Compuneri

O raza de soare imi mangaie gratios fata………
E dimineata cea  mai asteptata din an
Astazi plec in excursie cu familia la Lacul Rosu.Ne vom distra pe cinste.Sunt atat de incantata incat mi`am facut bagajul de 2 zile.O aud pe mama strigand:
-Ioana,te-ai trezit?Hai somnoroaso.Plecam in camping.
Nu mai stau pe ganduri….Imi trag o bluza si o pereche de pantaloni pe mine,imi iau geanta si cobor in viteza scarile,pornind zgomotos catre masina.
In drum nu fac nimic altceva decat sa le povestesc parintilor mei ce planuri am,cum doresc eu sa fac focul,sa instalez cortul,sa culeg flori si alte treburi ce se desfasoara in camping
Dupa un drum foarte lung, ajungem in sfarsit in locul perfect pt tabara…….Chiar langa lac.
Incep sa admir chipul fraged al naturii.La umbra unui copac ,o ciupercă îşi îmbrăcase pălăria în haină roşie îmbulinată cu alb şi  o înălţase deasupra firelor de iarbă ce prinsesera colt fraged.Primavara a pictat padurea intr-un verde crud si puternic.
In nuferi ,ca-n niÅŸte potire plutitoare ,curg raze de aur.Cântecul păsărilor se împletea cu cântecul unei ciocarlii…..Zumzetul albinelor si susurul unui raulet mic din apropiere imi incanta auzul.Păsările îşi înmoaie penele în albastrul cerului, îşi poartă aripile prin verdele ierbii
Timpul a trecut repede iar seara s-a lasat.Asa cum spusesem am instalat cortul si am facut focul,chiar daca mama adunase aproape toate lemnele,iar eu stransesem flori.
Stelele mici si-au facut aparitia pe cerul senin.Era o atmosfera tacuta si calda.Dar totusi ceva din acest loc imi dadea fiori.
Mama si tata au dat stingerea.Ne-am instalat in cort.Dupa ce parintii au adormint,eu m-am strecurat afara.Era o seara prea frumoasa pt a dormi.
M-am  apropiat de lac.Totul parea linistit.Dar ,incetul cu incetul,ceva ma atragea spre lac.Nu puteam sa opun rezistenta.Un murmur imi soptea la urece:”Hai!Hai!…..”M-am trezit in apa lacului,inotand pe langa mine milione de pesti.Ma inconjurau ,aratandu-mi un zambet cald si duios……
-Unde ma aflu?intreb sfioasa…..
-In lac.Unde altundeva?!
-Si cum am ajuns aici?
-Magie…….
In acel moment din banc iese un peste micut cu pete ca de portocala,pictat pe cap cu o culoare alba de nea.
-Eu sunt ”ghidul”tau.Hai sa iti arat imprejurimile.
-Bine.
-Aici este restaurantul ”Marea Delicioasa”
-Si ce se serveste inauntru?
-Pai depinde ce fel de peste esti.Mic,mare….Mai vin si caracatite.Si turisti ca tine.Pentru voi avem fruncte de mare.
-Frumos……Hai mai departe!
-Aici este cresa,iar langa scoala.
-Vrei sa spui ca pestii invata?
-Da.Normal.Dar nu ce invatati voi,oameni…..Invata cum sa inoate,cum sa manance civilizat.Si trebuie sa te anunt ca la noi in lac nu ne mancam unii pe altii…..Deci nu sunt pericole.Trebuie doar sa ne ferim de pescari.Asa ceva se invata la scoala….La cresa se coloreaza,se invata limba pestilor,se impletesc alge si alte ocupatii distractive si educative.
-Ce frumos.Dar asta ce e?spun eu aratand spre un palat facut din calcar si perle.
-Acesta este ”Palatul de Clestar”.In el locuieste Regele Peste Nemo.
-As vrea,daca se poate,sa fac cunostinta cu el.
-Desigur.Pe aici!si deschide uriasa poarta.
Merg pe un culuar lung……….Parca nesfarsit.In fine ajung pe alt culuar cu usi pe o parte si pe alta.Intram pe cea mai mare si ma trezesc in cea mai mare camera pe care am vazut-o vreodata.
-Si eu care credeam ca sufrageria mea e mare!spun eu pe un ton ironic.
Imediat se aude un ras puternic ce zguduie camera.Ma uit in diretia de unde vine zgomotul si vad un peste mare cat jumatatate din camera,de un verde crud.
-Buna……….spun eu timida.
-Maiestate ea este un alt turist.
-M-am gandit eu,spune pestele ,cu vocea lui groasa, zguduind iar camera.
-Buna!Eu sunt Ioana…..turista din cate imi dau seama…..Cat mai dureaza turul meu?
-Cam 20 de minute.
-Atunci mai bine ne-am grabi!spun eu nerabdatoare.Vreau sa mai vad si altceva.
-Bine.Am plecat majestate.
-Ai grija ca dupa tur sa ajunga cu bine la mal.
Si spunand acestea am iesit din acea uriasa incapere si din acel palat si am pornit`o spre alta cladire….De data aceasta mai micuta.
-Acesta este magazinul cu bijuterii ”Perla Neagra”.
-Ce frumos……..
Am intrat acolo si am vazut un lant superb facut din scoici si in mijloc o perla neagra.
-Ce minunat e….
-Ia-l……Ca suvenir…..Sa iti amintesti de noi.imi spune vanzatoarea,o meduza mica.
-Multumesc mult!
-E timpul sa plecam!imi spune ghidul meu.
-Bine…..Imi va fi dor de voi…..
Si in acel moment imi scot de la mana bratara mea ce imi poarta noroc si i-o dau ghidului meu,spunand:
-Asta o sa va aminteasca de mine……Are inscriptionat pe spate numele meu.
-Frumos.Mersi.Acum hai sa plecam.
Atunci m-a cuprins o ameteala,am inceput sa vad in ceata si m-am trezut in cort.Am crezut ca am visat,pana cand am vazut lantul la gat….
Asa am descoperit ca Lumea Acvatica chiar exista……….

