Compuneri

Andries Stefania ne-a mai trimis o compunere frumoasa intitulata “La bal”. Multumim!

La bal

Se aude o bataie dinspre usa.Motanul Biliben deschide usa si ramane uimit .Erau cele doua surori  Mimi si Alexia. Se impingeau pentru care sa intre prima.
-Cu ce ocazie pe la mine,fetelor ?spunand in gandul lui:vai,vai iar fitoasele acestea ! Acum cum mai scap de ele…
-Am venit sa iti dam o invitatie in care tu vei alege cu cine mergi la bal,cu mine sau cu urata de sora mea. spune Mimi
-Nu doriti o cafea un ceai ceva pana  iau o decizie?
-Desigur. Servitoare, o cafea cu o lingurita de zahar! Acum! tipa Alexia.
-Bine! spuse servitoarea tremurandu-i glasul.
-Bilibenti, sa stii ca eu voi avea o rochie cu pietre  pretioase asemeni  mărilor si un parfum asemeni trandafirilor. spune Mimi.
-Hm!Hm,frumos! spune Bili.
-Eu o sa am o rochie cu pietre pretioase,cercei cu nestemate asemeni muntilor si un parfum asemeni gradinilor asa voi fi la bal!
-Am luat o decizie  nu voi merge la bal cu nici una! Afara,acum! Increzutelor ! Ia auzi parfum asemeni trandafirilor.Ha!
Dupa ce au plecat in fuga cele doua fete motanul Biliben  radea de intamplarea petrecuta.

De Andries Stefania

O compunere frumoasă despre prietenie, intitulată “Prietena mea” scrisă de Sofia Andoci, clasa a VIII-a.

Prietenie…prietenă…cuvinte al căror sens îl înÅ£elegi cu greu când eÅŸti numai de-o ÅŸchioapă. ÃŽmi amintesc ÅŸi azi cînd ieÅŸeam la joacă cu copiii vecinilor. Nu ÅŸtiu cum se întâmplă că jucăriile mi se amestecau, se stricau uneori ÅŸi-atunci începea cearta.
Mama mă lua în casă ÅŸi mă dojenea cu vorba ei blândă: “Nu uita că împreună cu ei ai să mergi la ÅŸcoală ÅŸi toată viaÅ£a voastră o să vă amintiÅ£i de aceste frumoase clipe!” . Nu puteam să înÅ£eleg ce înseamnă o prietenă.
Dar iată că anii au trecut şi într-o zi am păşit pentru prima dată în curtea şcolii. O mulţime de copii erau adunaţi aici. Mă simţeam străină între şirurile de copii, mulţi necunoscuţi.
Dar deodată am zărit şirul celor mai mici şcolari, cei mai cunoscuţi pentru mine de la grădiniţă. Am intrat apoi în clasă. Aici cuvintele, calde, blânde ale învăţătoarei noastre ne-au povăţuit, printre altele, să fim buni colegi, prieteni.
Mi-am amintit îndată de cuvintele mamei şi-n mine s-a trezit nevoia de a avea o prietenă. Ei trebuiau încredinţate anumite gânduri , trebuia să-i cer părerea în anumite probleme şcolăreşti.
Şi aşa, ochii mei au rămas aţinţiţi asupra unei fetiţe durdulii, cu ochi blajini, cu voce blândă şi tare cuminte.
“Aceasta va fi prietena mea!” mi-am zis în minte. Åži astfel m-am apropiat de ea, am început s-o cunosc mai bine, ÅŸi cu cît o cunoÅŸteam, cu atât o iubeam mai mult.
Au trecut mulţi ani şi prietenia noastră se dovedeşte durabilă. Mă bucur de orice bucurie a ei, de orice succes şcolar, iar orice necaz al ei apasă şi pe inima mea. Ne ajutăm întotdeauna şi suntem alături la toate activităţile organizate.Prietena mea este o bună colegă cu toţi din clasă. Îi ajută la pregătirea temelor acolo unde întâmpină greutăţi, îi povăţuieşte ca pe nişte fraţi. Este ordonată şi punctuală . Iubeşte mult adevărul , cinstea şi cu o asemenea prietenă nu-i drept să mă mândresc ?

Andries Stefania, clasa a IV-a , din Brasov ne-a trimis o compunere frumoasa cu titlul “La sanius” .

