Compuneri

Ziua Profesorului

O zi pe an, se sarbatoreste Ziua profesorului in onoarea profesorilor care-si petrec mult timp predand cat si multe alte lucruri. In acest an, Ziua Profesorului a inceput cu adunarea scolii intr-o sala unde directorul a tinut un discurs. Dupa aceea tuturor claselor li s-a dat liber, lectiile nu s-au mai tinut, dar ne-am bucurat impreuna.

Colegii mei au dat o mica petrecere pentru profesorii care ne-au invatat. Fiecare a contribuit cu o mica suma de bani pentru prajituri, sucuri si alte crontaneli. In acea zi am aranjat scaunelele si bancile inconjurand clasa lasand mijlocul liber.

Am inceput sa mancam, sa bem si sa jucam jocuri impreuna cu profesorii.Cei mai multi profesori au fost competitivi si ne-am bucurat pe deplin. A fost atat de diferit fata de lectii.

Si celelalte clase au avut petreceri. Asa ca profesorii s-au plimbat din clasa in clasa ca sa participe la distractie.Ai crede ca a fost obositor pentru profesori dar au facut fata. La urma urmei a fost ziua lor de distractie si de a se simti bine.

O clasa a prezentat pana si o piesa de teatru pentru profesori. Eu nu am uitat inca cat de ocupat am fost cu curatenia clasei dupa petrecere.

Una peste alta a fost o zi mare. Toata scoala a fost cuprinsa de o atmosfera de veselie. Atunci cand clopotul a sunat de incheiere m-am simtit un pic trist ca trebuie sa se termine, dar sfarsitul estenecesar. Aceasta zi a luat sfarsit ajungand acasa obosit dar fericit.

Compunere despre teama/frica

Eu sunt unul dintre copiii cei mai timizi de la scoala. Vorbesc deseori in clasa dar cand doamna Vitcu, profesoara mea preferata m-a pus sa vorbesc in fata intregii scoli nu puteam sa refuz. Nu vroiam sa o dezamagesc si am fost de acord, desi reticent.

Parintii mei au fost surprinsi dupa ce au aflat. Stiau ca sunt timid dar au sperat mereu sa-mi inving timiditatea mea treptat.

A trebuit sa-mi rescriu discursul de multe ori pana ce era perfect. Urmatorul pas a fost sa-mi pregatesc discursul. Am repetat in fiecare seara pana sa merg la culcare. Am petrecut multe ore in fata oglinzii din baie. Sora mea cea mare credea ca sunt nebun.

In ziua in care a trebuit sa tin discursul familia mea a venit pentru a ma sustine moral. Cand directorul scolii a strigat numele meu, am mers rapid spre scena, plin de incredere. Eram sigur ca o pot face, dar cand am vazut multimea de oameni m-am blocat. Sute de fluturasi incercau sa-mi paraseasca stomacul. Palmele au inceput sa transpire, mainile sa-mi tremure si inima batea foarte tare, parca ar fi vrut sa iasa din pieptul meu.

Oamenii se uitau la mine de parca mi-ar fi crescut alt cap. Unii au inceput sa murmure si mai multi li s-au alaturat. Fara sa ma gandesc, am fugit de pe scena si m-am dus pe hol. A fost una din cele mai umilitoare zile din viata mea. Eram sigur ca voi fi tachinat de prietenii mei a doua zi dar lor pur si simplu nu le pasa. Urasc frica de vorbit in public!

Compunere despre teama/frica trimisa de Andrei, 12 ani.

Compunere despre baieti batausi

Andrei si Bogdan se cearta pe lucruri mici. Ei sunt doi baieti batausi din clasa mea. Ei vin cu fete posomorate si nervoase spre deosebire de ceilalti copii care sunt veseli. Uneori ma intreb daca au indigestie.

Intr-o zi, si-au rupt cartile fiecaruia deoarece se certau despre o poveste. Fetele din clasa s-au speriat datorita violentei dar baietii ii aclamau. Seful clasei, Silviu, a incercat sa-i opreasca dar s-a ales cu un pumn in fata. S-a suparat si a fugit la doamna invatatoare sa povesteasca despre bataie.

Doamna invatatoare a venit si i-a certat pe baieti. I-a pus sa isi ceara scuze unul altuia. Ei au promis ca nu se vor mai bate niciodata in clasa, dar oare isi vor putea tine ei promisiunea?

