Compuneri

O carte este o gradina,o livada,o magazie,o reuniune,un insotitor la drum,o multitudine de sfatuitori.
Cartea este singurul izvor care dintodeauna iti da informatia completa.Poti sa te intorci la ea ori de cate ori vrei.
Cartea este scrisa de oameni,numiti genii care ne fac foarte curiosi de minunatele lor povesti.
Cartea ne impartaseste despre multimile de informatii ale sale in poezi ,povesti,romane si cultura generala.
Din cartile citite pana acum am invatat lucruri frumoase precum si punele maniere,cum sa ocrotim mediul inconjurator si descoperim tainele scrieri si a matemaicii.
Intodeauna imi amintesc cu drag de nazbatile baiatului Nica din povestea Amintiri din copilarie a lui Creanga.
Daca as scrie o carte as vrea sa descriu oamenilor frumusetile lumi,despre locuri nevazute de uni oameni dar cu o istorie de o valoare nemarginita.
Cartea este un prieten de nadejde deoarece nu ne lasa niciodata la greu.Din ele invatam multe lucruri care ne juta sa devenim oameni mari in viata.Citind iti imogatesti sufletul si limbajul verbal ajungand un intelectul al societati.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Chis Rafael.

De cand ma trezesc pana cand pun geana peste geana din nou ma gandesc la un singur lucru:ce s-ar intampla daca doua drepte paralele candva, undeva se intalnesc?Raspunsul meu este atunci cand ele se intalnesc vor deveni doua drepte concurente.Dar daca ar exista o lume, alta decat a noastra total diferita?O lume  diferita complet decat a noastra, o lume paralela cu a noastra.
Daca cele doua lumi paralele s-ar intalni,oare ce s-ar intampla?S-ar crea o lume comuna celor doua lumi paralele sau cele doua lumi paralele s-ar distruge ne ramanand niciun semn cum ca ele ar fi existat vreodata?

Poate nu chiar o compunere in adevaratul sens al cuvantului dar o buna meditatie trimisa de Maria.

Crengi îmbrăcate într-un palton de nea,cîmp de cristal,iaz de oglinda.Frumuseţea acelei nopţi magice nu putea fi exprimata în cuvinte. Vad acea noapte ca prin vis.Flacăra lumînărilor strălucea în inimile noastre.Afară era un ger grozav.Stateam lîngă o sobă mare de fier ,care avea deasupra un capac lucios de aramă.Înăuntru ardea focul şi era aşa de cald.În odaia de alături era o masă mare acoperita c-o faţă albă, pe care sclipeau porţelanuri subţiri stătea în mijlocul mesei o gîscă friptă umplută cu prune si cu mere ce raspandea un miros placut în odaie.Pomul de crăcin era nespus de frumos.Mii de lumînărele ardeau pe crengile verzi, si poze de tot felul, ca cele ce împodobesc ferestrele prăvăliilor, îmi zîmbeau.Frumuseţea Crăciunului este de neperceput.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Dana Gumeniuc.