La sanius
E o dimineata placuta. Soarele palid abia se zareste pe cerul  albastru.Maria ia micul dejun.Suna telefonul.
-Alo!
-Alo!Ce faci Maria?spune Ana.
-Uite iau si eu micul dejun.
-Azi vrei sa mergem la sanius impreuna cu Andrei si Ioana?
-Desigur! Cand ne vom intalni?
-Eu zic sa ne intalnim la 12:00 fix pentru ca mai tarziu se  va face frig si vom ingheta.
-Bine.Eu voi aduce sania cea mare pe care incap  trei persoane.
-Bine. Si eu voi aduce o sanie.Am vorbit deja cu Andrei si Ioana si ceilalti au zis ca ne vom intalni  in fata casei Mihaelei.
-Bine. Atunci ne vom intalni acolo.Pa!
-Pa!
Maria a terminat de luat micul dejun.Acum se pregateste de sanius .Se imbraca gros pentru ca ii e frica sa nu raceasca. A luat sania si a plecat salutand-o pe mama ei.
-Pa, mama! Ma voi intoarce intr-o ora.
-Pa! Ai grija de tine!
Copii s-au intalnit toti in fata casei Mihaelei .Chiar atunci cand au ajuns toti,  a iesit din casa Mihaela cu o sanie frumos aranjata.
-Buna !Ce faceti?
-Noi mergem la sanius, zise Maria.
-Pot sa vin si eu cu voi la sanius? spune Mihaela.
-Da! a zis Ioana.
Copii s-au distrat de minune la sanius.Dar seara se lasa si ei trebuie sa plece acasa.
– Eu plec.Ia-m promis mamei ca ma voi intoarce peste o ora si deja am intarziat se va supara pe mine daca  nu merg acasa,spune Maria.
-Noi mai ramanem.
-Bine. Pa!Pa!

Antonia ne-a mai trimis o compunere foarte frumoasă, intitulată “Descriere de primăvară”. MulÅ£umim Antonia! Mai aÅŸteptăm ÅŸi alte compuneri din partea ta.

DESCRIERE DE PRIMAVARA

Este din nou primavara.Natura se spala pe ochi somnoroasa fiindca tocmai s-a trezit din somnul anotimpurilor reci. Odata cu ea au venit si pasarelele care ne incanta cu recitalurile lor.

Primavara , asezata in fata oglinzii , se da cu putina pudra pe fetisoara ei si parca deodata s-au auzit niste susoteli.Stiti cine erau? Copacii , imbracati in haine de sarbatoare , prinsesera viata ,iar acum stateau la taifas.

Aceasta si-a aranjat deja rochia de matase si dupa ce a inchis ultimul centimetru de fermoar , florile au inceput sa-si deschida petalele , sa parfumeze aerul si sa zambeasca cerului albastru-cristalin.Ea nu a uitat sa-si contureze putin ochii si iarba a prins deja culoare .Dupa ce si-a pieptanat parul , si-a pus pe cap un voal alb prin care a anuntat izvoarele ,ca pot incepe sa murmure povestile adunate in timpul iernii.

Eu bucurandu-ma de toate aceste minuni ale naturii , m-am intrebat de ce oare nu este intotdeauna primavara ?Atunci natura e plina de viata si intrece pe oricine si orice la frumusete.Oare este trecatoare aceasta frumusete ? Dar de ce ar fi asa? Soarele are cele mai puternice raze vara,tabloul auriu amestecat cu putina cafea este toamna ,iar paradisul alb este doar iarna.

Natura nu are o frumusete trecatoare ,are doar haine pe care le imbraca si cu ajutorul carora se schimba total.Acum cateva zile livada era acoperita cu o patura alba de nea care s-a asternut peste frunzele cazute toamna trecuta ce nici nu se mai vad.In urma cu cateva saptamani ,puteam observa de la fereastra dansul balerinelor cu rochite in mii de forme sau minusculele furnicute ,ce erau de fapt copii distrandu-se la sanius.

Si iata ca am ajuns astfel , la concluzia ca toate anotimpurile sunt frumoase ,dar parca primavara ocupa un loc special in sufletul meu.Eu cred ca nimic nu este mai frumos decat un peisaj de primavara , in care toate elementele descrise se afla intr-o conexiune si armonie perfecta , asemenea unor reguli luate din tipare.

