunt cea care cu adevărat te iubeşte,

Cea care numai la tine se gîndeşte ?

Poate vei înţelege tu , cîndva

Că nu trebuie să+ţi baţi tu joc aşa ,

Să înţelegi că te iubesc cu adevărat ,

Cu toate minusurile care le-am observat .

Sunt o persoană care cu lacrimi trăiesc ,

Cu speranţe doar supravieţuiesc .

Nimeni n-a ştiut niciodată

Că zîmbetul meu e fals – vreiodată .

Mă rog , deci , în fiecare zi la Dumnezeu

Să înÅ£elegi odată – asta doresc eu .

Că te iubesc şi mereu va fi aşa

Căci tu chiar eşti şi viaţa mea .

Poezie trimisa de Nastiusa.

Un singur vis aveam odată
Să nu mai mor niciodată.
Naiv fiind de felul meu
Credeam c-o să trăiesc mereu.

La zece ani m-am deÅŸteptat,
Iar visul meu s-a spulberat.
Dorinţa de-a trăi mereu
Sa rătăcit pe traseu.

Viaţa-i lucrul cel mai de preţ
Şi nu poate fi tratată cu dispreţ.
Poate doar când te îmbeţi,
Poţi crede că ai nouă vieţi.

Daca-ş trăi cum aş dori,
Sensul vieţii acelaşi n-ar mai fi.
În bogăţie şi-n putere,
Aş fi dispus să trăiesc-n tăcere.

Suntem născuti să dominăm
Pe planeta ce-o abandonăm
Atunci când fiinţa ne este luată
De-o forţă imaculată.

Aşadar trăiţi cât vreţi,
Luptaţi şi treceţi peste dimineţi.
Căci sensul fiinţei este unul,
Să trăieşti ca nebunul.
by.Bell.a

Copilaria este un mister
Caruia trebuie sa ii gasesti cheia
Caci fara ea nu poti simti fericirea

A fi copil inseamna puritate
A fi copil inseamna bunatate
A fi copil e ceva deosebit
A fi copil e un vis implinit!

Sunt copil,ce vis frumos
Totul mi se pare roz
Nu am griji,nu ma stresez
Eu ma joc si ma distrez!

Parintii imi sunt alaturi
Imi dau sfaturi
Ma iubesc
Eeeee ce vis frumos traiesc!

Profesorii ne explica
Cum sa nu ne fie frica
Ne ajuta,ne invata
Totul despre o noua viata.

Prietenii ii am cu mine
Si la rau,dar si la bine
Imi dau sfaturi,ma-nteleg
Doar cu ei timpu-mi petrec.

As vrea sa fiu mereu copil
Sa vad florile din april
Sa zburd vesel ca un fluturas
Oooo ce bine e sa fi copilas
Sa suflu flori de papadie
Sa mananc struguri copti la vie
Sa ma dau cu saniuta
Si in leagan huta-huta

Sa nu ma fac vreodata mare
Ca nu vreau sa am nici o suparare
Sa ma vad fetita-n oglinda
Si-mpacarea-ncet sa ma cuprinda!

Poezie trimisa de Ana-Maria.

La circ, in Targul Mosilor,
Pe cheat unui racitor
Traia voios si zambitor
Un pinguin din Labrador.
-Cum se numea?Apolodor
-Si ce facea?Canta la cor.
Deci nu era nici scamator
Nici acrobat nici dansator;
Facea si el ce-i mai usor:
Canta la cor.Era tenor.
Grasut curat atragator
In fracul lui stralucitor
Asa era Apolodor.

Si intr-o zi Apolodor
Spre deznadejdea tuturor
A spus asa:Mi-e dor,Mi-e dor,
De fratii mei din Labrador!

Poezie trimisa de Paula .

Cum străbatem Geografia….

Trecem prin munţii Dobrogei,
Åži apoi prin Pirinei,
Italia ne-aşteaptă,
S-o colindăm îndată.

Câmpia Romană,
Câmpia Germană,
Şi fluviul Dunărea,
Străbate ţara mea.

Ne place Geografia,
Ne plac ÅŸi florile,
Ne place ÅŸi natura,
Ne plac ÅŸi florile.

Ciobanu Åžtefania,clasa a VI-E

Mama, nume Sfint
Cit vom trai pe pamant,
Lacrima de dor
Frunza de mohor,
Stea de pe cer
Cuvint de mister!
Cind ochii tai sclipesc
Florile infloresc,
Cind ochii tai nu slipesc
Copacii vestejesc!
Aceasta poezie o dedic iubitei mele mama fiindca e cea mai scumpa de pe pamant. Nicoleta.