Compuneri

O compunere trimisa de Isabela din Slatina, clasa a V-a. Multumim, este o compunere frumoasa.

Baba iarna

Afara-i frig si e innorat! Baba iarna a sosit in caleasca ei de turturi si lasa in urma ei copacii de zahar, oglinzi care au acoperit ulitele si mai vine si cu acel mos batran care saracul nu mai poate la cat de batran este dar este foarte asteptat de copii adica Mos Craciun.

In soba arde focul, pisica toarce linistita iar copii se scufunda in lumea viselor. Bradul , plin de luminite milticorole, sclipeste in raza stralucitoare a lunii care a gasit o fereastra mica pe unde sa se furiseze in casa. Afara se aud colindatori care canta neincetat. Se simte aroma Craciunului in aer.

Bunica , observand adormirea copiilor, se duce afara si vorbeste cu o randunica. Oare ce vorbeau? Bunicuta o rugase pe randunica sa ii transmita mosului ca poate veni. Randunica s-a grabit sa ajunga in tinutul zapezilor ca sa ii transmita mosului mesajul. Cum a primit vestea, mosul a pornit la drum cu cei sase reni. Prin vazduh se auzeau clopotele renilor si mosul urand tuturor “Craciun Fericit” .

Oare ce cadouri au primit copii cei cuminti?

Denisa din Severin, clasa a V-a ne-a trimis o compunere foarte frumoasa:

Gandul unui fulg de nea

“A fost odata, pe vremuri indepartate o iarna grea.In jur parca totul era din zahar.Casele nu se mai vedeau sub troiene.Oamenii abia mergeau prin zapada de un metru.Fulgii parca prindeau viata in venirea lor pe pamant.Atunci cand Craiasa zapezii i-a dat viata unui fulg de omat el a jurat sa ii povesteasca tot ce v-a vedea in drumulsau spre pamant.El a vazut dealuri,campii,munti,cel mai mare turn din Franta’Turnul Eiffel”,temple,piramide,muzee,case,scoli si tot ce este fumos pe pamant.Atunci cand a aterizat o fetita la luat in mana si la stans pana nu a mai putut saracul de el nu a mai putut dar pana sa moara el si-a adus aminte de proomisiunea pe care o facuse Craiesii Zapezii acea de a-i promite tot ce va vedea in drumul sau pe pamat,iar dupa cinci minute a murit.Cand Regina tuturor Craieselor a aflat inima ei se facuse cat un purice deoarece ea ii dadude o magie speciala cu care se putea salva pe el insusi.”

O compunere foarte frumoasa pentru clasa a III-a scrisa de Dudas Alexandra Maria.

Magia iernii
Este Ajunul Craciunului si ninge peste sat. Se aud, printre case, cantecele vantului de iarna.
O cernere alba se lasa din vazduh, impodobind casele cu mantii albe, stralucitoare. Pomii s-au acoperit cu o panza alba.
Pe deal, copiii se dau cu saniuta si fac oameni de zapada. Vlad, Maria si Doru construiesc animale de zapada. Deasupra norilor, Craiasa Zapezii danseaza, aruncand inspre Pamant stelute slipitoare. Din cer a cazut, pe un lac de diamant, un castel de zapada. Doamna Iarna a iesit din castel pe calesti de vijelii. Mainile lucioase ale iernii au inconjurat derdelusul copiilor. Formele de zapada au prins viata, uimindu-i pe copii. Acestia s-au jucat pana tarziu in noapte.
Apoi, obositi, copiii au iesit de pe derdelus luandu-si la revedere de la formele de zapada, care incepusera sa zboare prin vazduh cu castelul de zapada.
Tot satul a fost cuprins de o liniste adanca.

