Compuneri

Daca trebuie sa scrieti o compunere despre Ziua Mediului atunci nu va precipitati, lucrurile nu sunt chiar atat de grele.

In primul rand trebuie sa explicati de ce va place voua natura. Ati avut poate bunici la tara si ati reusit sa va bucurati in vacantele voastre de natura. Te simti mult mai bine cand esti la mare sau la munte, ori in padure.

In continuare puteti povesti despre cat de mult dauneaza omul in jurul mediului. Cum polueaza masinile, cum se arunca gunoaie si nu se respecta natura.

De asemenea, puteti povesti cum anume salvati voi mediul: reciclati, plantati pomi, nu consumati foarte multa apa si multa electricitate.

In concluzie puteti spune ce aveti de gand pe viitor si cum veti petrece Ziua Mediului. De exemplu, puteti spune ca veti incerca sa convingeti cat mai multe persoane sa recicleze si, de ziua mediului veti avea grija sa nu aprindeti becurile dupa ora 6 seara.

Nu uitati, acestea sunt cateva sfaturi, idei si nu o compunere despre ziua mediului propriu-zisa. Spor la scris!

Idei de prezentare

Introducere: Prezinta titlul si autorul unei carti pe care ai citit-o de curand. Explica de ce-ti place si de ce ai ales cartea aceasta.

Cuprins: Aici ai mai multe variante. Poti povesti pe scurt ce s-a intamplat in aceasta carte si de ce ai ales aceasta carte ca sa scrii o compunere despre carte. In caz contrar poti alege sa scrii despre ce ai invatat citind aceasta carte. Exemplele pot fi:  ai invatat despre familie, despre cum nu trebuie sa fii rau cu oamenii, poate ai invatat niste lucruri noi, tari noi sau cuvinte noi.

Concluzie: Poti concluziona cu un citat din cartea ta preferata. De asemenea, poti incheia cu o recomandare a cititului, de ce este bine sa citesti, te ajuta sa-ti dezvolti imaginatia, te ajuta sa scrii compuneri frumoase, sa-ti imbogatesti vocabularul sau sa afli lucruri noi.

Asteptam sa ne trimiteti si voi compunerile voastre despre carte.

Asa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copiiide cand ii lumea asta si pamantul.ce oare copilaria?ea este un taram magic, nu sti cand incepe si cand se termina. copilaria este singurul moment al vietii in care traiesti totul la maxim. tot copilaria afost si inca mai este una dintre comorile vietii pe care nimeni nu ti-o poate lua din sufletul tau. stau uneori si ma gandesc ce scurta este copilaria. ea este un lucru deosebit care se intampla o data-n viata. copilaria este cel mai important lucru pe care il primeste cineva la inceputul vietii. ma gandesc cum sa mai retraiesc acele clipe de neuitat ale tineretii. uneori imi aduc aminte de zilele copilariei si cat de repede s-au terminat si chiar daca nu am facut toate lucrurile pe care mile-am propus am ramas cu niste amintiri de neuitat enele mai frumoase altele mai triste, si chiar de unele lucruri de care imi vine sa rad si astazi. copilaria trebuie traita la maxim pentruca odata cu terminarea ei s-au terminat toate zilele tineretii:cand ne jucam cu mingea, cand alergam cat era ziua de lunga, cand inaltam un zmeu, cand ne plimbam cu bicicleta si multe alte lucruri. toata lumea trebuie sa stie ca copilaria sete un lucru unic.

Compunere trimisa de Joltea Andreea.

De la varsta de 7 ani, am mers la scoala pentru a invata lucruri cat mai noi. Tin minte ca am inceput cu fiecare litera din alfabet,iar apoi am inceput sa inteleg cum le citesc,cum se creeaza anumite cuvinte,propozitii sau fraze din ele. Inca de mica m-au fascinat aceste lucruri,si iata am ajuns sa incerc sa exprim prin cuvinte ce inseamna pentru mine o carte.

Pentru mine cartea este o prietena foarte buna,poate ceea mai buna. La orice ora din zi sau din noapte,pot apela la ea. Cand citesc o carte am impresia ca imi vorbeste, ca imi spune lucruri interesante si ca eu la randul meu vorbesc cu ea. Prin aceste lucruri  am inteles ca o carte este foarte importanta si pentru mine este un sprijin, cineva care imi da sfaturi, ma sculta si ma ajuta chiar daca nu are gura si nu se misca. Asta este o carte pentru mine, si cu siguranta ca asta poate fi pentru mult mai multe fiinte care inca nu au descoperito asa cum este ea defapt.