O compunere frumoasa trimisa de Ioana. Multumim!

Iarna a sosit.Fulgii pufosi de nea zboara liberi prin vazduh.Intregul sat este acoperit de o mantie imaculata de nea precum spuma laptelui.Copacii  cei verzi si mandrii de alta data,tremura acum in fata crivatului napraznic care s-a abatut asupra acestor meleaguri.Florile stau pitite sub plapuma cea grea de zapada asteptand primavara.Un zgomot se uzii in tacerea care stapanea taramul nostru.Erau oaspetii care veneau la palatul Zanei Iarna.Era timpul ca ea sa devina regina timp de 3 luni.Balul incepu.Oaspetii dansau pe o muzica sublima.Afara,vijelia pornise din nou,cand o sanie se auzii.Era Mos Craciun.Oaspetii castelului il primisera cu bratele deschse,dar el era suparat si posomarat.Acesta incepu sa explice tot ce i se intamplase.Pana la Craciun mai era putin timp,iar el nu lua-se toate cadourile.Oaspetii balului,cat si gazdele s-au hotarat sa il ajute.Impreuna au cumparat jucariile necesare,balul fiind totusi anulat.In ziua de 25 Decembrie,rasetele si voia buna domneau i
n sat.Mosul a sosit si la ei in acest an.Zana Iarna a decis ca cel mai bine ar fii sa reorganizeze balul in sat.Alaturii de copii,de adulti si de batraniii blanzi,cu ochii inimosi si barba sura precum cea a mosului.Astfel Mos Craciun si-a indeplinit misiunea si in acest an,iar musafirii balului au fost mai fericiti ca oricand.

Compunere trimisa de Roxana. Multumim!

Mă trezesc şi ma apropii de fereastră.Peste noapte gerul a desenat pe geam flori de gheaţă.Privesc în zare si observ copaci îmbrăcaţi în haina lor cea albă.Norii au început să verse lacrimile lor reci de nea.
Când gerul s-a mai potolit, pe dealul îngheţat încep să se zărească copii trăgând de săniuţe.Larma şi bucuria lor însoţesc desele căzături.La scurt timp, de sub căciuli răsar obrăjori de rubin.
O aştept pe mama să vină de la servici şi îi cer voie să ies afară.Pe deal mă întâlnesc cu prietenele mele.Ne jucăm, făcând oameni de zăpadă  şi cu săniuţele.
Pe înserat împreună cu prietenele mele pornesc spre casă.Acasă mă aşteaptă o masă caldă.Mă spăl pe mâini şi dupa aceea , obosită, mă duc la culcare.După ce am adormit s-a auzit un zgomot din horn.Era Moş Crăciun.Îi lăsasem pe masă un pahar de lapte şi prăjituri.L-am văzut mâncând, find obosit, m-a întrebat dacă am fost cuminte şi mi-a lăsat nişte daruri uimitoare.
Ador acest anotimp!