Crisea Mihnea, din Targoviste, clasa a VII-a ne-a trimis o compunere foarte frumoasa :

O jucarie, o amintire valoroasa

Ce este o jucarie?Pentru mine este nu doar un simplu obiect, ci mult mai mult.Orice jucarie mare, mica, rotunda ,patrata imi aduce aminte de copilaria mea draga, de amintiri triste,fericite de toate felurile.
Insa imi amintesc cu drag deoarece doar o copilarie ai, si trebuie sa o traiesti din plin.Cand vad azi copii jucandu-se ma gandesc dece nu pot reveni la acele vremuri in care si eu ma jucam si vedeam totul asa cum vream eu…in care cruda realitate nu ma lovea ci ma evita mereu mereu.
Eu cred ca jucaria pentru multi oameni este simbolul infantilitatii, mai bine zis simbolul copilariei.Toti ne-am dori sa mai gustam macar odata din timpul in care eram copii.
Cand eram mic aveam un ursulet de plus care era cel mai bun prieten al meu si in care aveam deplina incredere.Acum,trecut de varsta copilariei nu mai pot avea incredere decat in familie si poate in ursuletul meu care inca il mai am.Astfel o jucarie poate schimba viata, in sensul ca aducandu-ti aminte de vremurile de demult ,uiti problemele prezentului.

Ultima compunere trimisa de Ioana Rosculet, de asemenea foarte frumoasa. Te mai asteptam cu compuneri pe la noi. Felicitari pentru compunerile tale, mie imi plac foarte mult 🙂 !

Peisaj fantastic de primavara

Natura si-a dat jos mantia alba si rece.Ziua este la inceput de drum.Noaptea paraseste cerul ca o printesa ce se furiseaza de la un bal cu speranta ca nimeni nu o sa-i observe lipsa.Soarele uraca incet scarile cerului cu pasi de diamant.Razele ,ca niste dungi rosii lumineaza pamantul, facandu-l sa para un glob aurit.Cupolele de vise impletite cu mireasma cruda de liliac se inalta spre vazduhul senin.
E primavara !Vantul rece si crud este alungat de o raza palpaitoare de pasiune.Pasarile in culori de curcubeu admira sufletul vesel de pom si florile de cristal.Libelulele cu aripi azurii zboara in aerul parfumat, provocat de florile tainice.
Impletiri dulci de glasuri cutreiera padurea.Lacul straveziu este luminat de o dunga inflacarata ce a poposit in acea clipa pe pamant.
Acesta este spatiul copilariei mele !Vise ce se pot realiza doar in imaginatia mea, ploi de foc ce cad pe pamantul unde numai fictiunea exista si ce-i mai important :toate vietuitoarele pot vorbi, pot merge, pot auzi…
Noaptea, chiar daca este inficosatoare, imi place sa stau de vorba cu regina sa, luna ,si cu stelele.
In aceste peisaje de primavara traiesc in fiecare zi.Aceasta este lumea de care nu vreau sa ma despart niciodata !

Primăvara, fiica cea mai tânără și mai frumoasă; ea trezește la viață întreaga natură; peste flori, verdeață, pomi în floare, zumzet de albine, ciripit de păsărele; câtă frumusețe, câtă viață și veselie peste tot locul; zboară gândăcei de tot neamul; furnicile harnice lucrează toată ziua; albinele caută nectar; păsările călătoare vin în țara lor veche și neuitată; de sub covorul de frunze moarte se ivește ghioceii; căldura soarelui dezmiardă mugurașii; dulce vânt de primăvară; natura-i în sărbătoare; soare cald și vesel revarsă căldura-i mângâietoare; copaci în floare, iarba a prins colț fraged; noaptea scade, ziua crește; zilele se fac mai lungi, mai blânde; verde crud; ea aduce flori în câmpie, vânturi line, calde ploi și veselie; zumzetul harnicelor albine; rândunica cea voioasă taie albastrul cerului ca o săgeată.
Ioana Rosculet

Inca o compunere foarte frumoasa de Ioana Rosculet. Citesc cu placere fiecare compunere , ai talent, felicitari!

