Compuneri

Din senin , anul s-a împodobit cu o nouă primăvară . Vremea era destul de plăcută . Soarele ca o minge mare de aur , îndulcea pe cât se putea minunatul peisaj al primaverii . Pe câmpul de un verde armonios , mieluşeii zburdau de colo-colo , mai să te-ameţeasca . Florile îşi ridicau petalele la suprafaţă ce dădeau o pată de culoare minunatului veşmânt al primăverii . O fetiţă pe nume Sofia , de o frumuseţe rar întâlnită , cu ochişori albaştrii , dar nu orice albastru ci unul aprins ca valurile oceanelor şi cu părul blond asemănat spicului de grau , tot căuta să afle tainele primăverii . Dar ea nu avea părinţi , fiind orfană era în grija bunicilor , şi ei amărâţi şi plini de greutăţi . Însă pentru ea nu conta acest lucru , cu toate că , în fiecare seară se ruga la Dumnezeu să îi ocrotească de necazuri şi de alte greutăţi . Adora să cânte şi să îşi picteze bunicii . Avea doar şase anişori şi se gândea la multe lu
cruri care nu erau necesare vârstei sale  . Vroia să îşi scoată bunicii din acest impas dar nu reuÅŸea , chiar se străduia enorm de mult , dar …
Iată că , într-o zii a hotărât să vizioneze peisajele naturii mai de-aproape . Cu ea avea mereu o căţeluşă ,  Crenguţa . O iubea foarte mult luând-o cu ea mereu peste tot .
– BunicuÅ£o , m-am gândit să desluÅŸesc secretul frumuseÅ£ii al acestui anotimp ÅŸi poate că mă poÅ£i ajuta cumva,i se adresează hotărâtă Sofia bunicii sale.
– Draga mea , ÅŸi eu am avut acelaÅŸi vis ca ÅŸi al tau . ÃŽmi doream să o cunosc însuÅŸi pe primavara ÅŸi să mă împrietenesc cu ea , să dansez , să cânt alături de ea însa a fost în zadar . Dar , îţi zic un mic secret , nu se ÅŸtie niciodata ce ascunde aceasta întrebare , poate la capăt există ÅŸi un raspuns. Nu te lăsa bătută , lumea a evoluat ÅŸi sper să găseÅŸti la momentul potrvit acest mic secret , îşi privii nepoÅ£ica în ochi ce asculta vorbele cu tâlc ale bunicii sale.
Fetiţa plecă în spre grădina din spatele casei . Acolo simţea ea că plutea spiritul primăverii .
– Uau , câtă veselie ÅŸi câtă viaţă peste acest tărâm.Totul e eranjat la locul său , ordonată e primăvara ,  nu CrenguÅ£a ?
– Uaf , Uaf , lătră CrenguÅ£a , probabil raspunsul său fiind da .
Căutând să o găsească pe zâna primăvară, o adiere plăcută de vânt se strecoară printre volănaşele rochiţei , făcută chiar de bunica sa . Obosită , se aşează pe o băncuţă lângă o pajişte plină cu flori de un parfum dulce şi plăcut . Nemai stând pe gânduri se hotărăşte să îi facă un bucheţel din flori bunicuţei sale . Ţopăind când la stânga , când la dreapta se impiedică şi brusc cade , spre surprinderea ei o femeie înaltă cu o rochie ca din mătase ornamentată cu multe flori şi gâze multicolore , îi întinde o mână de ajutor fetiţei .
– Cine eÅŸti dumneata ? întreabă mirată Sofia .
– Sunt cea pe care vrei tu să o cunoÅŸti de atâta timp , îi răspunde cu un glas tăcut femeia .
– Primăvara ?
– Da , chiar ea , dă din cap femeia cu chip de zână .
– Nu pot să cred , se miră fetiÅ£a ÅŸi iată că ,o lacrimă răsare pe obrazul său .
– De ce plângi ? Am crezut că te voi face fericită .
– Plâng de fericire că te văd pe dumneata , însă îmi aduci aminte de mama mea care a murit , din păcate .
– Scumpo , eu sunt mama ta , am venit să îţi transmit un mesaj : Să nu uiÅ£i niciodată că te iubesc ÅŸi că te voi iubi mereu , chiar dacă nu mă aflu langă tine . ÃŽÅ£i voi fii alături mereu la greu ÅŸi la bine . Te iubesc ÅŸi ai grijă de bunicii tăi , iar zâna dispare printre un roi de buburuze .
– Stai! De ce ai plecat ? ÅŸi micuÅ£a începe a plânge cu lacrimi cristaline , dar dintr-o datî se opreÅŸte . Mamă, ÅŸi eu te iubesc , apoi pleacă înspre casa bunicilor.
Ajunsă acolo, doreşte să vorbească , însa bunica era de negăsit ,dar ştia un loc în care bunicuţa tricota de fiecare dată , în camera ei.
În clipa aceea , uşa s-a deschis încetişor , şi cu paşi ezitanţi , fetiţa cu o rochie albastră a pătruns în camera luminată de razele soarelui la asfinţit. Rotindu-şi privirea prin încăpere , dădu de bunicuţa cu părul alb şi pe chip i se întipări un zâmbet larg şi fericit . Alergă spre ea şi o imbrăţişă , cu lacrimi în ochi .

