Compuneri

Mos Craciun.O mica parte dintr-o lume de basm,din ceea ce a insemnat copilaria mea.O lume pe care nu as vrea s-o uit niciodata, pe care as vrea s-o pastrez de-a pururea in sufletul si in inima mea.O lume a copilariei, a imaginatiei,a povestilor nemuritoare cu zmei ,cu zane, cu seri petrecute cu gandul la cadoul adus de la Mosul.Nu primeam foarte multe, dar ma gandeam ca Mosul nu m-a uitat nici anul acesta si nu a uitat sa vina si pe la mine in seara de ajun.Imi pare rau ca anii acestia frumosi se duc pe rand si pe zi ce trece devenim mai intoleranti,mai rai,odata cu trecerea timpului.Nu as vrea sa fie asa ,dar…nu am nicio putere pentru a schimba asta!Oricum ar fi,partea frumoasa ramane,si, pentru mine Mos Craciun exista!

Compunere trimisa de Caplea Ana-Maria.

A venit toamna. Un lung rastimp vremea ramane egala cu ea nsasi: senina si calda , blanda si dulce . Sunt noile zile de neuitat.. cand razele soarelui par filtrate prin miere.
Ultimele raze ale soarelui imi mangaie obrazul. Pe cer “pata” rotunda, aurie se ascunde printre norii cenusii ca plumbul.
Toamna are o rochie argintie facuta din mii si mii de ganduri bune dar mai ales are acei ochi minunati. Lumina din ei e de aur .
Lacrimile lui Septembrie uda pamantul. Vantul de miazanoapte batea taicios , subtire , patrunzand pana in inima padurii.
Vacanta a zburat ca un stol de randunele. Padurea trista se inalta catre cerul albastru si zarile in ceata se desluseau zile dupa zile , in aceiasi tihna blanda.
A inceput sa rugineasca frunza-n codru si in vii. Gaze plapande, amortite de frig , cauta adapost sub stratul gros de frunze uscate. Negurile se lasa perdeluind zarile.
Noiane de frunze desprinse par ca sunt purtate de vanturi.
Soarele se ascunde dupa norii cenusii . A inceput ploaia din cerul posomorat.
Toamna picteaza copacii goi. Luncile se rosesc si ele..

Compunere trimisa de Andreea.

Zana invesmantata in alb a venit pe crivat calare.Norii fumurii au pus stapanire pe bolta cereasca si varsa flori albe de omat.Lacrimile inghetate ale iernii se prind in vartejuri.Ea presara din cununa ei de gheata fulgi de nea, ger si melancolie, desi este rece inima ei este calda pentru ca revarsa bucurie, emotie si incantare.Ea a invesmantat lumea intr-o mantie argintie.Fulgii plutesc ca un roi de fluturi albi peste gheata ca oglinda.Afara ninge ca-n povesti.Craiasa poarta o rochie cusuta cu ace de gheata si impodobita cu stelute argintii.Casele au marame dantelate.Regina ghetii a lasat in urma ei pomi impietriti ce par naluci ratacite.Ei au adunat pe brate manusi de argint.In oceanul de cristal,casele, abia se deosebesc de zapada rece si pura.
Iarna,animalele hiberneaza,cauta mancare si un adapost calduros.Iepurasul dragalas cauta o vizuina pentru a-si incalzi labutele.Puternicul urs,acum hiberneaza linistit.Veverita,micul ghemotoc roscat de blana sta in scorbura sa fara sa iasa afara din ea pentru ca nu va supravietui frigului.Lupusorul care era de temut vara,acum abia daca prinde un iepure sau o caprioara.
Pe ulita miroase a turta dulce si a cozonaci.De sub caciuli rasar obrajori de rubin.Este timpul de sanius.Pe derdelus, un sirag de saniute se imping intre ele si aluneca pana la un camp de cristal.Unii copii fac oameni de zapada,ingeri de zapada si se bat cu bulgari.
Iarna oamenii nu mai au la fel de multa treaba ca toamna.Ei iarna stau in casa, se joaca sau discuta cu familia ori impodobesc bradul pentru a se pregati pentru sarbatori.Ei se bucura impreuna cu familia sau pleaca la serviciu.
Sarbatorile iernii sunt:Mos neculai,Craciunul si Sfantu Ioan si boboteaza.Iin aceste sarbatori oamenii stau impreuna si sunt uniti la bine si la greu.Plang,rad si se bucura impreuna.Se ofera cadouri si multe dulciuri ,dar cele mai importante lucruri sunt iubirea si intelegerea.
Este sfarsitul iernii.Ea cu toti soldatii ei pregatesc atacul ofensiv.Desi soldatii ei sunt numerosi si curajosi nu se compara cu cei ai primaverii,cel mai important si mai puternic soldat, fiind soarele.Cu un ultim ragaz,iarna,nu a mai putut castiga si s-a retras spre munti,dar primavara se indreapta spre ea cu atacul decisiv.Iarna a decis sa se retraga in univers ,dar a promis ca se va intoarce peste un an cand isi va aduna noi forte.Primavara a scos iarna din tara si a adus caldura si lumina.