Printre aripi de vis si temple

Noaptea inveleste cerul cu o mantie neagra si groasa.Cu cartea in mana, citesc rand dupa rand ,pagina dupa pagina ,fara sa-mi dau seama cat de repede trece timpul .Istoria Egiptului ,faraonii si in special Cleopatra m-au captivat din clasa a 2a.
Egiptul Antic a fost un taram al templelor. Totusi, aceste constructii nu erau ca bisericile, sinagogile sau moscheele, locuri unde oamenii se roaga astazi. Doar preotii si faraonii puteau intra in aceste case ale zeilor. Cel mai important templu din Egipt a fost construit la Karnak pentru a sluji zeului-soare Amun-Ra. In fiecare zi, preotii se purificau cu apa din lacul sfant si faceau ofrande catre zeu in altare secrete. Astazi, mult din templul de la Karnak s-a prabusit, dar portile sale imense, coloanele in forma de turnuri si statuile colosale, ne vor aminti intotdeauna de trecutul glorios al Egiptului.
Pleoapele-mi incep sa-mi acopere ochii…incerc cu greu sa-i tin deschisi,nu stiu cat timp o sa mai reusesc dar vreau sa termin capitolul !Am auzit zgomotul produs de cartea care a cazut pe covor si nu am mai facut nici un efort sa o ridic.Cu mainile sub cap si cu gandul la trecutul Egiptului am adorit !
Miau,miau….dar eu nu am pisica !Bastet….
-Da ,eu sunt,Bastet !
-Oau, sunt intr-un templu,cum am ajuns aici ?
-Dorinta ta de a cunoaste cat mai multe despre noi ,te-a
adus aici.Timpul nu mai este o bariera intre noi !Urmeaza
mirosul de usturoi pentru a gasi trecerea secreta.
-Pai crezi ca eu an nasul tau fin ,nu simt nici un miros,si pe deasupra mai sunt si racita….Hei unde ai disparut ?Asta-mi mai lipsea …singura in templu ,fara miros…..Bastet, Bastet
-Nu mai striga degeaba ca nu te mai aude.
Am intors capul sa vad cine vorbea si am inlemnit.Impunator prin maretia staturii,cu pielea neagra lucioasa ,cu ochii blanzi
In fata mea era un taur.
-Eu sunt Apis !Hai urca in spatele meu si cat ai clipi o sa ajungem !
Tot timpul cand vedeam o vaca, strambam din nas de mirosul
degajat si acum colac peste pupaza trebuie sa merg in spatele lui.
-Eu nu miros ca o vaca obisnuita si daca mai stai mult pe ganduri te las aici.Urca !
-Poti citi gandurile….
-Urca odata,vorbesti prea mult pentru o fata de 11 ani !
-Si daca nu te superi….cum crezi ca pot sa incalec ?
-Of ,copii din ziua de azi…calculatoare,televizor…si habar nu au sa calareasca.Uite am ingenuncheat ,urca-te!
Dupa spatele taurului am reusit sa vad peretii de piatra desenati si un lac imens pe care pluteau nuferi .Am trecut lacul fara ca copitele lui Apis sa atinga luciul apei.Am ajuns intr-o sala imensa in care nu se afla nimeni.
-Coboara ,gata ,asta este destinatia !
Uimita ca nu vad pe nimeni am vrut sa-l intreb ceva pe Apis dar …disparuse.Simteam prezenta zeilor egipteni si-mi imaginam intalnirea cu ei.Linistea fu intrerupta de zgomotul produs de pasii cuiva…Cleopatra !!!!Fara nici un cuvant ,cu zambetul pe buze imi intise un papirus.Cu mana tremurad de emotie l-am luat.
-Este povestea vietii mele,ai grija de el !
Am simtit o mangaiere usoara pe frunte si am deschis ochii.
-Iubito ,e timpul sa te scoli.Aseara ai adormit cu cartea in mana.Era ceva interesant ?
-Interesant ?Era….o carte.Cu mana dreapta incercam sa ascund papirusul sub perna.Nimeni nu trebuie sa afle.
-Stai linistita Cleopatra,stiu sa pastrez un secret !

Inca o compunere foarte frumoasa trimisa de Ioana Rosculet. Felicitari!