O compunere trimisa de Geangu Andreea Mihaela clasa a IV a A G.S.I.C.M-BalÅŸ Olt.

Vis de iarna…
Era o noapte linistita de decembrie. Selena impreuna cu parintii stateau la gura semineului. Dintr-o data pe pervazul exterior al ferestrei s-a zarit un fulg, un fulg alb ca spuma laptelui.Selena a sarit repede la fereastra lipindu-si nasucul de geamul rece.Era primul fulg de nea cazut din cer anul acela.Dupa el au mai indraznit si altii, parca parandu-le rau ca se desprind din inaltimile cerului.Fetita cu lacrimi in ochii a strigat:
-Zapada! Tati, mami maine iesim pe derdelus!
-Intradevar, plapuma alba de zapada  o sa acopere in aceasta noapte intreg satucul.
In cateva ore satul dormea sub un asternut imaculat de nea, sub acesta doar clabucii negriciosi de fum mai diminuau peisajul .Pe aceasta intindere pustie nu se putea zari nici o urma, nici un pas.Totul in jur:pe campii, pe dealuri ,parea a fi inghetat,totul parea a fi desprins dintr-o poveste.
Dimineata cand Selena s-a trezit si a privit pe fereastra nu ii venea sa-si creada ochilor:mantia stralucitoare era asternuta peste tot, pana si cainele ei Azorel care se afla in cusca era acoperit pe jumatate de nea.Ea s-a imbracat repede si-a luat saniuta si a pornit spre derdelus, dar mare i-a fost mirarea cand a iesit din casa iar piciorusele ei erau adancite pana la genunchi in zapada, cu toate acestea a luat-o in graba spre destinatie.
Pe derdelus s-a intalnit cu toti prietenii ei care se bucurau deasemenea de prima ninsoare.S-au jucat, s-au dat cu saniuta, au facut oameni de zpada, s-au batut cu bulgarii,insa distrandu-se asa de bine nu au observat cum a trecut timpul, indata s-a facut seara si au trebuit sa o ia fiecare spre casele lor , insa au promis ca maine isi vor da intalnire din nou pe derdelus, distrandu-se la fel de copios.
Selena a ajuns acasa rosie in obrajori si cu o bucurie vizibila pe fata , strigand cu veselie si mare entuziasm:
-A fost ca un vis de iarna, pentru o zi care ne-a adus fericire in suflete si a inmugurit in inima noastra o mare iubire pentru regina imaculata:IARNA!!!

Adelina, sc Gen nr. 27 Brasov, cl a-6-a

Iarna
O zi de iarna.Totul pare o intindere tacuta si alba. Aerul geros plimbat de adierea lina a unor crengi uscative de fag , hornurile caselor prin care ies forme de neinteles,ce infatiseaza aburul cald  si aromat  al mancarurilor,drumurile par niste oglinzi poleite de soare stralucitor.Dar deodata,incep sa cada din inaltul vazduhului,flori albe  de zapada .Viscolul puternic isi face  aparitia  rascolind nametii din calea sa,si imprastiind fulgii de nea pe fata neagra a pamantului.Singurul care rezista in fata acestora,este bradul cu podoaba sa vesnic verde, care priveste mandru de pe crestele inalte ale muntilor . Este inconjurat de vietuitoare iernatice ,care ii impartasesc soarta:in departare,prin ceata groasa, se zareste neclar o faptura careia nu prea ii place sa ii fie incalcat teritoriul.Imediat,scoase un zbieret inspaimantator ,ce raspandea in sufletele bietelor animale, groaza si neliniste.Doua licariri scanteietoare se apropie incet de locul lor.
Insa,bradul,binevoitor,le ascunde in cetina sa,iar fiara de lup,se indeparta furios,fara nici un folos.Animalele ii multumira copacului pentru ascunzatoarea oferita,si ii spuse ca probabil,pentru bunatatea sa,este singurul copac,caruia nu i se fura haina sa cea verde,drept rasplata pentru ceea ce face.