O compunere foarte frumoasa scrisa de Andra Cosmina.

Iarna nu e o vrajitoare carunta,este o zana invesmantata in alb pe care toti oamenii si mai ales copii o asteapta.
Ce fermecator va fi cand covoare albe si stralucitoare se vor asterne pe pamant,copacii o sa fie imbracati cu niste cojoace grele de omat,iar peste tot o sa se asterne o adanca si misterioasa tacere.
Casele se vor inveli cu paturi albe si pufoase ca spuma laptelui.Pe ferestre o sa se astearna fulgi ce seamana a stele mici si stralucitoare ce traiesc doar o secunda.
In aceste trei luni de iarna copiii o sa continue traditiile stramosesti mergand din usa in usa cu semanatul,colindatul si uratul.Saniutele vor parea buburuze ce zboara si se plimba dintr-un loc in altul,iar copiii albinute ce vor umple valea cu zumzetul lor asurzitor.
Pentru mine iarna este o poveste.Astept cu nerabdare magia iernii.Cel mai mult imi place sarbatoarea Craciunului deoarece in acea minunata noapte cu totii ne simtim copii si asteptam minuni!

O compunere foarte frumoasa scrisa de Arcana Delia.

Intr-o zi de primavara,eu asteptam la coltul din-naintea scolii autobuzul spre casa.Ca sa nu stau degeaba,mi-am scos din ghiozdanul meu ,,fermecat’’o gazeta de matematica.Am inceput sa citesc diverse teorii ale patratului.Aceste teorii mi-au atras o mare atentie .Fiind foarte obosita, si asteptand vreo 2 ore autobuzul, am adormit pe o banca…Am visat ca eram un patrat,iar eu aveam inca vreo trei prieteni deosebiti:Triunghiul,Dreptunghiul si Cercul.Am purtat o discutie cu acesti prieteni ai mei,iar noi ne-am gandit ca din forme geometrice sa ne construim si noi ,,o casa’’,unde am putea sta pe timpul iernii ca  sa nu inghetam de frig.Zis si facut.A doua zi am inceput sa construim casa.Cu ajutorul unui ,,imens’’carton ,dreptunghiul a inceput sa decupeze toate formele geometrice:cerc,dreptunghi,patrat,romb…etc.Ne-am facut o casa moderna si eleganta.Am decorat-o cu cele mai frumoase lucruri care le-am gasit prin natura.Impreuna cu prietenii mei eram foarte bucurosi ca in sfarsit avem o casa.Cand sa facem o petrecere cu ocazia inaugurarii casei noastre,am auzit o voce care spunea:

-Trezeste-te,a venit autobuzul!…Eh!….cat mi-ar fi placut ca acest vis sa fie o realitate…Si eu sa pot locui cu ,,prietenii’’ mei adevarati…

O compunere interesanta scrisa de Gaurus Ana Maria.

