Compuneri

Compunere – Ramas bun, doamna invatatoare

Este inceputul lunilor de vara. Pe izvoarele care spun povesti se afla nuferii ca niste potire plutitoare. Floarea isi deschide paharul plin de miresme imbietoare,in ploaia de lumina. Livezile se scalda in aur,iar fluturii lucitori gatesc blana cea de smarald a pamantului. Vara a pictat deja cu un verde pur toata padurea.
Nu peste mult timp,va veni vacanta cea mult asteptata de copii. Vom iesi afara si ne vom bucura de vantul care adie potolit si de aerul imbibat in caldura. Insa de data asta,nu vom fi chiar asa de bucurosi. Ne vom lua ,,Ramas bun! ” de la doamna invatatoare. Insa nu unul obisnuit,vesel,ci unul plin de tristete si mahnire. Asta dovedeste a fi o parere de rau,deoarece va fi o despartire mai lunga si mai anevoioasa de doamna invatatoare. Vom trece in clasa a cincea.

O clasa in care dumneaei nu ne va mai educa cu glasul ei cristalin,calm si limpede,cu simtul umorului pe care il are si cu iubirea fata de noi. Insa,sunt sigura ca si in urmatoarele generatii pe care ea le va invata si educa,ea ne va tine minte si ne va iubi,indiferent de moment. Vara aceasta,gandacii pudrati cu aur,fluturii si celelalte fiinte fragede vor fi foarte triste de aceasta despartire.
Insa poti opri vantul,apa sau altceva? NU,nu poti.Asa,nici timpul. Chiar daca ai mai vrea sa mai petreci cativa ani cu doamna pe care o iubesti,acesta dorinta este imposibil de indeplinit. Si asta este foarte trist!
Indiferent daca ma despart sau nu de doamna invatatoare,o voi pastra in inima mea,ca pe o stea,ca pe o pasare maiastra,sau chiar ca pe ceva nemaivazut de minunat pe lumea asta.
RAMAS BUN,DOAMNA INVATATOARE!

Compunere trimisa de Adriana Corboi.

Compuneri – Padurea fermecata

Tom  evita de mic padurea din spatele curtii sale,in care pomi erau foarte desi si inalti.Acum Tom avea varsta de cincisprezece ani ,era un baiat inalt  ,slab ,cu parul brunet si ochii caprui.
Era pe la jumatea verii ,iar soarele ardea ca focul ,Tom si cu inca un amic de-al sau numit Mihai stateau afara in curtea  aproape morti de plictiseala.Mihai era ceva mai gras decat Tom cu ochii albastrii si parul blond.
Cei doi sa hotarara sa se joace in  spatele casei cu mingea lui Tom ,deoarece acesta avea amenanjat acolo un teren de fotbal.Terenul era pur si simplu o bucata de pamant acoperita cu iarba si avea doua porti facute din lemn ,destul de fragile.
-Hei Tom ce ai zice sa jucam fotbal , zise Mihai entuziasmat ca ii venise o idee.
-O idee destul de buna ,spuse Tom parand multumit , ma duc sa aduc mingea.
Ajunsera in spatele casei une erau o multime de pomi fructiferi ,flori si alte decoratiuni exterioare.
-Mihai fi atent la sutul asta , zise Tom.
Dar acesta lovii mingea atat de tare incat aceasta intra printer pomi care erau parca lipiti unii de altii.
-Ce ne facem acum? ,intreba Mihai speriat .
-Nustiu ,zise Tom la fel de speriat. ,eu cred ca ar trebui sa mergem amandoi sa luam mingea.
-Nustiu mereu am evitat padurea asta ,zise Mihai foarte speriat.
-Haide…sa incercam ce poate sa fie in ea.
-Bine bine ,zise Mihai care se daduse batut.
Cei doi prieteni mersera spre padure cu pasi grei si nesiguri ,dar cel putin erau doi si se puteau ajuta daca era ceva.
Intrara in padurea foarte stranie si dupa cinci minute de mers era foarte intuneric deoarece lumina era blocata de pomii foarte aporpiati si inalti.Acestia uitara de ce erau in padure si continuara sa mearga.
-Tom nu cred ca e o idée buna sa continuam ,spuse Mihai care era deja foarte speriat.
-Trebuie sa continuam e ceva ciudat cu padurea asta ,de afara pare foarte mica dar inauntru e mult mai mare ,spuse Tom entuziasmat.Acesta era un baiat curajos si in acelasi timp si curios care nu se lasa batut prea repede.
Dupa ce mai mersera inca putin ,se auzi ceva fosnind si o silueta invaluita de intuneric uriasa cam cat trei oameni la un loc trecu prin fara lor rapid.
Mihai care era deja alb ca varul intreba:
-Ce este asta?
-N-Nustiu, zise Tom speriat
-A-Arata-te
Dupa cateva clipe in fata lor statea statea un om de cinci-sase metrii inaltime si solid ca o stanca,avea o barba mare ca de sarma si niste ochi ca de taciune ,insa acesta era plin de sange.Era clar ca fusese ranit…
-C-Ce esti tu ? intreba Tom speriat
-Cine sunteti voi doi si ce cautati in padure ,ati venit sa atacati satul ? intreba uriasul cu o voce groasa si furioasa.
-E-Exista un sat in padurea aceasta? intrebara Mihai si Tom amandoi odata.
-Adica vreti sa spuneri ca nu voi atacati locuitorii? Intreba uriasul uimit
-Poi e evident… ,spuse Tom.
-Dar tu ce ai patit ?intreba Mihai speriat.
-Am fost atacat ,zise uriasul slabit.
-Daca sunteti nevinovati ajutati-ma sa ajung in sat si conducatorul nostru o sa va rasplateasca cumva ,dar trebuie sa va avertizez ca padurea e plina de creature de tot felul si multe capcane .
-Dar noi nu stim unde este satul , spuse Tom.
-O sa va spun eu pe unde trebuie sa o luam voi doar trebuie sa luati astea ,si scoase o sabie de argint si un arc cu sageti tot de argint, si sa luptati contra creaturilor ca sa putem ajunge cu bine pentru ca dupa cum vedeti sunt ranit grav.