O compunere frumoasa trimisa de Fieraru Simona.

Au inceput sa cada frunzele ruginii,aurii si caramizii.Soarele nu mai incalzeste asa de tare.Frunzele copacilor s-au asternut pe camp sub forma unui covor multicolor.Sunt mii de culori.Cele mai multe sunt galbene si aramii.Zana cu rochia din frunze ruginii si cu o coroana cu diamante mari in forma de fructe domneste acum peste pamant.Toate frunzele stralucesc ca niste monezi de aur.Concertul pasarilor nu mai are loc in padurea intunecata.Din cand in cand picaturile de argint stropesc pamantul uscat.Culorile toamnei sunt fara egal:de la galbenul pal pana la rosul de foc.La un moment dat lacrimile lui septembrie au inceput sa ude pamantul.Frunzele plutesc ca niste barcute in zborul lor pana pe pamant.Totul este un covor fosnitor.Acum,razele soarelui sunt mai palide.Tot timpul ne simtim sub un cer de cerneala.Cand este frig,vantul inghetat ne zbiciuie fetele.Cate o data,pe cer,sunt nori albi din care sageata ace de gheata.Natura parca este pictata in culori calde.Copacii sunt col
orati cu culori aprinse.Pasarelele se impart in stoluri si pornesc spre tarile indepartate si calde.Oamenii se grabesc sa isi stranga recoltele.Toate fructele striga sa le culeaga.Ele sunt zemoase si foarte dulci.CEL MAI FRUMOS ANOTIMP ESTE TOAMNA!

O compunere trimisa de Barbur Oana.

Iarna.Frumosul anotimp a venit cu alaiul sau de gheta peste orasul meu.
Din cerul instelat micutii nori cern floricele de gheata.Orasul s-a imbracat cu o haina imaculatnta de zapada.
Iarna este fiica cea mai rece a batranului an. Cu trena sa lunga si cu chipul ei gingas ea adduce bucuria copiilor si minunata sarbatoare de Craciun.

Intr-o zi de decembrie am iesit afara sa ma joc impreuna cu prietena mea san e jucam. Afara peisajul era de nedescris. Copacii,imbracati de-acum cu o haina de zapada parca presarati cu sclipiri de argint iti dadeau impresia ca esti intr-o lume de basm. Toti copii erau afara cu saniuta sau faceau oameni de zapada. Siragul de saniute era parca interminabil la sanius.Brazii, impodobiti cu mii de ornamente se gaseau in curtiile oamenilor,iar noaptea luminitele brazilor luminau strazile intunecate.
Oceanul de ninsoare se aseza usor,usor pe asfaltul abia luminat de razele  slabe ale soarelui. Pe patinuar nu mai era nici un loc.
In casele oamenilor mirosul de cozonaci era imbietaor,iar sunetul clopoteilor iti incanta auzul.Magazinele cu jucarii erau pline si pregatite pentru sarbatori.Toata lumea era fericita si implinita de sarbatori.Dar povestile despre zana iarna in casele copiilor erau interminabile.Se zicea ca zana e o fata incredibil de frumoasa cu o rochie de gheata si cu un castel frumos din clestar.
Asa am vazut eu iarna cand am iesit afara cu prietena mea. Seara a venit si minunatul nostrum “vis” de iarna continua in tara lui adica in tara viselor . Am adormit uitandu-ma pe fereastra la luna ce straluce alaturi de alaiul ei de stelute.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Rebeca.