Antonia

“Natura nu are o frumusete trecatoare ,are doar haine pe care le imbraca si cu ajutorul carora se schimba total.“

Foarte frumos spus Antonia 🙂 !

Am rămas plăcut surprins, când, în ajun de Crăciun, Antonia mi-a trimis un e-mail cu o compoziţie proprie, mail în care şi-a exprimat dorinţa de a fi publicată compunerea ei. Mulţumesc Antonia, a fost cel mai frumos cadou de Crăciun primit pentru compuneri.co.cc !

Va urez din inimă tuturor Crăciun fericit alături de cei dragi !

Magia padurii in plina toamna

Este o dupa-amiaza dezmierdata de vantul plapand de toamna .Ma plimb domol pe poteca impodobita de frunzele si nucile imbracate in camasi zdrentuite din care curge mustul amar.Stratul gros al frunzelor galben-maronii a reusit sa margineasca cararea . Padurea trista ,aproape moarta, fiindca a ignorat verdele,este acum pustie.Singurii amici care i-au mai ramas sunt vantul si frigul.
Intru in padure si vad uimita cum pare totul o magie a locurilor tainice, a locurilor ce ar putea insemna o minunatie pentru multi dintre noi.Farmecul toamnei a schimbat totul in ceva nevazut ,trecand de « foarte frumos » si ajungand la expresia « ceva ce n-a mai vazut pamantul » .Nu a uitat de raul ce inca si-a mai pastrat limpezimea, covorul ce se intinde la nesfarsit al multicolorelor frunze si desigur de ceea ce o acopera,cerul , patat cu fum amestecat ce-a devenit gri.
Copacii sunt tristi fiindca le-au pierit multi frati ,maroniul inchis fiind culoarea lor de baza.Fiecare lucru are o taina a sa ,una mai speciala ca alta ,dar a potecii ,sfarsitul poteciinu cred ca a fost gasit.
Poate nimic nu ar fi fost la fel fara strigatul cerbului infrigurat de batranul vant ce se crede domnitorul tuturor.Soarele palid printre ramurile nemiscate ne va mai lumina si inca atat.Ploaia palmuieste parca cu fiecare picatura tulpina copacilor , vantul ridica frunzele ude de la pamant ,iar fulgerele ,tunetele le sperie si mai mult pe putinele vietuitoare.Ceata zglobie ii joaca feste intreii paduri .Greierii pe aripi pudrati cu bruma sunt tristi acum ca vor rabda ,din nou o iarna intreaga , de foame.
Racoarea serii se lasa incet ,iar noaptea isi asterne perdeaua peste pamnatul mohorat.Imi deschid umbrela si cu pasi marunti dar grabiti ma indrept spre casa .Nu uit insa sa observ un lucru .Nu doar pasarile calatoare nu se mai afla in acest peisaj ci nici picior de om ,care nu stie sa aprecieze magia padurii in plina toamna .

Antonia

Felicitari Antonia, este o compunere foarte frumoasă, ai talent la Limba şi Literatura Română. Se pare că tu ştii să apreciezi magia pădurii în plină toamnă. Deşi în general toamna, ca anotimp , este unul dezolant, nu uita că poţi găsi multe părţi îmbucurătoare şi nu trebuie să priveşti neaparat ca o hibernare a naturii. Probabil mă voi gândi la acest aspect şi voi veni ulterior cu mai multe comentarii. Înca o dată felicitări, o compunere foarte frumoasă.

Oana Coman a scris o compunere foarte frumoasă, “Visul” , suntem fericiÅ£i să o publicăm pe site.