-Ada,ti-ai facut ghiozdanul?
-Da mami!Ma duc la scoala,pa!
-Pa,pa!Sai ai grija de tine da?
-Da!
In timp ce mergeam eu la scoala rechizitele mele dau o petrecere in ghiozdan.
-Hei,avem noroc!Ada si-a pus suc cu ea.
-Super!D.J. da drumul la muzica!
-Sa ne distram!
Asa rechizitele dansau in ghiodan si nu stiam nimic de acest lucru.Oricum nu mai aveam decat 10 minute pana sa ajung in clasa asa ca ele s-au oprit din dansat si au inceput sa stranga tot ce nu era la locul tui.Am deschis ghiozdanul ca sa iau cheia clasei.Totul era la locul lui.Rechizitele iar au inceput discoteca in ghiozdanul meu.
Cand am vrut sa ma pregatesc pentru ora ce am gasit in ghizdan?Toate rechizitele care au dansat se uita la mine iar eu la ele mirata.Le-am rugat sa faca liniste  ca vine doamna profesoara de matematica .
A trecut ora si le-am rugat sa nu mai danseze in ghiozdanul meu.Acum stiu de ce era el asa de greu si de ce avea biscuiti sfaramati chiar daca eu nu mancam asa ceva.

Si dupa cum s-a semnat autoarea:
Originala de Bic Ada Martina

O compunere frumoasa, felicitari! Asteptam mai multe!

Primavara este anotimpul renasteri.Petalele florilor se deschid,pesarile se intorc dinou in tara noasra zburand din creanga in creanga ciripind cu multa veselie si bucurie.Trandafiri sunt rosi precum buzele ALBEI ca ZAPADA si violetele sunt albastre .Soarele este vesel iar cerul este un albastru pur si campul parca este o explozie de maci asemenea unor petale de tradafiri. Pasarile reantoarse pe meleagurile nostre vestesc renasterea naturii aducand in inimile oamenilor multa fericire si bucurie.Salcamul ademeneste fluturasi multicolori cu parfumul dulce si ademenitor.Soarele este trist pentruca apune dar pe de alta parte este fericit pentruca stie ca maine va incepe o noua zi plina de bucurie,voiosie si fericire.

De Stancu Andra Georgiana. Bravo!

Iarna face parte din cele patru anotimpuri ale anului.Ea este alba si friguroasa, insa anul acesta a fost altfel.
Daca ar fi nins in prima zi de iarna, ar fi fost minunat,dar aceasta fusese racoroasa si plina de soare.In aceasta iarna au fost zile ploioase si triste, care mihneau sufletele copiilor si a maturilor.
Cu caderea primilor fulgi, gindul oamenilor se va duce la sarbatorile ce ni le daruieste Craciunul.In aceste trei luni copiii continua traditiile stramosesti cum ar fi:colindatul, uratul, semanatul si altele.
Copiii sunt in asteptarea zapezii, sa se joace si sa mearga la sanius cu prietenii.Iarna lenesa si inceata intristeaza inimile copiilor, neaducind cu ea frumosii fulgi care formeaza un covor fulgurant.
Pentru mine iarna este ca o poveste.Cel mai mult imi place sarbatoarea Craciunului, pentru ca in noaptea de Craciun cu totii suntem copii si asteptam minuni.Le doresc tuturor celor dragi, ca aceasta iarna sa le aduca fericire si realizari.
Bucurati-va de o iarna blanda si nemaipomenita!!!

Compunere trimisa de Mihaela din Bucuresti, clasa a VI-a . Felicitari!

O planeta indrazneata ,dar e cam petrecareata .Are pomi din acadele si ferestre din margele.Toate casele sunt mari imbracate in multi bani.Si catei mici si draguti prin tuburi de ciocolata ascunsi,si broscute fermecate dand tarcoale pe la case.Zippere o planeta fermecata parca din Rai adunata .A,era sa uit acolo nu-i nimic de ascuns.Toate sunt lucruri minunate de Printesa Leticia fermecate,e o printesa frumoasa cu rocha ca de zapada.Aceasta este planeta minunata pe care as vrea sa calatoresc odata .

De Dinculeana Georgiana , din Targul Jiu. Bravo!

Tot Antonia ne-a trimis aceasta frumoasa compunere.