Compunere despre baieti trimisa de Silviu, 8 ani.

Animalul meu preferat este cainele. Imi place sa am caini inca de cand am fost o fetita mica. Imaginati-va bucuria cand parintii mi-au prezentat drept cadou la 10 ani un catelus adorabil. Avea blana alba si o pereche frumoasa de ochi ce-l faceau adorabil. Era foarte prietenos si dadea din coada entuziasmat. L-am numit “Cutu” si m-am indragostit de el pe loc.

Dupa cum ma asteptam, Cutu a fost unul din cele mai iubitoare animale de companie pe care le-am avut. Mereu statea langa mine si dadea din codita si se uita cu ochii lui adorabili. Cum sa nu-l iubesc?

Cand catelusii cresc si devin catei nu mai sunt neaparat atat de draguti dar tot sunt cei mai buni prieteni ai omului. Zicala aceea, “cainele, prietenul cel mai bun al omului” este foarte adevarata deoarece cainii ramani loiali stapanilor pana in ziua in care mor.

Cainii sunt inteligenti si animale folositoare. Te ajuta sa pazesti casa. Cand straini se apropie de casa ta ei latra puternic la ei. Unii caini sunt dresati sa gasesasca victime dupa dezastre naturale, calamitati si pot gasi si persoane pierdute in jungla sau paduri. De asemenea, politistii au caini care pot mirosi droguri sau explozibil. Sunt de asemenea capabili sa identifice suspecti sau persoane care au evadat din puscarie. Am fost surprinsa sa aflu ca atunci cand un caine politist este ucis la datorie i se ofera o inmormantare exact ca la politisti.

Foarte multe persoane oarbe se bazeaza pe caini pentru a fi asistati in activitatile de zi cu zi. Nu numai ca sunt o pereche de ochi pentru stapanii lor dar sunt de asemenea si o companie placuta. Acesti caini, de obicei din rasa German Shepherd,  sunt dresati sa nu-si asculte stapanii cand situatia o cere, acest lucru este pentru a proteja stapanii de pericole de care ei nu pot fi constienti.

Exista vremuri cand familia, prietenii si altii ne intorc spatele. Imi este greu sa inteleg de ce cateodata oamenii sunt asa de neseriosi, probabil omul ar trebui sa invete mai multe de la prietenii nostri cainii.

Compunere despre animalul meu preferat trimisa de Andreea.

Cum am petrecut vacanta de vara

La inceputul vacantei regretam foarte mult ca nu puteam ajunge in Romania, la tara, amintindu-mi frumoasele vacante petrecute alaturi de bunicii si verisorii mei, departe de aerul poluat al orasului in care locuiesc. Chiar daca nu cred ca as putea locui in permanenta la tara, cred ca cel putin o scurta perioada din an merita traita cat mai aproape de natura.

In primele saptamani, fara sa0mi dau seama, am inteles ca ma pot distra si aici, parintii mei incercand sa-mi ofere ceva diferit de restul anului. Am mers la mare cu familia si uneori cu prietenii mei, am fost la piscina cu prietenul meu cel mai bun, Filippo. De cateva ori, parintii nostri si ai prietenilor mei ne-au organizat iesiri la pizza si la McDonalds’s.

Am mai fost si la Water Park, ceea ce a fost o distractie pe cinste. Acolo, de cum am ajuns, nici nu stiam unde sa ma duc mai intai. Erau topogane foarte inalte, pline cu apa, piscine si fel de fel de modalitati de a ma distra. Am petrecut intr-adevar o zi pe cinste. Am fost si la foarte multe zile de nastere ale prietenilor mei, iar la unele chiar m-am intalnit cu colegi de clasa.

Zilele au trecut una dupa alta, pe nesimtite, iar eu am inceput sa realizez tot mai mult ca m-am dezobisnuit usor de activitatile mele de peste an: computer, internet si chiar televizor.

Cred ca aceasta vacanta chiar a fost una dintre cele mai frumoase din viata mea!