O compumere foarte frumoasa trimisa de Tirim George Gabriel. Multumim!

Iarna cea mai mare si cea mai rece fica a anului a sosit.Ferestrele sunt acoperite cu o plapuma alba din stelute inghetate.M-am trezit dis de dimineata si m-am indreptat cu ochii spre fereastra.Fereastra era acoperit de o plapuma alba.Mi-am luat sania si m-am indreptat catre derdelus.La derdelus erau multi copii.Derdelusul nu era foarte mare dar era alunecos.Atunci m-am pus pe sanie si m-am lasat  dusa de val.Zapada imi batea calea .A fost o zi de neuitat dar din pacate se facuse seara si trebuia sa merg acasa.La derdelus nu mai ramasese multi copiii.Acea zi nu o voi uita nici o data.M-am culcat si am asteptat a doua zi pentru a merge iar pe derdelus.Ca toate celelalte anotimpuri iarna este un anotimp frumos in felul sau.

Compunere trimisa de  Rebeca Santoro. Este frumoasa, multumim!

Intr-o lume miraculoasa, unde copacii si frunzele lor pot vorbi a sosit toamna. Frunzele acestor copaci au ingalbinit si eratimpul ca ele sa cada jos.
Intr-o zi,o frunza mica, a unui copac a vazut ca toate frunzele cad si a intrebat de copac:
-Eu tot voi cadea jos ca celelalte frunze?
-Sper ca nu.Daca vei cadea si tu ca celelalte frunze eu voi ramine singur si nu voi avea cu cine sa vorbesc,dar cel mai rau tu te vei ofeli si noi nu ne vom vedea niciodata.
Cind s-a inoptat a batut un vintul foarte tare si unica frunza care a ramas pe acest copac s-a dezlipit de  pe o creanga si a cazut pe Pamint.Copacul s-a intristat,si stiind ca frunza nu se va mai intoarce niciodata la el,a strigat:
-Adio frunza!!!
Si asa s-a terminat toamna in aceasta lume miraculoasa.Iar copacul acela va tineminte toata viata lui pe frunza cea mica frumoasa si isteata.

O compunere frumoasa trimisa de Corina. Multumim!

Visele sale se dezmierdau misterios lin spre atentie tinerilor.. Totul se umplea de gustul amarui al iubirii neprimite de catre cei doi ochi de sticle albastra. Nimic nu se mai desprindea din spuesele lor ce alinau lin ecoul, manganind usoara deznadeste a tanarului.. Nimic numai avea sens! Totul se invartea amagitor, ratacind misterele strzilor.. Carile vechi si prafuite din raftul mucegait al conacului enorm al bunicii , se umplea si el de magie.. Amurgul se ramifica in nemarginite zari, raspandind iubirea peste ale lor capete balaie.. Timpul se masura doar in in cele doua ace ruginite, din cadranul micut al ceasului, ce ticaia tare si rar, stricand linistea cimitirului de dupa colt, trezind inspaimantator Moartea.. Nimeni numai stia sa viseze, toti erai simpli, fara imagintia efemera a  unui tanar ratacit in gandurile sale.. Jalnicia cu care privea el lumea. Toti erau pierduti in sinea lor, luptandu`se cu propria lui ura. Sangele ce curgea sadic de pe buzele sale amortite de vantul nealinat de fulgii amarui de nea.. Cu venirea noptii, totul se stinse, doar luna aprinzand faclia sa..