Sunt o fetita de 11 ani careia ii place sa se joace mult in natura. Intr-o dupa-amiaza de vara calduroasa, m-am oprit sa-mi trag sufletul putin sub coroana umbroasa a unui tei. Sulitele intepatoare ale astrului ceresc razbateau cu greu printre crengile acestuia.
Deodata imi pare ca aud soapte.O voce groasa , ragusita razbate dintr-o scorbura aflata pe tulpina teiului.Speriata, dar mai ales curioasa imi lipesc urechea de copac.
Si minune!Acesta vorbea cu mine!
-De mult nu am mai avut cu cine povesti! imi zice el!
Cu mine vorbesti ? intreb sfioasa.
-Sigur ,fetita mea!Esti asa de mica si de gingasa!Imi amintesti de mine cum eram la tinerete!
Primavara, florile cu parfum pretios imi incarcau ramurile, vara, frunzele dese ca o perdea ofereau racoare calatorului ostenit, toamna eram popas bine meritat pentru stoluri de randunele.
Cat mai stateam cu ele la sfat!Imi aduceau povesti din tarile cele indepartate, cu printese cu pielea ca de ciocolata si cu printi calare pe armasaricu ochi focosi si ageri, negri ca abanosul.
Iar iarna…iarna cea alba, maiestuoasa, imi  ningea bratele si mi le imbraca Intr-o mantie diafana, de dantela sclipitoare.
Ascultam fascinata povestea batranului copac! Cate anotimpuri au trecut peste el si tot falnic imi parea!
-Dar de ce vorbesti la trecut, prietene? inca multi ani vor vedea ochii tai!
Pana astazi nici un om nu mi-a ascultat povestea!zise el cu blandete.Si … credeam ca am murit! Dar, daca imi promiti ca ma vei mai vizita, iti garantez ca vei cunoaste istorii minunate adunate de mine de la surorile pasari,,fratele vant sau zanele- anotimp.
Incantata, i-am fagaduit ca ma voi intoarce.Se legase o tainica prietenie intre mine si ciudatul meu tovaras.
Oare ma va crede cineva?

O compunere foarte frumoasa trimisa de Alisia maria Opinica .

Oare cum a aparut cuvantul ? Va-ti pus aceasta intrebare ? Cuvantul a aparut asa : Erau odata niste litere vorbitoare  , ele mereu se certau , si niciodata nu reuseau sa formeze ceva , sau sa se impace.Toata ziua ele se certau , zicandu-si una celeilalte ca ea este mai folositoare .
Intr-o zi , cartea , le spuse :
– Nu va mai certati , gata ! Uitati-va la voi ! Ar trebui sa fie pace intre voi nu ura. Cu toate sunteti folositoare la ceva.Eu am atatea pagini goale.Voi ar trebui sa formati cuvinte , nu sa va irositi timpul pe nimicuri.
Si in momentul acela , literele  si-au dat seama ca fara ele lumea nu ar avea sens, si sa-u luat cu totii de mana , si in jurul lor s-a format o aura magica , si s-au format cuvintele.
Din ziua aceea literele au inteles ca toate sunt folositoare , si au ajutat oameneii.

E iarnă. Totul este o întindere tăcută şi albă. Casele  sunt îmbrăcate cu steluţe argintii.
Astăzi, în Ajunul Crăciunului, Luana, Teodora, Ionuţ şi mama lor împodobesc  bradul. De-abia aşteaptă  sosirea Moşului. Mama a spus:
– Copii, haideÅ£i să ne îmbrăcăm pentru a pleca cu colinda!
S-au îmbrăcat şi au mers prin tot satul, cu „ steaua” , pentru a vesti Naşterea Mântuitorului. Un fulg alunecă uşor pe obrazul Luanei.
– Mamă, a spus ea, începe să ningă!
– Da, Luana, aÅŸa este!
Teodora, fiind mai micuţă şi nevăzând niciodată o ninsoare,  spuse:
– Mami, cum se numeÅŸte aceasta?
– Ce, draga mea?
– Chestia aceasta albă.
– Zăpadă!
După ce Teodora s-a lămurit, au pornit-o mai departe.
Se făcuse seară. Mama le citea copiilor o poveste de iarnă înainte de culcare.
După ce toată lumea a adormit, Moş Crăciun s-a urcat in sanie şi a zburat pe la
fiecare casă. El a lăsat in urma sa jucării, dulciuri si multe altele copiilor cuminţi,
iar celor răi câte un sac de cărbuni.
Dimineaţa, când s-au trezit, copiii au fost foarte încântaţi.
– Mamă, uite ce mi-a adus moÅŸul! Un trenuleÅ£! se auzi IonuÅ£.
– Mami, mie mi-a adus o răţuÅŸcă! spuse Teodora.
– Mamă, pentru mine a lasat o păpuşă! zise Luana.
– Da, dragii mamei,toate sunt frumoase!
Si aşa a continuat an de an, fiecare Crăciun în familia lor.