Compunere despre vacanta trimisa de Emanuel Mihai Raichert

Ninge peste munti , ninge penste dealuri ninge peste sat , ninge peste tara, ninge si inspaimanta ninsoarea caci pare sa nu se mai opreasca.
Totul este alb norii au cernut peste tot satul un strat gros de nea . In padure lupii haruie par sa fie si ei deranjati de noanta de alb sau teama ca o sa urmeze gerul napraznic.
Apusul soarelui si-a facut simtita prezenta mult prea devreme caci iarna a tras cortina peste casele micute facute parca din lemn de stejar au ferestrele luminate de cate-o flaclie de lumina rosie de lumanare ori a unui lampas cu roz . Cosurile caselor fumega … scot un fum gros , semn ca lemnele ard in soba caci femeile pregatesc cozonacii si merele coapte cu scortisoara in asteptarea colindatorilorilor si strapat ulita satului colindand din casa in casa de la un capat la celalalt al satului …
E Ajunul Craciunului in case mirosul de cozonac si scortisoara . Copii asejati langa bradul impodobit canta colinde in asteptarea mosului Craciun , iar mosul vine cu daruri pentru toti cu hainute si ciocolata si ceva fructe ca-s sanatoase dar si cu urari de bine, sanatate si cu cate un calduros : La multi ani copii mosului :
Bunicii multumesc celui de sus ca le-a dat sa asculte si sa primeasca colindatori si pe noi sa imbatranim frumos , si pentru ca au putut sa mai reziste la inca un Craciun si de ce nu si la anu ..
Asa se strang in case copii parinti bunici si sarbatoresc , colindand din zori , iar copii despacheteaza darurile primite de la mosu’ .
Afara gerul se asterne peste tot satul din ce in ce mai adanc . In case este veselie mare si nimic nu are sa destrame bucuria sufletelor crestine .
Si ca sa va fac sa intelegeti cat de mare este frigul va spun ca firul de apa ce trece prin fata casei mele si al Biancai , si mai pe la toti vecinii nu este ! Cum asa >?< Pai frigul este atat de mare incat l-a ingetat cu totul si nu se mai zareste doar daca calci pe el se simte gehata ca e mai subtire ca restul si zapada mai umeda . Gemuletele bisericii sunt pline de stelute de zapada . Focul ce arde si-n soba se vede de pe geam nimieni nu mai bantuie strazile la ora asta poate se mai aude din cand in cand vantul ce suiera si foarte puti focul se stinge din cauza vantului ce bate cu o putere mult prea mare.
Craciun Fericit !

Compunere trimisa de Andra Bianca.

Inainte de compunere o sa va arat structura acesteia:
1. Introducere(o puteti copia pe a mea)
2.Cuprins:primul alineat despre caracterizarea directa(portretul fizic), al doilea alineat despre caracterizarea indirecta(comportament/potretul moral)
3.Incheierea: puteti spune ceva ce va impresoneaza cel mai mult la mama voastra sau sa faceti o concluzie(o puteti lua pe a mea)
Compunere:
O raza de soare
Din prima clipa de cand am vazut-o , am stiut ca aceea era persoana care va fi langa mine mereu, ca sa ma ocroteascasi sa ma iubesca intotdeanua.
Asemanata cu o raza de soare , mama mea este mai speciala dacat toate mamicile din lume. Ochi ei caprui lucesc in intuneric, ca doua perle albe si sclipitoare,parul ei blond ii scoate in evidenta fata rotunda cu tenul deschis.Buzele nici groase nici subtiri sunt roze ,iar obrajii sunt imbujorati ca de obicei.Corpul ei este frumos si bine construit.
Mamica mea este  o persoana sensibila,ambitioasa si medesto, care ar da totul pentru sanatatea familiei sale.Este optimisa si prin orice greutati trece se ridica mereu si nu cade niciodata.Isi iubeste familia si ne rasplateste pentru faptele bune, la fel cum ne pedepseste cand nu o ascultam eu si fratele meu.O iubesc pentru ceea ce este si nu pentru cum arata.
Mama mea este cea mai dulce raza de soare si o s-o iubesc mereu!
Sfarsit
By DydyDeya!!