Peisaj de primavara

Este din nou primavara . Aceasta a venit si pe meleagurile noastre , dar nu cu mana goala, ci cu multa dorinta de viata si putere in toata natura .Petele de zapada au fost sterse de pe fata Pamantului, ramanand in urma lor miros de pamant proaspat si umed.Dealurile au fost acoperite cu un voal de matase verde , in timp ce razele de soare danseaza in poienile inmiresmate .Fluturii si-au zugravit unii altora aripile in culori vii , iar trandafirii asemenea unor torte aprinse impodobesc gradina cu parfumuri dulci si delicate .Deodata un firicel din iarba a soptit ceva . Campia intreaga a inceput sa cante .Vantul a scos norii din inima sa si i-a alungat cu o forta noua , facand cerul mai senin . Oglinda talentului pasarilor era concertul pe care tocmai il dadeau in mijlocul livezii vesele.Soarele nu ignora nici cel mai mic mugure din armata de copaci , incercand sa il trezeasca la un nou inceput .Toate elementele descrise se aflau intr-o conexiune si armonie perfecta asemenea unor reguli luate din tipare.

Din colectia compunerilor trimise de Antonia va prezentam “Si vesel , si trist” :

Este iarna. In curand va sosi de la scoala , micutul Andrei , care este acum scolarel in clasa a II-a .Dar iata ca acesta nu se lasa asteptat si chiar acum intra pe usa .Mama sa il asteapta cu mancarica calda si doreste sa afle ce a invatat copilul ei astazi.
Andrei , isi saluta mama , iar dupa aceea pleca grabit in camera lui. Mama sa observa insa ca “ ceva nu este in regula”. Ori baiatul nu se simte bine , ori este suparat pe cineva , fiindca a uitat de obiceiul lui de zi cu zi , de a-si saruta mama cand soseste de la scoala.
Maicuta sa , cu pasi usori merge in camera si il intreaba :
– Nu vii sa mananci ?Am facut mancarea ta preferata.
Micutul , fara a spune ceva , cu bratele deschise si ochii inlacrimati , o prinde pe aceasta de mijloc dorind sa o stranga in brate .Iata ca banuielile s-au adeverit , iar acum urmeaza investigatia :
– Andrei , dar ce ai patit , dragul meu ?
– Mama, mama, te iubesc si nu vreau sa te pierd niciodata ! Te rog ia-ma in brate!
– Bine , puiule ,bine ! Dar spune-mi te doare ceva ? Ai patit ceva ?
– Nu ,eu, nu.Dar stii, mama , ieri Mircea a fost foarte suparat pe mama sa si mi-a spus ca acum parintii lui s-au despartit .Era trist si zicea ca ar fi preferat ca mama lui sa plece departe si el sa ramana cu tatal sau. Acum trei zile insa , mama lui a plecat intr-o calatorie si el a ramas in grija bunicii , dar a visat ca va avea la intoarcere acasa un accident de masina. Ii era teama sa nu o piarda .
– O , dragul meu ,dar este doar un vis!Mircea nu trebuie sa se intristeze , trebuie sa aiba speranta si sa-si pretuiasca parintii mereu orice s-ar intampla.
– Asa este.Numai ca nu pot sa inteleg cum Mircea este acum trist , iar in urma cu doua zile era fericit.
– Intr-adevar , micutul meu , omul oricat de mic ar fi trece prin multe stari sufletesti .Este trist uneori ,atat de trist incat i se pare ca aceasta suparare a lui nu se mai termina si deodata , in ochii lui rasare bucuria care il face sa gandeasca altfel ,il face sa zboare. Esti inca mic si de aceea nu intelegi tot ce se intampla . De multe ori omul e nerabdator , asteptand cu sufletul la gura , dar altadata asteapta cu atata rabdare , incat chiar el se intreaba cum de este atat de linistit.
Eu nu cred ca exista pe acest Pamant , un om care sa nu se enerveze si sa nu se agite macar o data intr-o situatie banala , pe care ar fi putut sa o rezolve mult mai usor, daca era calm.
– Da mama , cred ca ai dreptate . Mai am atatea de invatat .
– Asa este si te rog sa nu uiti ca omul poate fi si vessel si trist si ca intotdeauna dupa tristete vine bucurie , cum dupa ploaie, intotdeauna rasare soarele .Acum vino sa mananci .
– Bine , vin chiar acum ,numai sa ma spal pe maini.

Se pare ca Antonia ne mai incanta cu inca o compunere, una foarte reusita. Multumim si felicitari pentru compunere !