-B-Bine presupun ca p-putem incerca pentru ca oricum numai stim drumul spre iesire ,spuse Mihai speriat iar Tom il aproba.
Cei doi prieteni si noul lor “prieten” plecara spre sat ,dar nu era atat de simplu pe cat pare.Dupa cateva indicatii ale uriasului gen stanga ,dreapta si in fata acestia dadura nas in nas cu un trol.Acesta arata destul de straniu ,avea o inaltime de vreo metrii ,avea ochii galbeni iar culoare corpului sau era verde cu galben.
-C-Ce e asta ? intrebara Tom si Mihai amandoi odata.
-Un troll ,spuse uriasul care ramase in spate pentru ca era ranit.
-Cum putem lupta impotriva lui ? intreba Tom.
-Poi trolii sunt destul de neinteligenti asa ca baiatul cu arcul ii poate atrage atentia in timp ce tu ii arunci cu piatra asta in cap.
Mihai trase o sageata in trunchiul unui pom dar trolul nu se lasa pacalit asa ca era in continuare atent precatit sa ii loveasca.Dar lui Mihai ii veni o idée mai buna si se duse prin spatele unor pomi pe o poteca si ajunse in spatele trolului de unde trasa cu o sageata in spatele acestuia.Tom fu pe faza si atunca cu piatra drept in tampla trolului si acesta cazu la pamant.
Uriasul era fericit de cum se descurcasera baietii si plecara imediat la drum ,dupa cateva capcane gen plante carnivore si gropi acoperite cu frunze ajunsera pe dealul unei vai unde se vedea satul imens la propriu al uriasilor.
-Haideti mai avem putin de mers si o sa ajungem in sat ,spuse uriasul fericit
-WOW ,spusera amandoi deodata Tom si Mihai.
Dupa inca zece minute de mers dar fara capcane si alte creature nemaintalnite in lumea reala ajunsera pe strada principala a satului.Acolo uriasul salute alti semeni de-ai sa-i.
-Unde mergem ? spuse Tom entuziasmat.
-La conducatorul meu ,spuse uriasul, dar apropos cum va cheama pe voi doi.
-Pe mine Tom iar pe el Mihai ,aratand spre acesta, dar pe tine?.
-Eu ma numesc Agrius , spuse uriasul mandru.
Dupa cateva minute de mers ajunsera la o casa uriasa cu o usa cam de zece metrii inaltime si ferestre cu diagonala de trei-patru metrii.Agrius batu la usa iar aceasta se deschise imediat si in usa statea un alt urias care avea parul alb so barba la fel si fata plina de riduri.
-Salut Agrius ,spuse el, ce mai faci?
-Nu prea bine am fost din nou atacat in afara satului iar acesti doi baietii m-au salvat.
-Intrati si o sa discutam despre asta ,spuse celalalt urias.
Intrara in casa , acolo camerele aveau o inaltime de cel putin doisprezece metrii ,iar mobilierul era rosiatic din lemn masiv .
-Deci cum au putut acesti oameni simplii sa te salveze? intreba uriasul nedumerit.