Noapte…
Luna plutea în aer, însoţită de mii de stele, revărsând o lumină mângâietoare peste întreaga fire.
Treceam prin padure. O perdea lăptoasă cobora peste câmpii dându-mi un  sentiment foarte ciudat. Eram în lumea basmelor. Boabe de mărgăritare se jucau printre degete, născându-mi fiori.Glasul copacilor mă chemau undeva…Undeva unde nu am mai fost niciodată.Era un pod împodobit cu lilieci…Florile proaspete îmi luminau cărarea. Scăpărând , crengile copacilor m-au luat . M-au dus…M-au dus într-o lume de vis. O lume care există după munţii falnici, după luna sclipitoare.
Dintr-o dată, eram la capătul podului.Lângă acesta, pe luciul străveziu pluteau nuferii.Veni în zbor o pasăre albă – o lebădă. Încă una… Şi încă o pereche. Se aşezară de o parte şi de alta a podului ; se plimbau într-un cerc. Aveau aripi albe ca zăpada.Penele lor albe luceau în lumina pură a razelor lunii.
Deodată,  se deschise cerul de deasupra mea.UriaÅŸele păsări vorbeau cu luna.Toate îşi uniră ciocul. Era felul lor de a comunica, poate aÅŸa se iubeau… O lumină strălucitoare ÅŸi puternică m-a orbit.
M-am trezit.Era un  vis, un vis pe care nu-l voi uita niciodată: „ Lacul Iubirii ’’.

Compunere trimisa de Sabina Popescu.

Amurg…
Din vazduhul cenuşiu, curge un zăbranic de omăt peste pământul îngheţat de frigul mânios.Muscelele se odihnesc sub zăpada fină cernută ca făina.
Din căbănuţa mea de stejar, urmăresc lângă văpaiţa mea copii zburdalnici ce fug de acolo-acolo, bulgărindu-se şi împiedicându-se.Altora mai mici le curg mărgele reci de lacrimi, îngheţate de frig, pe faţa roşioară.
Lângă pădurea cercelată cu promoroacă, copiii se grăbesc să de-a viaţă unui om de zăpadă.Zâmbetul pietricelelor  aşezate delicat pe faţa pufoasă a omului de zăpadă, împreună cu cei doi ochi ca de smarald şi nasul îngheţat al omului de zăpadă, îl ajută pe acesta să se bucure de acest anotimp fabulos-iarna.
Pălăria bunicului, ornamentată frumos cu fragi şi frunzuliţe verzi, este aşezată pe capul omului de zăpadă, aşa de bucuros de dragistea cu care este înconjurat . Şi, desigur, nu s-a uitat să i se pună şi crenguţe bucuroase în loc de mâini, şi nici fularul croşetat cu  mare drag de către bunica.
Copiii, bucuroşi de noul lor prieten, i-au făcut omului de zăpadă un minunat cadou. I-au adus nişte  năsturei delicaşi pe care i-au “cusut” pe hăinuţa pufoasă a prietenului lor.
Dar, bucuria fu întreruptă de către vocea blândă a mamei :
“ Copii, veniţi în casă ! “

Compunere trimisa de Sabina Popescu.

….mereu imi pierdeam gandurile in visuri….cand intr-o zi silita sa ma trezesc la realitatea de “azi”, am constientizat cu o mare dezamagire ca lumea nu este nici pe departe aceea raza de lumina ce-mi starbatea capul,ci doar o umbra care acopera visurile noastre ale tuturor;si cum spun eu mereu “daca,crezi orice se va indeplinii” am decis sa imi urmez instinctele si sa ma lupt pentru a iesi de sub aceasta umbra si sa privesc spre soare.Increderea si dorinta de a privi macar o data co ochii deschisi spre lumina,am reusit sa gasesc curajul pe care eu il tineam ascuns.Si chiar daca ambitia mea era peste limitele oricarui copil….cu cat eu fugeam mai tare sa ies din umbra cu atat ea se largea si mai mult si chiar daca nu am vrut sa cred…optimismul si puterea mea de a mai lupta pentru visurile mele s-a stins…si de cate ori incerc sa ma ridic din nou si sa alerg,ceva ma trage inapoi si-mi aminteste ca nu pot scapa de sub infer si ca oricat as incerca,ochii mei nu vor avea posibilitatea sa desluseasca acea puritate de deasupra….de aceea prefer sa inchid ochii mei micuti si sa ma las purtata de mireasma visului unde chiar pot sa-mi indeplinesc orice dorinta….

Compunere trimisa de Maria.