Prietenia….. este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care oamenii le detin. Ea poate sa existe intre o fata si un baiat, intre colegi, intre oameni de varste diferite etc. Insa , prietenia trebuie sa fie adevarata adica neconditionata si sa vina din suflet.
Acum foarte multi ani am avut o prietena pe care o consideram ca fiind o sora mai mult decat o prietena. Ne cunosteam de la gradinita si am stat impreuna pana la terminarea scolii. Dar , din pacate…. m-am inselat amarnic in privinta ei. Cand eram la scoala ea era foarte timida si cuminte, dar , o data cu plecarea la facultate a intervenit schimbarea. S-a schimbat in rau mai mult. Devenise egoista, foarte increzuta si plina de ea si ii placea ca toata lumea sa-i stea la picioare. Ne intalneam ocazional la discoteca si vorbeam. Toata lumea imi spunea ca s-a schimbat ca ma ,, invarte,, pe deget dar eu n-am vrut sa cred pe nimeni. Am vrut sa ma conving singura ca e sau nu asa. Am fost naiva… Asa era… Intr-o seara si -a aratat adevarata fata pe care nu vroiam s- o vad si de care imi spunea toata lumea. M-a pus intr-o situatie foarte jenanta fata de ceilalti din cauza unui baiat- care era mult mai mic decat noi- cu care se,, juca ,, de multa vreme. N-am mai vrut sa mai stiu de ea. Din acea seara n-am mai vorbit cu ea pana in prezent.

Compunere trimisa de Andreea.

Vantul,dezmierdat de soare , se alinta cald ,fumegand de flori prin pomii albi.Bunicul ,asezat pe  o banca,isi stergea ochii cu mana tremuratoare.Ovedenie ii inlacrimase:ochii copilului,rasarind incercanati in sufletul lui ca doua zorele pe un zid naruit.
Era o mare bucurie pentru bunicul meu sa stea pe o banca si sa priveasca la cei din jur,se priveasca baietii cand se jucau cu mingea . Cateodata scapa mingea chear unde statea bietl bunic ,iar el se apleca si le-o arunca inapoi cu toata puterea pe care  mai avea .El era un mos cu barba alba si creata si si-o mangaia tot timpul.Ii placea foarte mult sa le povescteasca copiilor intamplari care s-au petrecut acum mult timp in urma.
Intr-o zi au venit la el verisorii mei mai mici . Cand au intrat pe poarta primu lcuvant a fost:
-Sarut mana,bunicule!spuneau ei in cor.
Buniocul le raspundea foarte bucuros:
-Buna ziua nepoteii mei dragi.Ce ganduri va aduc pe aici?
-Am venit sa va vizitam,dar nu cu mana goala,ci cu un cos mare cu fructe.
Bunicul nu mai stia ce sa spuna,era tare fericit.
-Nu trebuia copiii mei sa va deranjati!
-Nu este asa bunicule,ti le-am adus pentru ca sa fii in forma.
-In forma ziceti?
-Da bunicule.
-Dar eu na mai sunt asa ca si voi tineri ,am imbatranit!
-Pentru noi esti tanar.
-Pentru voi?
-Da ,pentru noi.
-Haideti,nu vreti sa va spun o poveste?
-Ba vrem,vrem.
Asa bunicul a inceput sa le spuna o poveste din trecut si ei stateau neclintiti cu fata la bunic.Dupa o vreme au venit parintii lor si le-au spus:
-Tata,iara-si le spui povesti copiilor?
-Da le spun.
-Bine,v-a contiuna bunicul in alta zi povestea,acum trebuie sa plecam!
-Dar mama,mai vrem sa stam.
-Nu ,haideti!
-Bine.
Copiii l-au imbratisat si au plecat,iar bunicul a ramas din nou singur si isi mangaia barba cea fina.

Compunere trimisa de Giulia.

