Compuneri

Bucuriile sarbatorilor pascale sunt de doua feluri:vazute si nevazute.Eu o sa va spun cate ceva despre cele nevazute.Ele sunt acele bucurii care nu pot fi atinse si simtite.Sunt:bucuria Invierii Domnului;bucuria luminii din sufletele noastre.
Bucuria Invierii Domnului este aceea prin care Dumnezeu da oamenilor o bunatate spirituala.”El s-a rastignit pentru noi iar apoi a Inviat”asa spune Biblia.Acesta este mesajul transmis de Invierea Domnului.Dar Invierea ne mai transmite ceva.Invierea Domnului inseamna Sf. Pasti in care ai foarte multe bucurii.Ca de exemplu mirosul cozonacilor.
Lumina din sufletele noastre este o bucurie ai deosebita.Este o bucurie care reprezinta fericirea omului de Pasti.Oamenii isi insusesc lumina in noaptea de Inviere.
Bucuriile Pascale,mai ales cele nevazute,sunt ele mai frumoase bucurii pentru ca oamenii Il slujesc pe Dumnezeu…

Compunere trimisa de Dragu Catalina.

A venit primavara cea mult asteptata. O data cu sosirea ei au venit si pasarele care ne incanta cu glasul lor magnific. Cerul este senin, iar soarele straluceste foarte puternic. Ramurile copacilor sunt plinede flori parfumate si muguri.
Au inflorit primele flori ale primaverii, ghiocei albi, plapanzi si frumosi. Razele aurii ale soarelui mangaiau cu placere aripile fluturilor si ale albinelor. Albinele zburau prin natura, iar fluturii cu aripile lor multicolore se asezau pe fiecare floare.
Raurile din paduri curgeau la vale din nou cu apa lor cristalina si astepta animalele insetate.
Odata cu sosirea primaverii sunt si foarte multe sarbatori. Una dintre ele ar fi 8 Martie ziua tuturor femeilor. Alta si cea mai importanta ar fi Pastele cu toate traditiile si obiceiurile sale. In ziua de Paste oamenii se imbraca frumos si merg la biserica.
Anotimpul meu preferat este primavara, pentru ca aceasta trezeste natura la viata printr-o minune.

Compunere trimisa de Cristina.

O adiere sublima anunta sosirea toamnei, in caleasca ei de frunze moarte , imbracata cu o rochie tesuta cu fire de aur, pe cap purta o cununa batuta in pietre scumpe in forma de fructe.
De spaima ei au inceput sa rugineasca frunzele in codru si in vii,solzii frunzelor marunte s-au zburlit pe-o ramura.
Si auzind din departare vocea ei tiranica toti ciulini pe carare fugeau cuprinsi de panica.Gazele plapande amortite de frig cautau adapost sub stratul gros de frunze uscate.
Ramurile impodobite de culoare si lumina la fel ca frunzele care straluceau ca niste monezi de aur pareau o comoara.Bruma apleca florile gingase spre iarba ofilita, pasarile calatoare au plecat vaslind in inaltimi pe cerul trist.
Pe strada se plimba iernaticul vant si plangea cu lacrimi de ploaie.Gradinile au ramas fara verdeata,valul de bruma argintie impodobiese gradina.
Peste crestet de dumbrava norii surii isi poartau plumbul si la miaza-noapte veni vantul fara mila, zbuciumase totul in jur si spalase frunzele cu apa rece.Ploua  intruna si batea un vant iute si rece.
Frunzele plopilor ruginesc si incetul cu incetul de dezlipeau,numai brazi puteau sa reziste la chinurile ei groaznice.
Frunzele copacilor s-au asternut pe camp sub forma unui covor multicolor si fosnitor.
Soarele nu mai incalzea cu putere  iar dupa un  timp cativa fluturi picau din cer, iarna isi facuse aparitia .
O singura zi trebuia sa astepti ca sa vezi oceanul de ninsoare.

Compunere trimisa de Mirica Viviana.

Intr-o seara de sfarsit de toamna, Ioana s-a trezit la un carnaval cu personajele din povestile citite de ea.
-Salut! o intampina Soldatelul de plumb cu un picior in lipsa.
-Salut! Ma numesc Ioana. Unde suntem acum?
-La carnavalul personajelor din povesti.
Imediat o intampina Tom Sawyer:
-Salut! Eu sunt Tom Sawyer. Bine ai venit!
-Salut! Multumesc! Eu ma numesc Ioana.
– Haide! Sa te duc la celelalte personaje.
Tom Sawyer ii  arata toate personajele, Ioanei. Ii povestea intamplarile  sale cu Joe indianul , cu matusa Polly, cum era pe insula Jackson si ce aventuri a  mai avut cu Huck.
Mica Sirena ii povestea cum e in mare si cat de frumos este sa inoti, despre misterele marii. Fram, ursul polar ii zicea cum era la Polul Sud si ce face si cum s-a vindecat. Colt alb era bland cu ea ca un catelus. Ii explica cum e cu stapanul sau si cum il ingrijeste mereu.
Binenteles ca au venit si Alba-ca-Zapada, Cenusareasa si Bell. Vorbind cu Ioana si daruindu-i cate un cadou. Pinocchio nu mai avea nasul lung, nu mai spunea nici o minciuna si era un copil adevarat.
Lizuca si Patrocle erau fericiti ca au trecut dumbrava si au ajuns la bunici Lizucai. Heidi ii povestea Ioanei cum este sa stai la munte si sa vezi minunatii. Cum munti sclipeau din reflectia soarelui, cum iarba avea un miros placut de vara si cum pasarile treceau prin fata casutei de lemn.
Dintr-o data Ioana s-a trezit, iar seara minunata disparuse. Toate personajele ii ramase in inima sa blanda si iubitoare.