Discoteca din ghiozdan

De fiecare data cand imi pregatesc ghiozdanul,imi asez in el ordonat toate obiectele necesare desfasurarii activitatilor scolare.
Spre surprinderea mea,dupa ce ajung in clasa,cand vreau sa-mi scot caietele si cartile gasesc o dezordine ce nu poate fi descrisa in cuvinte.”Oare ce se intampla?” este intrebarea care de zile intregi ma framanta.
Intr-o ora de matematica,cand ma chinuiam sa gasesc rezolvarea unei probleme dificile,am auzit ritmul unei muzici de discoteca.Am crezut ca nu aud bine,dar muzica se auzea atat de tare incat mi-am dat seama ca ceva se intampla in ghiozdanul meu.
Curioasa,deschid fermoarul incet,sa vad despre ce este vorba.Nu-mi venea sa cred :in ghiozdanul meu se dadea o adevarata discoteca!
Penarul dansa pe un ritm de roch and roll intinzandu-si fermoarele din toate incheieturile.Stiloul impreuna cu rezervele se chinuiau de mama focului sa formeze ad hoc baletul spectacolului.Lipsa costumelor era o mare problema!
Ascutitoarea,intr-o rochie vaporoasa,roz,impreuna cu radiera in frac negru lucios,pe ritmurile unui vals,incercau sa iasa din penar.
Creioanele colorate ca si curcubeul,in pasi de cazacioc incercau sa-si gaseasca caciuli de blana de guma.
Atmosfera era incendiara!Doream din tot sufletul sa particip si eu la dans!
-Ai terminat problema?aud ca prin vis vocea domnului profesor.
_Aaa…vreau sa …eram pe cale sa divulg secretul ghiozdanului fermecat !
-Da sau nu ?
In momentul acela nu stiam ce sa mai zic.Privesc caietul …rezolvarea
statea frumos asezata in pagina,iar caietul imi facu discret cu ochiul…
-Desigur domnule profesor!Rezultatul este…..

Rosculet Ioana, din Urziceni, clasa a VI-a a scris o compunere foarte frumoasa, “Toamna”.

Toamna

Este o zi de noiembrie.Afara,peisajul pare coborat dintr-un tablou al unui pictor celebru care a pus rosu aprins pe frunzele de vita salbatica si galben ruginiu pe cele de nuc.Iarba inca verde contrasteaza puternic cu galbenul roscat al craitelor inflorite.
Frunzele cad cu miscari de aripi moi.Odata ajunse pe pamant formeaza un covor fosnitor in care mi se afunda pasii.Raspandind tristete,vantul cu a lui suflare matura frunzele pe aleile pustii.Printre ramurile goale,impodobite de lumina,crivatul canta la xilofon.La inceput notele sunt interpretate cu usurinta,apoi rafalele perturba intreaga simfonie!Copacii ofteaza,iar lacrimile de promoroaca picura una cate una peste frunzele moarte.
Vreau sa aud cantecul pasarelelor,dar degeaba!Dupa un timp in care totul parca a incremenit se aude cioc…cioc …cioc !Este ciocanitoarea care-si cauta hrana sub scoarta copacilor !
In aer miresmele de toamna plutesc fiind accentuate de parfumul fin al gutuilor pufoase.A cazut bruma !Iarba,crizantemele si pamantul par trase intr-o foita de staniol argintiu.Panzele de paianjen s-au transformat in fire de mohair pufos din care natura impleteste haine pentru crizantemele care inca isi desfac bobocii incantandu-ne cu cascadele de flori.
Dintr-o data cerul devine plumburiu !Soarele incearca din toate puterile sa-si faca simtita prezenta,dar norii grosi ca o mantie de fum ii ingreuneaza efortul.
Oare iarna bate la usa ???

O compunere frumoasa trimisa de Rosculet Ioana.