Visul

   Este o minunată zi de primăvară . Păsările adună firimituri de pâine , lăsate lângă ferestrele caselor. Pe streÅŸini se mai scutură zăpada rămasă de astă-iarnă. Pomii încep să lege muguri ÅŸi ghioceii îşi scaldă frumuseÅ£ea în lumina soarelui.
   Doru, un băiat silitor, cu multe gânduri în cap, se pregăteÅŸte de ÅŸcoală. ÃŽn mintea lui apare imaginea visului de ieri-seară . Totul se vede vag. Se făcea că era un scamator de renume care tocmai îşi făcea apariÅ£ia în arenă. Acolo începu să le povestească spectatorilor că scamatoriile lui nu sunt trucate.Apoi începu să intoneze un cântec care nu era în program. Toate reflectoarele se opresc asupra lui. Lumea aplaudă ÅŸi începe să râdă în hohote.
   Scamatorul devenise o stea adevărată, sub cupola circului. Era îmbrăcat cu un frac negru ÅŸi un joben mare, că aproape îi cădea pe ochi, cu pantaloni negri ÅŸi un papion mic care îl strângea de gât.
   După ce spectatorii încetară din râs ÅŸi din aplaudat , sacmatorul scoase din buzunar o bilă albă , o băgă în gură ÅŸi din ea ieÅŸi un fluture. Luă fluturele , îl băgă în buzunarul mic de la cămaşă ÅŸi scoase un porumbel. Puse porumbelul în joben ÅŸi scoase un iepure mare de tot.
   Cu gândul la visul lui magic , uitase fără să-ÅŸi dea seama că timpul trecea repede. Glasul mamei îl trezi la realitate.
   Ã®ÅŸÄƒ luă ghiozdanul , ÅŸi-n pas grăbit plecă sperând ca visul să i se împlinească.

Adela Corbescu a venit la noi cu o compunere interesantă, “SperanÅ£a”.

Speranţa

   Octombrie. Zi tristă de toamnă, cu ploaie ÅŸi vânt ce anunţă apropierea iernii.
   Åžcolarii, înfofoliÅ£i ÅŸi cu ghioydanele grele, se grăbesc spre ÅŸcoală, unde-i aÅŸteaptă sălile de clasă. Frigul toamnei nu le potoleÅŸte neastâmpărul ÅŸi gălăgia. AdunaÅ£i în clasă, ei povestesc ultimele năzdrăvănii sau repetă împreună lecÅ£iile.
   Deodată, uÅŸa clasei s-a deschis ÅŸi intră doamna învăţătoare. Nu e singură ; grăsuţă, pistruiată ÅŸi cu o servietă mai mare decât ea, Maria, noua noastră colegă, îşi ascunde timidă mânuÅ£a în mâna caldă a doamnei învăţătoare.
   Zilele de ÅŸcoală trec repede, dar Maria rămâne la fel de tristă ÅŸi de tăcută ca în prima zi. Grăsuţă ÅŸi peltică , nu se amestecă în gălăgia de pe coridor. Ochii ei privesc visători spre fereastră.
   Un caiet de pe banca Mariei cade cu zgomot ÅŸi un desen îmi atrage atenÅ£ia. Un vrăjitor, o baghetă fermecată ÅŸi o prinÅ£esă numită “SperanÅ£a” .
   Maria primeÅŸte glumele colegilor ei, le adună în suflet ÅŸi de acolo se naÅŸte speranÅ£a de a fi frumoasă.
   Mâna ei talentată pune pe hârtie în desene minunate tot cuprinsul sufletului. Ridic ochii ÅŸi o văd pe Maria frumoasă. Este frumuseÅ£ea talentului ÅŸi a cuminÅ£eniei pe care nu am văzut-o până atunci.
   Ne întrecem să îi câştigăm prietenia, pentru că alături de ea suntem ceva mai bogaÅ£i.

O frumoasă compunere despre Ajunul Crăciunului trimisă de Bogdan Veselovski, Cluj-Napoca, clasa a VI-a.