Compunere trimisa de Crina Valentina.

Daca as fi un brad as sta in padure langa ceilalti brazi si am vedea multe stelute pe cer deasupra noastra luminand, iar luna ne-ar face si mai minunati sclipind si vorbind cu noi.
Vara  oamenii din padure ce vin sa steie pe iarba ar simti mirosul bradului proaspat, iar veveritele ar locui in inima mea. Toamna nu mi-ar cadea niciodata frunzele si  nu mi-ar fi frig de vantul ce bate aspru, iar pasarile ar sta sub crengile mele pentru a nu le fi frig.
Iarna nu m-as usca niciodata, fata de ceilalti copaci care le-au cazut frunzele de batranete. As fi in casa oamenilor si as fi impodobita cu cele mai frumoase decoratiuni de Craciun. As fi  admirata de tot cei din camera.
Primavara as lasa pasarile venite de departe sa stea sub crengile mele verzi si mi-ar povesti cum este in tarile cu lumina.
Eu as imbatrani, dar nu as fi uitata de loc in acea padure pentru ca am fost sora cu toti.
Ar fi minunat sa fi un brad si sa ai prieteni cu tine mereu!

Compunere trimisa de Crina Valentina.

Copilaria este o viata misterioasa,frumoasa care poti sa te distrezi dar, copilaria are si niste lucruri care trebuies respectate.ea este o comoara ce nimeni nu o poate lua si este cel mai important moment din viata noastra.noi trebuie sa ne traim clipele frumoase cat mai putem ca a un moment dat sufletul nostru se va maturiza.natura este cel mai misterios lucru din copilarie si trebuie sa profitam de el cat mai repede.asta stiu ca este copilaria un mister,un moment stralucitor din viata noastra ce trebuie sa-l traim din plin….

Compunere trimisa de Oana.

Intr-o  duminica dimineata Andrei Georgiana si Ioana si-au propus sa iasa afara pentru a se juca, deoarece era o vreme minunata. soarele strelucea cu putere, iar vrabiutele ciripeau cu duiosie.   Andrei iesii din casa cu o minge de fotbal pentru a se juca cu cele doua prietene ale lui. S-au dus ca de obicei la locul lor de joaca, adica pe un deal prin apropriere si au inceput sa faca terenul de fotbal. Andrei avea mingea si se pregatea sa o dea cu piciorul in dreptul portii. Georgiana era arbitrul, iarIoana se intrecea cu Andrei pentru ai fura mingea si a o indrepta spre poarta. Intru-un final Ioana prinsese mingea,iar iar Andrei,ca nu o mai are,a inceputsa fuga din ince ince mai repede pana cand cazu si se lovi la genunchiul care tocmai sangera. Ioana observand ca Andrei cazuse si ii sangera genunchiul ii oferise o batista.Andrei plangand refuza batista oferite de Ioana,deoarece se simtea jignit pentru ca fata la invins.Dupa ce s-au calmat,s-au indreptat spre casa.
Cei trei copii asteptau cu nerabdare sa ajunga acasa si sa manance.

Compunere trimisa de Grigore Daniela Georgiana.

Era o toamnă cumplită. Întreaga pădure îşi pierduse nuanţele dulci de galben şi acum nu se vede decât griul cerului întunecat.
Privighetoarea plângea, stând abătută pe creanga unui copac. Lacrimile ei calde mângâiau trandafirul ale cărui petale erau roşii ca rubinul.
-Ce s-a întâmplat?De ce plângi? a întrebat aceasta.
-Trbuie să plec în ţările calde, dar sunt atât de slăbită…ÃŽn plus, din cauza vântului mi s-a rupt aripa.
Trandafirul, văzând cât de tristă era Privighetoarea, i-a sugerat să meargă la Vânt şi să îl roage să nu fie aşa de aspru. Aceasta a spus:
-Cum să merg la el când eu abia mă ţin pe picioare?
-Ia-mi petalele şi bandajează-mi aripa.Eu, în câteva zile mă voi ofili, dar dacă faci cum ţi-am zis, tu te vei salva precum şi toate vieţuitoarele care acum îngheaţă de frig.
Privighetoarea a făcut întocmai cum i-a zis Trandafirul. Când a ajuns la Vânt l-a rugat să nu mai sufle cuatâta putere şi i-a povestit cum şi-a rupt aripa.
-Îmi pare rău pentru tine şi voi face ce vrei cu o singură condiţie: cântă cea mai frumoasă melodie pe care o ştii. Dacă nu îmi va plăcea, o să te îngheţ.
Privighetoarea a început să cânte. Glasul ei încălzea toată pădurea, iar Vântul era copleşit. Prcă toţi erau hipnotizaţi. Deodată a răsăritn soarele cu galbenul lui aprins şi pădurea şi-a recuperat culoarea vie.
Toată lumea i-a mulţumit Privighetoarei,care şi-a vindecat aripa şi a zburat spre ţările calde.