Scrisoare catre Mos Craciun
Aveam sapte ani cand puteam sa-i scriu o scrisoare lui Mos Craciun fara ajutorul mamei!An de an il rugam sa-mi aduca un singur lucru,unul singur pentru ca dupa spusele mamei trebuia sa treaca pe la toti copii si nu putea sa duca un sac atat de greu!Eram intr-o mare dilema!
Cu o saptamana in urma,cand ma intorceam de la scoala am zarit in geamul de la librarie expusa o papusa Barbie Cenusareasa!Era asa de frumoasa cu rochia care sclipea luminand parca totul in jur.In mana tinea un porumbel albastru care dintr-o clipa in alta te asteptai sa-si ia zborul!A doua zi m-am oprit vreme buna in fata vitrinei admirand-o1Era cel mai potrivit cadou pe care-l puteam primi de Mos Craciun!Am marit pasul ca sa ajung mai repede acasa.Vroiam sa stabilesc locul unde o sa fie asezata,sa le povestec papusilor mele despre ea….sa-i scriu scrisoarea mosului….Drumul pana la bloc mi s-a parut mai lung ca niciodata!Cu mana tremurand de emotie am apasat butonul interfonului:sunt eu,mami!Am urcat scarile cate doua si nici nu stiu cand am ajuns in fata usii!Mama m-a privit mirata :
-De ce ai alergat?Of,esti transpirata toata!Imediat schimbarea!
-Mami,eu…
-Nu vreau sa aud nimic,vorbim dupa ce te schimbi.Intre timp o sa-ti pregatesc masa!
De ce oare nu putea sa inteleaga ca eu eram in momentul ala cel mai fericit copil din lume?Cu bucuria care-mi stapanea sufletul si care parca imi dadea aripi,i-am amenajat Cenusaresei locul unde o sa fie primita ca o adevarata printesa!
A doua zi m-am oprit din nou in fata vitrinei admirand papusa.Dupa un timp,langa mine a venit o mamica cu o fetita de un anisor si ceva .Din caciula groasa ii ieseau bucle castanii,iar ochii negri,mari,parca …radeau.Fascinata de aceasta imagine vie,am privit-o pana cand a plecat.Ma simteam vinovata in sufletul meu….de tradare…oare mosul nu putea sa-mi aduca doua lucruri?Cu lacrimi in ochi mi-am luat adio de la papusa!Mi s-a parut sau chiar mi-a facut cu mana?
Ajunsa acasa mi-am inceput scrisoarea catre Mos Craciun….singurul cadou pe care mi-l doresc este ….o surioara!
Zilele au trecut in zbor ….mosul a sunat la usa si mi-a inmanat o cutie frumos impachetata.Am desfacut-o imediat,cu grija,sa nu-mi ranesc …surioara!Din cutie imi zambea …Cenusareasa!Alaturi era un bilet”dorinta iti va fi implinita la anul!”!Si s-a tinut de cuvant…am primit cea mai frumoasa surioara din lume!

Ioana Rosculet, clasa a Vl D ,  Scoala NR 2 Urziceni ;profesor d-na Lupea Floricane-a trimis aceasta compunere frumoasa , cu tilul “Copliarie cu miros de ace de brad”. Foarte frumoasa compunerea, felicitari!