Era vara….
Soarele incalzea ca o flacara.In gradina din spatele casei un trandafir rosu si parfumat si un bujor stau la umbra.
Cerul parca era pictat pr o panza.Din el cazu un strop de apa.Pentru o planta o picatura de apa era o mica ploaie,un mic dar de sus.
Trandafirulo observa si alerga gandind:,,acesta este un prilej bun pentru  a ma racori,trebuie sa ma grabesc altfel bujorul mi-o va lua inainte.”
Bujorul vazu si el apa si pentru a nu o bea trandafirul ii puse piedica si ii spuse:
-Nu mi-o vei lua inainte!Daca nu o voi bea eu nici tu nu vei avea parte de ea.
Atunci incepu cearta.Isi aruncau vorbe grele.Trandafirul ii graise:
-Sa stii ca ai procedat gresit.eu am vazut-o primul a mea este.
-In niciun caz !Mie imi este mai cald.
-Ba mie!
Pe cand cei 2 se certau domnul Crin aparu,vazu apa si pe cei 2 certandu-se.Se gandi putin si bau stropul de apa.
Cei doi prieteni isi dadura seama ca se certase-ra degeaba.

Compunere trimisa de Alexandra Bargoanu.

Am citit intr-o carte ca animalele nu pot vorbi, si oamenii nu pot zbura, pot decat sa mearga. Uite ca printr-o minune, se facea intr-un vis de-al meu ca m-am intalnit cu o pisica care se pregatea sa cante la un concert. Eu am ramas uimita si am vazut ca in lumea in care ma aflam, era invers. Animalele erau ca niste oameni se duceau la servici, iar oamenii ca animalele mergeau in patru labe, nu puteau vorbi. Fiindu-mi frica sa nu ma transforme si pe mine intr-un animal, am inceput sa alerg printr-un parc cat de tare ma tineau picioarele. Obosind, m-am asezat pe o banca si am vazut ca pasarile au inceput sa faca curat prin parc, iar cainii stateau de paza ca nu cumva cineva sa rupa florile sau sa calce pe iarba cea verde. Am mai observat ca pe fiecare banca se afla si cate un laptop care era conectat la internet. Am navigat pe internet, si am constatat  ca aici se afla si o cofetarie nemaipomenit de buna. Eu fiind fana a dulciurilor. Am vrut sa merg si prin scoli sa vad cum s
e invata, insa nu am mai apucat deoarece mama m-a trezit spunandu-mi ca e vremea sa plec la scoala.

Compunere trimisa de Ana.

Omul de zapada

Este iarna.Copiii au iesit sa se distreze pe-afara.Cele trei prietene:Anabela,Bianca si Adriela au pornit la derdelus.Gerul era nespus de rau si sufla cu toate puterile afara.Dupa ce au venit de la sanius,au hotarat sa faca un om de zapada.Adriela s-a dus in casa sa ia niste nasturi,Bianca a pornit in fuga spre casa ca sa aduca o palarie si un morcov ascutit,iar Anabela s-a dus sa i-a cele necesare.O fetita i s-a alaturat grupului de fete.Pe fata o chema Esmeralda.Cele tri fetite:Bianca,Esmeralda,Anabela si Adriela.
Ce frumosa zi de iarna

Compunere trimisa de Bibitza.

Este toamna… Anotimpul racoros si roditor, jocul frunzelor formand un covor multicolor,,, sunt elemente ale acestui anotimp. In parc,vietuitoarele sunt speriate de vantul si sunetele infricosatoare.Copiii se tem ca nu cumva sa cada din topogane sau din leagane. Parintii isi au sub priviri copiii ca sa nu li se-ntample ceva. Bancile sunt inconjurate de frunze argintii, aurii, ba chiar si multicolore, iar parcul este tot mai gol, intunecat si racoros. Oamenii se intorc la casele lor,infriguurati, asteptand sa gaseasca lumina si caldura…dar mai ales liniste. Seara se lasa tot mai repede.Parcul este pustiu. Toate animalele se cuibaresc in casele lor…la caldura. In anotimpul toamna, nu este vreme de mers in parc, deoarece seara nu este una placuta, deoarece vantul impinge totul in cale. Animalele scot tot felul de sunete infricosatoare, fiindca le este frig si sunt speriate. Asta inseamna ,, TOAMNA IN PARC,, pentru mine…!

Compunere trimisa de Adelina Elena.