-Poi sunt foarte iscusiti , din ce am vazut eu , acum ar sa va fac prezentarea el este Tom (aratand spre acesta) iar el este Mihai (aratand spre el).
-Sunt incantat de cunostinta ,spuse celalt urias inainte ca Agrius sa apuce sa mai spuna ceva, eu ma numesc Argus.
Cei doi nu spusera nimic ramsasesera muti de uimire ,trecu o vreme fara ca cineva sa zica ceva pana cand Tom spuse:
-Domnule Argus ati putea sa imi spuneti de ce este asa mare padurea in interior iar din exterior pare ca are cativa pomi?
-Pentru ca este vrajita ,spuse uriasul pe un ton parca era ceva normal.
-Wow ,spusera cei doi amici amandoi odata.
-Deci ,zise Argus ,presupun ca o sa trebuiasca sa va rasplatesc pentru ca l-ati ajutat pe Agrius , as putea sa va ofer o casa in sat sau 100 de galbeni…
-Domnule noi nu vrem decat sa ne intoarcem acasa , spuse Mihai.
-Ma tem ca nu este posibil ,spuse Arugs , noi nu stim care este iesirea din aceasta padure.
-CE? ,tipa Tom, CUM NU STITI? si se uita speriat la Mihai care se albise de tot.
-Te rog sa te calmezi, spuse Argus.
-Si ce putem face ? spuse Mihai sfarsit.
-Sa traiti in sat, spuse Agrius.
-Dar nu avem nimic …si nici nu stim cum se “traieste” aici ,spuse Tom.
-Atunci puteti sa locuiti la mine ,spuse Argus , si asa nu am copii.
-Bine ,spusera Tom si Mihai suparati, daca nu se poate altfel.
-Prin urmare o sa trebuiasca sa urmati o scoala aici la noi cu ajutorul careia sa invatati sa va castigati existenta,spuse Agrius si facu o pauza, aceasta o sa inceapa pe 1 septembrie.
-Acum aveti nevoie sa va odihniti o sa va conduc imediat in camera voastra,spuse Argus ,te rog sa ma scuzi Agrius.
Cei trei urcara pe scara cu trepte de 30 centrimetrii si ajunsera la etaj intr-un hol luminat slab de tortele de pe pereti ,mersera pana in spate unde era o camera. Intrara si dadura peste o camera unde erau doua paturi mari incat incapeau 4 ca Tom si Mihai si un Dulap inalt de aproximativ 8 metrii.
-Aici o sa fie camera voastra ,spuse Argus, sper sa va odihniti bine ,acum o sa plec pentru ca ma asteapta Agrius jos.
Argus pleaca si inchise usa dupa el lasandu-i pe cei doi amici sa se odihneasca ,dar acestora nici nu le statea gandul la asta.Se gandeau la ce o sa spuna parintii lor cand nu o sa  ii mai gaseasca ,daca nu se intamplase deja ,se mai gandeau si la ce o sa faca in acest sat locuit doar de uriasi care era de sapte ori mai mari ca ei.
Printre aceste ganduri acestia adormira usor fiecare in patul sau fiind extenuati dupa drumul lung pe care il facusera.