Era o zi minunată de vară… Căldura toropitoare se revărsa peste pământul care ardea cu putere. Regele soare si-a impus stapanirea pe marele albastru. Stoluri de pasari zburau deasupra mea, impreuna cu fluturi de diverse culori care dansau in aer.
Un strop de ploaie mi- a atins obrazul: era semnul unei noi furtuni de vară. Deodată a început să ,, toarne cu găleata”. Un fulger mi- a îndreptat privirea către cerul plin de nori. Stateam sub un stejar si priveam copacii cum isi misca crengile, cazand frunze pe iarba inecata de stropii mari de ploaie.
Dintr-un copac s-au desprins 4 frunze, formand un minunat dans. Fascinata de dansul lor, m-am indreptat spre copac. M-am asezat pe iarba si le priveam cu entuziasm. Cum stateam eu asa linistita, am observat ca ele vorbeau despre un concurs la care tebuie sa faca un dans.
Ele trebuia sa puna in evitenta personalitatea fiecaruia: cea bruneta,vesela si  foarte frumoasa, era primavara; cea satena, fericita si vorbareata era vara; cea blonda, friguroasa, suparata, si timida era toamna; iar iarna era jucausa,  plina de viata si zambareata. Frunza vara a inceput prin a le arata niste miscari foarte frumoase de dans. Celalalte frunze au fost fascinate de dansul frunzei vara si au incercat sa le execute, tot cu atata naturalete si entuziasm. In final, contribuind fiecare cu creativitatea sa, au reusit sa realizeze un dans superb.
Dupa cateva ore de asteptare, in jurul meu s-au adunat o multime de frunze si animale, toti doreau sa asiste la acest spectacol. Ca prin magie ma aflam intr-o sala imensa, foarte frumos decorata. Pe un covor rosu si-a facut aparitia o frunza superba, eleganta si cu o coroana de aur. Aceasta era regina frunzelor, care a prezentat un concurs de dansuri si muzica.
Dupa multe dansuri frumoase, a venit randul celor patru frunze. Toti spectatori le-au primit in aplauze pe cele patru frunze elegante. Erau sclipitoare: frunza vara avea o rochie de culoare roz, cu o palariuta eleganta; frunza primavara avea o rochita de un verde stralucitor si niste accesorii de toate culorile; frunza toamna avea o rochita aurie, simpla; iar frunza iarna avea o rochita alba, cu diamante.
A pornit muzica, o melodie lenta si foarte frumoasa, ele au prezentat un vals, cum nu am mai vazut niciodata, cu miscari gratioase. Muzica s-a oprit, era liniste deplina si o melodie energica ne-a surprins pe toti. Toata lumea aplauda, iar frunzele au aparut ca prin magie, in fustite foarte scurte si multicolore. Am fost uimita de creativitatea lor si de acest dans foarte energic, disco. La sfarsitul dansului au facut o piramida foarte frumoasa, toata lumea aplauda si striga.
La sfarsitul concursului, a fost ales castigatorul, toata lumea spera ca cele patru frunze sa castige si asa a fost. Ele erau foarte bucuroase si a inceput sa cada  petale de trandafiri rosii. Eu eram foarte entuziasmata, si fericita ca am asistat la acest spectacol.
Dintr-o data aud ciripitul pasarelelor si m-am trezit langa stejarul sub care ma adapostisem de ploaie. Apoi am realizat ca a fost doar imaginatia mea, dar totusi eram foarte bucuroasa. Cand m-am uitat atent la acel copac, am vazut niste frunze care s-au desprins de crengi si pareau a fi cele patru frunze elegante. Am fotografiat frunzele dansand in adierea vantului.
Fotografia o mai pastrez si acum si imi amintesc cu placere acel vis minunat. A fost cea mai frumoasa experienta de pana acum. Cand ma plimb prin padure, nu uit sa trec si pe la pomul meu preferat, sa admir peisajul si sa imi aduc aminte acest vis special. Toata lumea are visuri grozave, dar acesta este cel mai frumos. Cand ma gandesc ca a fost imaginatia mea, nu-mi vine sa cred ca eu am o imaginatie atat de bogata. De atunci am mult mai mare grija de natura, ca inainte.

Rib Bianca
Clasa a 7 a
Sighisoara

Foarte frumoasa compunerea Bianca. Nici eu nu as fi putut sa realizez aceasta compunere asa bine. Ai talent, felicitari! Mai asteptam alte compuneri.