Compunere trimisa de Tăutu Raluca.

Cascavalul

Numai ce mam intors din spatiul cosmic si incerc sa le povestesc colegilor mei de munca cum a fost pe luna.
Totul a-nceput asa:Eram pe luna.Era mare,frumoasa si galbena.Acolo puteam sa zbor.Am stat pe luna 6 luni.
Intr-o zi cand ma plimbam,mam impiedicat si am cazut direct cu nasu’ in pamantul de pe luna.Si ce sa vezi,avea gust de cascaval.Am facut aceasta descoprerire chiar la momentul potrivit.Am ramas fara mancare.Buna sincronizare.Am luat cat am putut si m-am intors cu nava pe pamant.
Am fost la piata si am vandut asa zisul cascaval.A trecut foarte repede.Oamenii cumparau mult asa ca mam hotarat sa ma intorc ca sa mai iau cascaval s imam gandit sa fac o vizita sip e marte.Zis si facut.
Ajunsa pe marte,dinrt-o data incep sa aud niste voci si sa vad niste umbre.Erau nise martieni.Erau verzi cu pete mov.I-am servit cu niste cascaval.Ei m-au intrebat ca de unde il am.Eu leam zis ca lam luat de pe luna.Atunci eu am aflat ca de fapt martienii sunt malefici.Deja se pregateau sa invadeze luna si sa fure tot cascavalul.Nu-I putem lasa sa faca asta.Asa de malefici erau incat si-au facut si o gaura neagra.Ei m-au prins,mau legat si m-au aruncat in acea gaura neagra.
Am alunecat mult ca pe un topogan.Intr-un tarziu eu am ajuns intr-un loc cu multi extraterestrii care erau inchisi in niste celule.Am aflat ca eram intr-o inchisoare intergalactica.Eu le-am cerut ajutorul acelor politisti.Impreuna am faurit un plan.Am momit extraterestrii si am reusit ca sa-I prindem.
Politia intergalactica mi-a multumit ca am prins extraterestrii si ca le-am descoperit planul.Ei mi-au oferit un post ca politista intergalactica.Eu am acceptat.
Acum eu nu mai lucru nici la N.S.A nici nu mai fac comert cu cascaval.Acum eu sunt o politista intergalactica.In calitate de politist,va avertizez sa aveti grija.Martienii sunt malefici.Si pedeapsa martienilor e sa stea intr-un loc in care niste politisti le vor da sa manance cascaval pana o sa li se faca rau.
Totul e bine cand se termina cu bine !!!!!

Prima compunere SF care o primim. Felicitari. Multumim!

Compunere trimisa de Pirneva Cassandra.

Era o zi de vara. Mama si tata ne duse pe mine si pe sora mea pe un vapor de lux.
Toti ne uitam la oceanu albastru, iar sora mea ma tinea de mana. Pe cand tata ne povestea despre pestii din ocean toti ne aplecam putin dar nu si sora mea , care se aplecase foarte tare si alunecam amndoua caci ma tinea de mana. Ea nu stia sa inoate de aceea se ducea spre fundul oceanului . Eu stiind sa inot am reusit sa o ridic la suprafata.
Parintii mei si echipajul de pe vapor care inhcercau sa ne salveze dar in zadar caci vaporu inainta si noi ramneam in urama lui. Vazand ca nu puteau sa ne salveze, ma-am uitat in jurul nostru si am zarit o insula nu departe de noi. Inotand cu o mana si cu cealalta  trageam pe sora mea am ajuns cu bine pe insula. I-am oferit primul ajutor iar ea si-a revenit.
– Surioara . unde suntem?
– Suntem pe o insula pustie. o sa incercam sa supravietuim in speranta ca ne vor gasi parintii nosri. raspund eu
Stand speriate pe insula  sora mea zari un vapor. Atunci am adunat repede uscaturi pentru a aprinde un foc pentru a ne vedea cei de pe vapor.
Zarindu-ne echipajul s- indreptat sepre noi . Ne-a mirat faptul ca era vaporul cu parintii nostri.Fericite ne-am imbarcat fara sa ne gandim la cele petrecute.

Compunere trimisa de Silvia Cotan.