O compunere frumoasa trimisa de Dobre Andreea. Multumim!

Florile,munţii,ape cu adîncuri străvezii,cîmpiile,şesurile,toate acestea compun natura.Darurile naturii sunt de nepreţuit.Văzduhul a încremenit deasupra lumii.Florile albastre de cicoare sunt mai curate ca albastrul cerului.Florile de cîmp s-au culcat în căpiţele de fîn parfumat.Aburii argintii de rouă ,pajişti odihnitoare asta e sfînta armonie a naturii.Omul dornic să cucerească tot ce-i stă în cale trebuie să fie atent ca să nu omoare vreo gănganie.Omul a murdărit faţa naturii cu gunoaie şi deşeuri.Cu ajutorul tunetului,fulgerului ,tornadei,inundaţiei,secetei,natura se răzbună pe om.Nicăieri no să te simţi mai bine decît în leagănul naturii.O poiană în mijlocul pădurii este ca un mic univers.Ca un zid de cetate copacii privesc mîndri ca flamurile spre livezile îmbelşugate.Natura nu trebuie forţată ci păzită ca ochii din cap.Dacă nu vom ocroti natura se va întîmpla ceva groaznic.Plantele vor muri şi tot aşa pîna va muri to
t. Dacă vei ajuta natura la răndul ei ea te va ajuta pe tine.Ocrotiţi natura şi nu veţi regreta de asta.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Dana Gumeniuc. Multumim!

Este o dupa-amiaza dezmierdata de vantul plapand de toamna. Dupa o saptamana agitata trebuia sa vina si weekendul. Eu, impreuna cu tata, mama si fratele meu mergem la tara, la bunica, intru cat aceasta ne asteapta cu strugurii cu boabe ca perlele negre, cu merele aurii, parfumate si miez dulce, gutui si bineinteles, faimoasele ei placinte, pe care le face mereu cand vin nepotii la ea.
Pe drum tata opreste neasteptat masina langa o padure trista, pustie, aproape moarta, ignorata de verde. Imi dau  seama ca singurii amici care i-au mai ramas sunt vantul si frigul. Tata insita sa o privim cu atentie si sa observam vraja padurii toamna.
Nu dureaza mult si descopar de ce tata pare atat de incantat de acest peisaj mirific. Aceasta padurea nu este alta decat cea, in care vara trecuta, veneam la iarba verde. Nu- mi vine sa cred ! Totul este atat de diferit… Ma plimb domol pe poteca impodobita de frunzele si nucile imbracate in camasi zdrentuite din care curge mustul amar. Stratul gros al frunzelor galben-maronii a reusit sa margineasca cararea.
Intru in padure si vad uimita cum pare totul o magie a locurilor tainice, a locurilor ce ar putea insemna o minunatie pentru multi dintre noi.Farmecul toamnei a schimbat totul in ceva nevazut ,trecand de « foarte frumos » si ajungand la expresia « ceva ce n-a mai vazut pamantul » .Nu a uitat de raul ce inca si-a mai pastrat limpezimea, covorul multicolorelor frunze ce se intinde la nesfarsit si desigur de ceea ce o acopera,cerul , patat cu fum amestecat ce-a devenit gri. Copacii sunt tristi fiindca le-au pierit multi frati ,maroniul inchis fiind culoarea lor de baza. Fiecare lucru are o taina a sa ,una mai speciala ca alta. Poate nimic nu ar fi fost la fel fara strigatul cerbului infrigurat de batranul vant ce se crede domnitorul tuturor. Soarele palid printre ramurile nemiscate ne va mai lumina si inca atat. Dar deodata, ploaia incepe sa palmuiasca parca cu fiecare picatura tulpina copacilor , vantul ridica frunzele ude de la pamant ,iar fulgerele ,tunetele le  sperie si mai mult pe putinele vietuitoare. Noi ne urcam repede in masina si vad cum ceata zglobie ii joaca feste padurii .Greierii, pe aripi pudrati cu bruma sunt tristi acum ca vor rabda ,din nou o iarna intreaga , de foame.
Racoarea serii se lasa incet ,iar noaptea isi asterne perdeaua peste pamnatul mohorat. Tata porneste repede masina, pentru a nu o mai lasa pe bunica sa ne mai astepte mult si sa nu se raceasca placintele. Nu uit insa sa observ un lucru .Nu doar pasarile calatoare nu se mai afla in acest peisaj ci nici picior de om ,care nu stie sa aprecieze vraja padurii in plina toamna.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Diana Anelisse Onel. Multumim!