În Ajunul Crăciunului

A venit Baba Iarna. Suntem în ajunul Crăciunului.
Peste tot, pământul este acoperit cu un cojoc gros de zăpadă. Casele stau sub clăbucii albi de fumSub mustaţa-i albă , cerul a-nceput să sufle gerul. Din zarea mută ninge lin.
Pădurile , în depărtare, cu tulpini fumurii , ciucurate de ninsoare , par cercelate cu flori de zarzări şi de cprcoduşi .
Norii încă mai varsă lacrimi îngheţate.
Eu mă uit pe fereastră atras de jocul fulgilor care se roteau.
Mama face cozonaci pufoşi şi rumeni. Sunt atras de mirosul de scorţişoară şi vanilie .
Pe lângă asta văd un munte de colaci şi doi saci de nuci poleite. Friptura se frige în cuptor în sosuri gustoase.
După ce mâncărurile sunt gata mergem să împodobim bradul de Crăciun care veşnic stă verde şi drept ca lumânarea.
Prima dată am arnajat beteala aurie şi frumos strălucitoare.
Au urmat globuleţele în fel de fel de culori.Unele roşii, altele galbene ca soarele care acum nu mai este, verzi, albastre, fiecare în felul şi forma lui.
Am mai pus câteva bomboane , caramele şi ciocolate. Când totul a fost aproape gata, am montat instalaţia cu beculeţe multe .
Partea de jos a bradului era împodobită. Mai rămâne să pun o steluţă în vârf. Gata! Am terminat ! Mă duc la culcare să-l aştept pe Moş Crăciun.
Patul mă aştepta cu blândeţe şi căldură. Peste puţin timp Moş Ene a venit pe la gene. Lumea viselor mă cuprindea.
Mergeam pe o cărare poleită cu aur. Eram înconjurat numai de zăpadă. ÃŽnaintea mea era un palat de cristal care era păzit de doi oameni de zăpadă. I-am întrebat unde mă aflu – mi-au răspuns :
-Te afli în lumea lui Şom Nuicărc la Lulop Drom .
-Ce-nseamnă asta? am întrebat eu.
-Trebuie să dezlegi tainele !
-Mă lăsaţi să intru?
-Da!
-Vă mulţumesc!
Când am intrat am văzut peste un milion de spiriduşi care făceau jucării pentru toţi copiii . I-am întrebat pe câţiva dintre ei:
-Ce faceţi voi aici?
-N-avem timp de discuţii !
-Atunci spuneţi-mi, vă rog, ce-nseamnă Şom Nuicărc ?

Uff..!Ce mă fac?
Privind pe fereastră am văzut doi reni înhămaţi la o sanie mare. Mai uitându-mă la nămeţii albi de zăpadă mi-am dat seama ce-nseamnă Lulop Dron. Este polul nord scris pe dos iar Şob Nuicărc înseamnă Moş Crăciun.
-Uraa!Am dezlegat taina !
M-am dus la oamenii de zăpadă şi le-am zis ce aflasem. Ca răsplată mi-au dat nişte bomboane care te făceau să zbori şi permisiunea de a-l putea vedea pe Moş Crăciun. Am stat mult de vorbă cu el.
-Scoală-te, Bogdan!
Auzisem glasul blând al mamei.
-Moş Crăciun? Am mormăit eu.
-Da! A venit Moş Crăciun, cu multe daruri şi te aşteaptă Mihai şi Cosmin să pleci cu colindul.
Eu i-am mulţumit lui Moş Crăciun în gând. Când să plec pe uşă m-am cotrobăit în buzunare şi am văzut nişte bomboane. Crezând că sunt cele primite de la Polul Nord, le-am înghiţit, dar nu aveau nici un efect.

O compunere foarte, foarte frumoasă este “DispariÅ£ia globului auriu” scrisă de Anamaria , clasa a VI-a.

Dispariţia globului auriu

Toamna şi-a făcut apariţia pe meleagurile noastre, însoţită de norii jucăuşi şi plângăcioşi, odată cu apusul soarelui.
Globul auriu de foc nu mai încălzea cu putere pământul care începuse să amorţească . Razele lui se oglindeau în lacul limpede pe care pluteau câteva raţe.
Păsările au început să-şi facă valizele pentru călătoria cea lungă , în timp ce animalele mai strâng încă mâncare pentru proviziile de iarnă şi îşi finisează adăposturile în care vor locui timp de trei luni.
Oamenii se odihneau admirând apusul de soare şi gândindu-se optimist la următoarea zi în care vor începe să-şi strângă roadele la care au muncit din răsputeri toată vara.

Tot Andreea Cojocaru, clasa a III-a, Vaslui ne-a trimis o altă compunere frumoasă cu titlul “Iarna” :

Este iarnă. FLuturii de cristal zboară prin văzduhul întunecat.
Moş Crivăţ a ajuns pe meleagurile noastre împreună cu fiica sa. Copiii ei formează o mantie de argint.
Micile petale de clopoţel ţes hainele copacilor cu fire de argint.
Soarele palid se prevede printre norii cenuÅŸii.
Micii copliaşi se trag cu săniile pe coasta dealului alunecoasă . Sub picioarele lor scârţâie zăpada pufoasă.
Odată cu venirea acestui anotimp minunat se apropie ÅŸi următoarele sărbători: MoÅŸ Neculai, MoÅŸ Crăciun – naÅŸterea pruncului Sfânt ÅŸi trecerea la noul an.
Copiii se bucură de acest anotimp care deschide sufletul oamenilor într-u alt an mai bun.