Copii, luaţi aminte! Dacă vreţi să vină Moşul şi la voi, să fiţi cuminţi! Dacă nu, vă va aduce un sac de cărbuni.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Luana Iovanescu.

O mica compunere intitulata toamna, trimisa de Buzoiu Bianca Nicoleta.

Este toamna.Frunzele stralucesc ca niste monezi.Oameni  strang recolte si sunt pregati de iarna. Animalele fac ultimile pregatiri pentru toamna.Pasarile sunt pregatite de zbor.Toamna rasfoieste cu repeziciune filele ceaslovului naturii.Se vad pe cer , cad fulgi de nea si iarna se apropie!

Am visat odata primavara.
Era intr-o seara de iarna.Stateam in casa la caldura,impreuna cu parintii mei.Inainte sa adorm ma gandeam ca primavara e tanara si frumoasa in fiecare an.Am adormit si am visat ca o pasare nu stiu din ce soi ma plimba in spinarea ei.Zburam deasupra unui taram de basm.Ma miram si eram foarte entuziasmata deoarece parea ca in vremea aceea era  anotimpul primavara.Pluteam deasupra muntilor si ce sa vezi un tablou de vis!Dupa un kilometru zaream un iaz umbrit de salcami iar
langa,niste petale de lalele tinere ce patinau pe un lac fermecator.Randunelele din jur scoteau sunete minunate ca sunetele unui maiestru al muzicii,iar ciocarliile cantau cu glasul lor dulce triluri dumnezeiesti.Razele calde ale soarelui cadeau incet-incet pe pamant,printre crengile copaciilor.
In vazduh se plimba mirosul imbatator al teiului si al crinilor.Ce poate fi mai frumos de atat?
Deodata am auzit un glas.Glasul mamei…M-am trezit si i-am povestit mamei ce vis minunat am avut.Si-a dat seama cat de mult as fi vrut sa fie cat mai repede primavara.
Un vis frumos nu se poate uita niciodata!

Inca o compunere foarte frumoasa trimisa de Arcana Delia !

Ca un palat pustiu ,cu geamuri sparte,pădurea tace.Frunzele danseaza in vazduh .Liniştea profundă cuprinde şesurile multicolore,dealurile îngîndurate.Cintaretii au plecat.Norii negri te infricoşeaza.Afara e din ce in ce mai frig.Fulgerul negru,trăsnetul lung zguduie pămîntul.Ca un zid de cetate trei stejari bătrîni stau aproape dezgoliţi.Un tablou de neuitat .O frumuseţe inexplicabilă.Ploaia tot mai des bate in geam.Solzii frunzelor mărunte s-au zburlit pe-o ramura.Un pui de ciocîrlie plînge sus pe cumpăna fîntînii.Valul de bruma argintie a împodobit grădina.Vîntul groaznic hoinareşte printre crengi.Enigma toamnei nu va fi aflată niciodată.

O compunere frumoasa trimisa de Dana Gumeniuc.

Sarbatoarea Craciunului este unica deoarece in acea noapte sfanta,cu totii ne simtim copii si ne dorim minuni.
Sarbatoarea nasterii lui Iisus ne umple inimile de dragoste si fericire.Pe cat posibil noi oamenii,facem ca acea seara magica sa fie o sarbatoare pe care sa n-o uitam niciodata.
Traditiile stramosesti se organizeaza din an in an.Toate femeile pregatesc cozonaci,sarmale,carnati si multe alte bucate gustoase.
In ziua de Ajun,in fiecare casa gasesti un brad impodobit foarte frumos,cu ghirlande stralucitoare,globuri multicolore si bomboane.
Povestea Craciunului este deosebita,asa trebuie sa ne simtim si noi in acea seara minunata!

O compunere scrisa de Arcana Delia . Multumim!