Camera din podul cel vechi

Este vara. Ma aflu de cateva minute in podul prafuit al casei de vacanta de la munte. Incerc sa gasesc ceva , in lada cu vechituri , nu stiu exact ce , dar un lucru de care imi e dor.In gramada aceea ,nu am gasit altceva decat o carticica , ce desi era acoperita cu un strat gros de praf , isi pastrase stralucirea.Ochii mi s-au ridicat incet de pe ea si parca aceasta imi soptise la ureche sa privesc in spate. Nu am ezitat si am observat ca acolo era o usita mica din lemn despre care nici nu stiam ca exista. Impingandu-o usor cu mana , cu teama de a nu deranja pustiul ,am vazut ca ascunde o simpla incapere cupereti inalti , in care se aflau doar un hamac si un scaunel cu trei picioare.
Luandu-mi cartea si asezandu-ma in hamac am inceput sa citesc linistita .Incetul cu incetul , putin cate putin ,pe cum inaintam in numarul filelor citite , ma simteam ca si cum as fi luat parte la toata povestirea.
Privind in jur nu mai vedeam un simplu scaunel cu trei picioare , ci niste copaci inalti ce isi ondulau ramurile asemenea unor fotolii , frunzele reprezentand cuverturi frumos pictate cu niste culori vii, dar totusi pasnice demonstrand ca in acest taram , stapana nu era nimeni alta decat linistea. Pasarelele , desi erau mereu in miscare , nu mai aveau fracul acela negru obscur ,ci erau imbracate cu vesminte lejere , dar totusi deosebite.. Pe jos , covorul nu era altceva decat un musuroi de frunze ingalbenite si stropite cu putina cafea.
Peretii aceia mari , pictati cu valuri de fum , nu mai erau nicaieri , totul in jur parand a fi un mirific peisaj de toamna .De iti indreptai privirea in jos , nu vedeai altceva decat niste potecute ca niste cozi de fetite, ce isi aveau sfarsitul in cel mai adanc , dar cel mai adanc luminis al padurii.
Deodata apropiindu-ma de trunchiul zgrumturos al unui copac , am zarit o furnicuta . Usor, usor, aceasta a inceput sa creasca in ochii mei si nu doar atat ca mi-a si vorbit :
-Bun venit iti urez , draga mea vizitatoare ! Eu sunt furnicuta fermecata ce iti va vorbi despre toate lucrurile ce te inconjoara .Dupa cum vezi , suntem doar noi doua si acest lucru doar pentru faptul , ca aici este locul sau lumea , cum vrei sa-i spui ,in care poti sa zbori pe aripile fantasticului si sa te bucuri de toate minunatiile literare fara sa fii deranjata .
Dupa primele cuvinte mi-am dat seama ,ca pot avea incredere in mica vietate , intelegand ca prin aceasta camera secreta , stiuta doar de ea si de mine ,pot trece intr-o alta lume ,intr-o lume a cartilor , in care voi avea parte de calatorii foarte placute.
Furnica isi pastra culoarea ,numai ca acum avea gura , nas si ochi asemenea pamantenilor .Pe fata ei se citea multa seninatate , iar sufletul ei canta melodii pline de bucurie pe care incerca sa mi le insufle si mie.Purta un costum din tafta neagra , ceea ce m-a facut sa cred ca era una din importantele personaje ale lumii ei .Nu avea bijuterii sau alte podoabe ,sugerandu-mi ca era modesta si simpla ,reusind sa fascineze orice individ .Probabil azi era ziua de odihna si de aceea nu am vazut-o muncind si alergand cu desagii in spate fara a se lasa coplesita de oboseala.
Deodata insa se auzea vocea mamei mele ce ma chema la cina .Fara sa vreau cand am privit in jur nu mai gaseam copacii, frunzele si toate celelalte. Totul fusese sters cu buretele, iar eu ma aflam din nou in hamac langa un scaunel cu trei picioare , inconjurata de peretii zugraviti de febra amintirilor.
Privindu-mi mana am vazut din nou acea furnicuta .Pentru ca era foarte amabila si prietenoasa ea nu s-a despartit de mine fara a-mi spune:
-Nu uita de noi si incearca sa ne vizitezi mai des !
Chiar de as fi vrut nu am mai apucat sa-i multumesc si sa-mi iau rams-bun, caci a si disparut .Atunci am auzit pasii mamei ce urcau scarile spre pod .Am iesit repede , ca ea sa nu descopere camera ascunsa , spunandu-i sa stea linistita ca sosec acum.