Povestea va continua…

Compunere trimisa de Laurentiu.

Maria este vecina si prietena mea. A implinit de curand 12 ani si parintii i-au organizat o petrecere surpriza. Am fost si eu invitata.

Petrecerea a inceput la ora trei dupa-amiaza. Am fost 20 de copii invitati, toti imbracati in haine de sarbatoare. Maria era toata un zambet si ne-a intampinat foarte fericita. A primit cadourile de la noi si le-a deschis de fata cu noi. S-a bucurat de toate cadourile primite de la noi.

Dupa acest moment mama Mariei ne-a servit cu sucuri si delicioase gustari. Am jucat mai multe jocuri printre care    “scaune muzicale”si “vanatoarea de comori”. Au fost si castigatori care au primit premii.

La aproximativ 4 si jumatate mama Mariei a adus tortul. Acesta era frumos decorat cu glazura alba si roz,iar in mijloc erau 12 lumanari frumos colorate. Noi toti am inceput sa cantam “La multi ani”, Maria a suflat in lumanari si am batut din palme nerabdatori. Am mancat cu pofta din acest tort delicios si apoi am continuat sa ne jucam.

In cele din urma in jur de ora 6 petrecerea a luat sfarsit, eram cu totii obositi dar fericit ca am petrecut namaipomenit. Au sosit parintii si copii au plecat spre casa. Am ramas sa o ajut pe Maria si mama ei sa o ajut sa curete mizeria ramasa. Dupa aceea am plecat spre casa fiind la doar doua usi distanta.

Hobby-ul meu este lectura, imi place atat de mult sa citesc incat nu ratez nici un fel de carte, revista, ziar sau orice material care mi se pare interesant. Am acest hobby inca de mic copil, rugam parintii sa-mi citeasca basme si alte povestiri. Curand ei au obosit si s-au plictisit si nu-mi citeau de fiecare data cand le ceream ceea ce m-a determinat sa invat sa citesc de indata ce am putut. Am inceput cu cartile simple ABC. Curand am putut citi basme simple si alte povestiri.

Aceasta pasiune m-a ajutat sa invat despre lucruri pe care de altfel nu le-as fi cunoscut. Am aflat despre modul in care oamenii traiau in vremuri de magie si mister. Am cunoscut minunatele minuni ale lumii, calatorie in spatiu, realizari umane, balene gigantice, virusi mici si alte lucruri fascinate ale lumii noastre. Lucrul minunat despre aceasta pasiune este ca descoperi cum sa te feresti de lucruri rele si sa cunosti fara sa depui efort. De exemplu daca vreau sa aflu despre tigru nu trebuie sa merg adanc in jungla, pot citi despre asta intr-o carte.

Cartile pot oferi cititorului foarte multe informatii si fapte. M-au ajutat cu siguranta in viata de zi cu zi, sunt mai bine pregatit pentru a face fata cu viata. Asa ca voi continua sa citesc. Pe langa faptul ca sunt mai bine informat despre lume, imi petrec de asemenea timpul profitabil. Este intr-adevar un hobby bun.

Prima calatorie cu masina

Intr-o zi tatal meu a cumparat prima noastra masina. Am fost cu totii foarte incantati. El ne-a promis ca duminica vom merge in vizita la bunicii din Mangalia. Ziua de duminica a sosit, vremea era tare frumoasa. Ne- am urcat cu totii in masina nou nouta si cat ai zice peste eram iesiti din Bucuresti. Mama statea pe scaunul pasagerului din fata in timp ca tata conducea, iar eu cu sora mea mai mica admiram privelistea de pe bancheta din spate.

Cum era duminica dimineata autostrada nu era foarte aglomerata. Tatal meu este un sofer atent si nu conduce cu viteza mare, ceea ce s-a dovedit un lucru foarte bun. Pe traseu am intalnit un echipaj de la politia de circulatie ascunsi foarte bine. Am vazut cateva masini oprite de politie, evident ca pentru excesul de viteza.

Conducerea de-a lungul autostrazii tindea sa fie monotona asa ca la un moment dat am atipit. Cand m-am trezit eram la poarta de taxare de la Cernavoda. Tatal meu a platit taxa si ne-am continuat drumul. La intrare in Constanta am vazut de la distanta parcul de distractie din Mamaia, tatal meu a promis sa opreasca la intoarcere pentru ca acum eram nerabdatori sa ajungem la bunici cat mai repede.

Traseul Constanta – Mangalia a fost foarte atractiv. Ca in toate statiunile erau multe automobile si alte vehicole, multi turisti si multe locuri de interes turistic, parcuri de distractie.

In cele din urma am ajuns la casa bunicilor, dupa o calatorie de aproximativ trei ore. Am coborat din masina fiind intampinati cu multa dragoste si bucurie de catre bunici.

Orele preferate din cursul unei zile

Timpul preferat dintr-o zi este in perioada 18 – 20. Este momentul cand temperaura aerului scade, soarele apune. In aceasta perioada fie ma duc sa fac o plimbare cu bicicleta, fie ma joc cu prietenii sau stau linistit si nu fac nimic ceea ce-mi place cel mai mult.

Curtea din jurul casei este destul de mare asa ca tatal meu a plantat multi copaci. Pasari de tot felul vin in fiecare zi si canta triluri cat mai placute. Eu stau intr-un sezlong sub castan, copacul preferat si ascult aceste cantece minunate.