Este iarna.Norii au inceput sa cearna in stelute argintii.Zapada s-a asternut ca o mantie alba si stralucitoare pe pamantul rece.Soarele nu mai este darnic si nu mai are putere.Casele si-au pus caciuli de blana alba,iar copacii sunt ca niste soldati muti si reci,cu zale de gheata.Pe cer roiesc albinele cele albe.
Iarna copii sunt fericiti.Ei se joaca prin covoaree albe si moi,bucurandu-se de asemenea si de campul de cristal.
Intr-o zi cand ningea ca-n povesti,m-am hotarat sa ies afara si sa admir minunile iernii.Cand am iesit afara un roi usor de fluturi albi imbracau brazii si pinii  cu cojoace grele de zapada.Muntii erau niste uriasi adormiti sub omat,iar perlele mari si albe dansau in vazduh un dans fantastic.Fulgul parea o floare mica si rotunda,o MINUNE de-o secunda.Crengile erau imbracate intr-un palton de neagatite cu
beteala parca doreau sa ne ureze “SARBATORI FERICITE”.Pe cer sclipea o cununa de stelute argintii.Fulgii incepeau sa devina tot mai mari.iar din cand in cand apareau tot mai multi copii care formau un sirag de saniute.
M-am bucurat de minunile iernii.Intr-adevar,iarna esta un anotimp minunat,plin de bucurii si cadouri minunate.
CE FRUMOASA CE IARNA!

O compunere frumoasa trimisa de Tabita. Multumim!

Este o dimineata calduta de vara. Razele jucause ale soarelui imi dezmiarda ochii si usor, usor ma ridica din pat. Deschid geamul si vad cum roiuri de norisori pufosi de lapte se strica in praful de raze aurii, iar in linistea albastra a cerului nemarginit se zareste pierduta o biata pasare ce bate ostenita din aripi.
Dimineata, atat de placuta, trece repede si seceta posomorata se intinde iar fara hotare.Globul de aur de pe bolta azurie toarna peste lume jar facand ca aerul sa devina arzator.
In fata casei mele, in arborul mosneag, printre ramurile aurite-n foc de soare, se adapostesc neajutorate micute pasari de focul ce le alerga peste tot, umbra fiind singura scapare.
Totul in jur este pustiu, caldura fiind singura care mai stapaneste tinutul. O caruta omoara linistea. In urma ei cresc nori de pulbere in care se pierde. Campia trezita de zgomot atipeste iarasi, greierii fiind singurii care mai tulbura taina tacerii cu taraitul lor.
Razele fierbinti au copt granele ce par niste copile cu plete blonde impletite de vandtul lenes.
In amurg, soarele isi strange razele rasfirate intr-un manuchi si-i face loc lunii ce iese din spatele falnicilor munti ganditoare ca o frunte de poet si asa a mai trecut inca o zi incinsa de vara.

O compunere foarte frumoasa trimisa de Talida.Multumim!