Copilarie cu miros de ace de brad

Multe povestiri tesute cu vraja gandului ,plutesc zi de zi printre noi !
In dimineata aceea ma simteam altfel !Un val de caldura imi invada sufletul si mii de sentimente nobile ma purtau catre imparatia aducerii aminte .Deschid fereastra cu speranta ca aerul proaspat de afara sa-mi potoleasca dorul,dar pala de vant care patrunde in camera imi rascoleste sufletul pana la limita dureroasa a fragedului sentiment.Vantul nu era vant…era murmur de izvor,fosnet de frunze ,miros de cetina de brad si nu in ultimul rand era vocea strabunicii mele !
Cu ochii plini de lacrimi ,intru in camera parintilor mei.Ii privesc si nu pot sa spun nimic.Cuvintele nu mai au nici un rost !Plang si lacrimile-mi spala obrazul inrosit de emotie ,innodandu-se in barba !
– O sa mergem !spune tati
Eu dau din cap.Atat !Si ma intorc in camera sa-mi strang bagajul.
Timpul care a trecut pana cand am plecat mi s-a parut ca s-a dilatat intr-o clepsidra de
clestar si nu mai voia sa curga.Acum nu mai are importanta.Am plecat !
Drumul este lung si-mi sprijin capul de geamul masinii.Nici eu nu stiu de ce ,dar in momentul acela simt ca asa trebuie sa fac. « Nimic nu este intamplator» ar fi spus ea,daca era langa mine.
Ea este strabunica din partea mamei si toti ii spunem Maia.O munteanca cu glas de privighetoare, frumoasa foc la tinerete …marturie stau fotografiile ingalbenite de vreme , de unde ne zambeste fermecator o tanara cu parul inelat, ca pana corbului ,ce-i atarna dinjos de mijloc ,ochii negrii patrunzatori,jucausi si gura desenata de condeiul fermecat al unui pictor celebru. Pe sub rochiile vaporoase,lungi , corsetul ii facea o talie de viespe !Pantofii cu toc,manusile si umbreluta cu danteluta erau accesoriile nelipsite.Nu si-a acoperit capul decat tarziu ,cand a trebuit sa o faca !
Acum greutatea celor 90 de ani i-a incovoiat putin umerii,modificandu-i statura impunatoare !Fata brazdata de riduri ,nu si-a pierdut prea mult din fragezimea si culoarea de piersica coapta.Sprancenele ascund o viata de om,o viata din care se hraneau povestirile ei .Cositele bogate te duc cu gandul la o fetiscana pusa pe sotii ,daca nu ar fi ascunse sub brodoada neagra .Gura si acum expresiva nu mai are conturul de alta data.Ochii !Ochii ei spun totul …fericire…suferinta pricinuita de moartea unicului fiu si …speranta !Speranta ca maine este o zi fericita !Si cat de fericite a reusit sa-mi faca zilele petrecute in casuta mica de la poalele muntelui !Oare i-am multumit vreodata ?I-am spus ca inainte de Craciun imi amintesc colindele cu « jos la furca patului ,stau doi stoli de porumbei» ?I-am spus ca este cel mai bun povestitor din lume ?Daca stai si-i asculti vorba in timp ce toarce ,nu ai mai vrea sa pleci niciodata de langa ea.
Parca si casa ,cu peretii varuiti in alb-albastrui a capatat din vraja cuvintelor ei ,caci mirosul cu care te intampina este unic.Niciodata nu am sa stiu daca vine de la plantele de leac adunate in saci tesuti din fir de canepa ,de la crengutele de catina pe care stau insirate ca margelele bobite albe si portocalii ,de la ghivecele cu muscate si drusaim sau de la colonia cu care-si stropeste rufele inainte sa le calce !
Trebuie cand ajung sa-i spun toate astea si multe altele.Trebuie !
Cu mainile atingand aerul ,alergam pe poteca strajuita de brazi seculari, catre casa Maiei.Simteam cum inima-mi bate repede,gata sa-mi sparga pietul si am continuat sa alerg .Am trecut in fuga pe langa ferestrele deschise prin care se simtea mirosul unic al copilariei mele si m-am oprit o secunda in capatul scarilor mari, de piatra ,rasufland greu.Cand am ridicat privirea am zarit-o !Statea in scaunul masiv de lemn de brad cu furca in brau si torcea.Cum de nu m-a auzit ?
-Te asteptam !au cazut ca un bumerang cuvintele ei .Urca…
A lasat furca alaturi si m-a strans in brate,sarutandu-ma pe frunte asa cum face mereu.M-a luat de mana si ne-am dus in spatele casei, de unde incepea padurea de brad si universul copilariei mele.
Cu capul in poala ei cu privirea spre cer si cu mainile frematand iarba cruda am stiut atunci ca vreau sa raman vesnic copil.Citindu-mi parca gandurile,am auzit-o
-Nu te teme ,frumoasa mea .De tine depinde sa-ti pastrezi vii amintirile impletindu-le in puritatea sentimentelor !