De multe ori aceste perioade de lenevie totala imi sunt furate de indeplinirea unor sarcini date de parinti. Soarele nefiind atat de puternic ma pun sa tund gazonul cat si sa-i ajut la indeplinirea unor sarcini de gradinarit. Acestea le fac cu placere pentru ca temperatura aerului nu mai este ridicata iar eu nu iubesc caldura torida. Este placut in gradina in aceasta perioada.

De fapt, in aceasta perioada multi oameni ies din casa pentru a se plimba si sa se relaxeze un pic daca nu ploua. Acesta este momentul din zi cand terenurile de joaca, parcurile si alte zone de agrement sunt pline de oameni. Cred ca este nu numai timpul meu preferat din zi, ci a mai multor oameni de asemenea.

Colegii mei

Majoritatea profesorilor spun ca suntem o clasa galagioasa. Acest lucru se datoreaza in mare parte lui Robert Pascu. El este cel mai galagios dintre noi. Vocea lui seamana cu cea a unei broaste doar ca volumul este mai tare. Se pare ca nu poate vorbi incet, de fapt el tipa nu vorbeste.Poate din cauza ca provine dintr-o familie cu zece copii are de-a face cu tonalitatea vocii.

In acest grup zgomotos mai este si un baiat care deschide cu greu gura. Acesta este Mihai si sta in banca de langa mine. El este un copil bland si moale incat ai putea crede ca este fata. Insa nu este asa, toti colegii nu indraznesc sa-l supere deoarece face parte din clubul de karate al scolii.

Maria este sefa clasei. Ea sta in banca din fata mesei profesorilor, este un model de elev pe care toti profesorii il iubesc. Noi toti o iubim pentru ca nu o face pe sefa cu noi. A renuntat la a face asta cu mult timp in urma, se asigura ca profesorii au suficienta creta si ca este curat in sala de curs. In spatele clasei sta Matei somnorila, acesta se pare ca are nevoie de mai mult somn fata de altii. Uimitor lucru este faptul ca acesta poate adormi aproape instantaneu. In momentul in care profesorul pleaca dupa lectie din clasa Matei deja incepe sa sforaie. Remarcabil este ca acesta se trezeste in momentul in care soseste profesorul urmator.

Fiecare clasa are un clovn. Clasa noastra il are pe Andrei, numit si “Andre Clown”. El este intodeauna pus pe sotii, trecand mereu de la o anumita gluma la o alta, punerea de cozi pe pantalonii baietilor, broaste in bancile fetelor, punerea prafului de creta pe scaunul profesorilor si multe alte. Atunci cand auzim ca o fata tipa sau vedem pe profesori ca au praf de creta pe pantaloni stim ca Andrei a facut-o din nou.

Ceilalti colegi au propriile personalitati unice, fiecare contribuind in felul sau la a crea o atmosfera placuta in clasa. Poate ca suntem o clasa putin mai zgomotoasa dar pe ansamblu ne straduim sa ne comportam frumos si sa fim apreciati.

Compunere despre o intamplare personala

O experienta de neuitat      

Mersul pe bicicleta impreuna cu un pasager reprezinta o infractiune ce se pedepseste prin lege. Toata lumea cunoaste acest lucru, dar unii dintre noi inca o mai fac. Am dus de multe ori cu bicicleta cate un prieten pana m-i s-a intamplat ceva ce ma lecuit pentru totdeauna. Nu a venit politia ci mai curand a fost o experienta neplacuta si de neuitat.

S-a intamplat intr-o seara, cand impreuna cu prietenul meu Andrei am vrut sa mergem sa vizitam un alt prieten ce locuia la o oarecare distanta. Aveam bicicleta dar Andrei nu. S-a asezat pe bara orizontala a bicicletei in timp ce eu pedalam. Am mai facut acest lucru inainte asa ca am pornit la drum. Aproape de casa prietenului am intrat pe un drum cu pietris facut alunecos de o ploaie recenta. Paralel cu drumul curgea un parau, am facut greseala de a circula foarte aproape de marginea drumului si solul fiind ud de ploaie nu a putut tine greutatea noastra asa ca ne-am rostogolit. Splash! Splash! Splash!

Prima a ajuns bicicleta in parau urmata de Andrei si eu peste el.In mod normal apa avea cativa centimetri dar din cauza ploii acum avea aproape un metru. Adancimea apei a facut sa scapam doar cu cateva vanatai si zgarieturi in schimb am inghitit ceva apa, avea un gust oribil. Andrei a fost cel mai tare ranit pentru ca afost prins intre biciclete si mine, in schimb mandria noastra a fost ranita cel mai tare. Am recuperat bicicleta, fiind uzi si murdari am pornit spre casa nemaifiind in stare sa facem vizita propusa. Am impins bicicleta tot drumul spre casa deoarece roata din fata era deformata.
Dupa acea experienta mi-am promis ca nu voi mai lua pe nimeni pe bicicleta, nu-mi doresc sa mai am pe tot corpul acele vanatai si zgarieturi obtinute in urma accidentului.