Pe un drum de tara harjonit si erodat de atatea ploi parca surfurice, pasii mei jalnici calca iarba ingalbenita sadic. Deja ciudatul peisaj imi dadea o parere ciudata despre locul unde trebuia sa ajung.. Unde eram invitata de vise, unde o carere se deschidea dintr-o fantezie efemera spre curcubeul magic ce stralucea usor si lin pe cer. Mai fac inca doi pasi pana cand o fata cunoscuta imi strabate calea, ochii sai, privirea aceea insistenta ma facea sa-mi amintesc de ce sunt acolo.. Ma facea sa uit  ca el a putut sa-mi rupa calea spre realitate si  zambii straniu de larg de parca ar fi vrut sa ma conduca unde trebuia  sa ajung.. Ma indruma ciudat spre o carare inverzita, singura bucatica de iarba care mai statea in sus. Era parca o iluzie fermecata de care trebuia sa am grija si  pe care trebuia sa o pretuiesc.. Ceva ce nu aveam experienta, caci mereu stiam sa stric ce`i mai frumos.. stiam sa plang  cand nu e nevoie, sa tin la cine nu trebuia..Dar pana la urma sa revenim l
a subiect…Si in sfarsit imi zisese ceva… Si ma pofti politicos pe usa acea mica si taraneasca a casei.. Din cate am observat numai era nimeni acolo..Ecoul vocilor noastre si al surasetelor bizare se auzea strafulgerator.. Eu ma holbam de colo pana  colo… Fara sa stiu macar de ce m-a chemat.. Incepuse sa-mi zica lucururi de care numai auzisem, de care nu aveam habar.. Parca vorbea unele dintre cele mai vechi limbi…. Dar vorbea rar si pe limba mea.. Povestea de la inceput, dar in asa fel incat ma cufunda  povestea lui, chiar daca amandoi eram personajele principale.. Nu era cu aceasi morala ca  povestea mea.. Dar sper ca povestea sa continuie.. Si dupa ce rescoli un trecut dureros, a invuns intr`un final la prezent.. Parca era  o oglinda nestersa de ani… Erau doar amintiri stinghere de care eu uitasem sa uit.. Uitam acele zile cand se intorcea si se uita la mine, pana cand zarea ne pierdea chipurile si cand ochii lui se tot uitau fix.. Cand mai trebuia sa existe o per
soana care trebuia sa ne stice povestea.. Dar nu era basmul  pe care ni-l  zicea mama la culcare.. Era doar o telenovela ieftina.. Erau doar fantezii de ale mele la care si el tinea…. Si iar m-am amagit de la subiect.. Intr-un timp s-a hotarat sa imi zica de ce am venit… “Nu te-am chemat aici  sa-ti dau din nou iluzii fara nici un rezultat intr-un final, sa ne holbam iar unu` la altu` ca doi straini iar nici unu` sa
nu zica nimic.. ” Din aceste vorbe am inteles, tot si nimic..Iar nu intelegeam morala.. Iar am uitat ce vreia sa zica.. Iar am uitat ca trecut nu e facut pentru a invata ceva din el, ci doar pentru o se repeta…

O compunere foarte frumoasa trimita de Dobre Andreea. Multumim!

Primavara,prima fiica a  batranului an,cea mai tanara si mai  frumoasa dintre  toate  , a sosit  si  ea pe aripile  berzei, trezind la viata intreaga natura. Sus  pe  bolta cereasca  se  zareste  iesind de dupa un  norisor , timidul  astru de  primavara ce  -si  aruca plapandele raze pe  pamantul  umed.Iarba prinde  colt  fraged si nou.De  sub  covorul  de  frunze  moarte  se ivesc  primii  ghiocei.In matasuri  lungi de vant , primavara  lasa-n urma galben  puf  de  papadie.Livezile  s-au imbracat intr-o alba  haina de sarbatoare.Din  copaci  infloriti  se scutura  ploi de miresme.Vantul  adie  molcom  printre crengile  inverzite  ale  copacilor.s-au  intors minunatii  cantareti ai  codrului  , care  prin  doinele lor  isi  canta  si  ei  bucuria  primaverii.Randunica  cea  voioasa taie  albastrul  cerului ca o  sageata.Gaze  somnoroase  au  iesit  din  ascunzatori.Gandacei  de  tot  neamul  zboara  prinvazduh.Cata frumusete, cata viata  si veselie peste tot  locul!Primavara ,multumesc ca in fiecare an invii natura daruindu-i multele si frumoasele tale bogatii!

O compunere frumoasa trimisa de Trifoi Ioana, clasa a V-a.Multumim!