-Te rog,spune-mi despre iele.
-Ielele sunt fapturi feminime supranaturale care beau apa noaptea de prin fantani si oricine bea dupa ele , « il pocesc ».Pot sa zboare ,umbla in cete si se aduna in poieni sau sub anumiti copaci ca sa danseze.Ai vazut tu nucul ala mare ,de-i spune toata lumea nucul Usturoaicei ?Acolo,intr-o noapte au venit cu o trasura trasa de cai de foc, ielele .Si au inceput sa cante un cantec atat de frumos ca nimeni niciodata nu a putut sa-l reproduca.Credeau ele ca sunt singure ,dar un flacau de nume Paun adormise in capita de fan si s-a trezit cand a vazut ditamai lumina coborandu-se din cer.Nu a facut nici o miscare pentru ca stia ca o sa ramana slut daca-l zaresc.Dupa un timp au inceput sa-si lepede vesmintele si sa danseze goale formand un cerc in jurul nucului .Iarba sfaraia sub picioarele lor si ele tot cantau si dansau ….pana cand s-a auzit primul cantat de cocos !Atunci s-au urcat in carul de foc si au disparut in pantecele cerului.
-Si Paun a scapat ?
-A scapat,dar ca orice flacau care-si pierde mintile la vederea atator femei frumoase ,a venit in sat si le-a povestit prietenilor ce s-a intamplat.Unii l-au crezut,alti,cei mai multi au ras de el.Dar mai auzise in noaptea aia Paun ceva…ca ielele se vor intoarce 3 nopti la rand !Asa ca ,in seara urmatoare a plecat insotit de toti care au vrut sa-l urmeze si s-au ascuns in capita de fan.Ielele nu s-au lasat asteptate prea mult timp si au coborat de data asta folosindu-se de aripi…Dar… ia hai sa ne ridicam noi si sa mergem in casa, ca doar a ti venit dupa drum si trebuie sa mancati ceva.
Am urmat-o fara sa zic nimic pentru ca stiam ca nu am sorti de izbanda.Pe soba stateau la incalzit oalele de lut pline de bunatati.Niciodata nu folosesete aragazul !Mesteca mamaliguta …o rastoarna pe fundul gros de lemn si o acopera cu un servet cusut de ea.Privind-o nici nu zici ca are 90 de ani !
In odaia in care racoarea se imbina cu mirosul mugurilor de brad ,simt nevoia sa ma ascund in plapuma invelita in cerceaful brodat cu flori de maci si sa meditez…. « de tine depinde »oare ce a vrut sa zica maia ?Simteam cum ,in sufletul meu,dorinta de a ramane copil prinsese radacini.Puteam sa ma plimb pe o aripa de vant si sa descopar universul deslusit al nedeslusitelor.
Ce este copilaria ?…o fantasma,o floare cruda,pura care a prins intre petalele ei mirosul inconfundabil al adevarului …Pe aripi de vis am ajuns pe varful unui munte,iar din norii albi,aripi lepadate de ingeri au inceput sa curga picaturi de ploaie in care erau oglindite amintirile mele.Nu voiam sa atinga pamantul de teama ca nu cumva UITAREA sa le faca sa dispara pentru totdeauna.
Strigam…si tipatul se transforma intr-o privighetoarecare-si lua zborul catre inaltul cerului,incercand sa strapunga cu forta unei sageti calite in flacarile iubirii norul din care se revarsau amintirile.
Ploaia s-a oprit la fel de brusc cum a inceput !
Un inorog de argint a venit catre mine.Un inorog…numai un copil cu sufletul pur poate sa-l vada !De pe spatele lui cobora o zana tanara care avea fata limpede ca apa de izvor.Purta o rochie lunga tesuta din petale de trandafiri albi.In cositele ca abanosul impletite de o mana maiastra erau flori de-nu ma- uita,iar ochii ei negrii scanteiau de lumina.Era copilaria !Se indrepta spre mine si o lacrima fina a strabatut obrazul subtire.M-am apropiat timid si cu mana i-am sters obrazul !
-Nu plange !Eu sunt fericita ca te-am intanit !Voi purta cu mine toata viata , imaginea ta !Trebuie sa cunosc viitorul,trebuie sa vad cum e sa fii mare !
Atunci copilaria ridica bratele spre cer si zambind imi spuse :
-Viitorul e in fata ta!Priveste!
In oglinda din mana ei nu am vazut nimic in afara de doi ochi negrii care cercetau infinitul marginit de rama aurita,Viitorul asta sa fie viitorul?
O mana asprita de vreme ma mangaia usor pe par :
-Soarele o sa apuna in curand si nu e bine sa dormi.Trezeste-te !
-Si Paun,ce s-a intamplat cu Paun ?
-Depinde de tine cum se termina ….
Atunci am inteles de ce Maia era cel mai bun povestitor !Toate povestile ei nu aveau sfarsit.
Am strans-o in brate si i-am spus ce voiam sa-i spun de la inceput …si inca ceva :
-Am inteles !Viitorul sunt eu !