– O vizita la dentist –

Dintele meu m-a durut in timpul noptii. Am fost nevoit sa iau un calmant pentru a diminua durerea. Cel mai prost lucru a fost ca nu am putut dormi deloc toata noaptea. In dimineata urmatoare i-am spus mamei despre durerea mea de dinti. Este evident ca nu am putut merge la scoala pentru ca m-a dus la dentist. Eram ingrozit dar nu am avut ce face.

La ora noua asteptam in fata cabinetului stomatologic. Asistenta a venit si ne-a deschis usa, eram primul pacient. Aceasta a scris datele personale pe fisa si mi-a spus sa astept. Medicul inca nu sosise. Dintele ma durea in continuare foarte tare. Medicul voinic a sosit si am fost invitat sa iau loc pe scaunul din cabinet. In mod normal as fi fugit departe infricosat fiind de toate masinile de gaurit oribile si de clesti, dar nu am facut-o. Doream sa scap cat mai repede de dintele cu pricina. Asa ca am luat loc pe scaunul rabatabil in timp ce medicul imi spunea sa ma linistesc ca nu voi simti nimic dureros.

M-am relaxat oarecum. Medicul mi-a cerut sa deschid gura. Am facut acest lucru. Mi-a spus ca dintele trebuia scos, iar eu am dat din cap prosteste in semn de raspuns. Am simtit o usoara intepatura cand mi-a facut o injectie, dar asta a fost o nimica toata comparativ cu durerea de dinte. In curand, in mod miraculos toate durerile au disparut, aceasta fiind un semn ca anestezicul si-a facut datoria foarte repede. Apoi, inainte ca sa-mi dau seama medicul mi-a spus ca putem pleca. M-am uitat la el si mi-a spus ca dintele era scos. Ce minune, nici macar nu am simtit. Dentistul a pus un tampon de bumbac pe rana si mi-a spus sa tin o vreme gura inchisa pentru ca sa se opreasca sangerarea. Am dat din cap si am iesit in sala de asteptare unde mama ma astepta. Vizita la dentist nu a fost atat de rea pana la urma.

In fiecare zi multa lume este implicata in accidente rutiere, unii fiind ucisi, iar altii fiind raniti sau mutilati.Deci este important pentru noi de a invata sa circulam pe strazi in mod corespunzator si in conditii de siguranta. Nici o persoana sanatoasa nu si-ar dori sa fie implicata in vreun accident rutier.

Avand in vedere ca soselele sunt foarte aglomerate in zilele noastre ar trebui sa fim foarte atenti la traversarea lor. Este mai sigur sa folosim trecerile de pietoni. Daca nu exista puncte de trecere trebuie sa ne asiguram in dreapta si in stanga si in cruce si sa traversam numai cand este sigur.

Unii dintre noi iau autobuzul spre scoala. Este important sa nu incercam sa ne urcam sau coboram atunci cand acesta este in miscare. Am incercat o data sa ma urc in autobuz in timp ce era in miscare. Am fost norocos sa scap doar cu cateva zgarieturi pe picioare dupa ce am fost tarat putin de acesta. De asemenea nu trebuie sa ne facem de cap in autobuz, pentru ca o frana brusca ne-ar face sa ne izbim cu capul de ceva tare.

Folosirea bicicletei poate fi si ea periculoasa. Noi trebuie sa acordam o atentie deosebita la drum, sa respectam toate regulile de circulatie, sa purtam neaparat casca si sa ne asiguram ca bicicleta este in buna stare de functionare ( frane, lumini).

Acestea sunt cateva lucruri pe care trebuie sa le facem pentru a evita accidentele rutiere. Totusi, nu exista nici o garantie ca nu vei fi implicat in vreun accident. Cel mai important lucru este sa fim cat mai atenti cand circulam pe strazi si sa stim ce se intampla in jurul nostru. In acest fel vom putea lua masurile necesare pentru a evita orice pericol care ar aparea. Daca vom circula cu atentie vom folosi soselele cat mai mult timp, daca vom fi neglijenti s-ar putea sa nu le mai folosim vreodata.