Compuneri

Este  vară. Vacanţa abia a început. Aurel şi-a făcut temele în timpul şcolii, aşa că avea toată vara la dispoziţie.
La cină, sora lui Aurel i-a dat o idee pentru a se distra cu prieteni pe care nu i-a văzut demult: să meargă să-l viziteze pe unchiul Grigore. Nerăbdător, Aurel îşi pregăteşte rucsacul pentru ca ziua următoare, dis-de-dimineaţă deja va pleca.
În drumul spre cabana dintre munţi, Aurel se minuna de frumuseţile
pădurii. Mii şi mii de fluturi zburau neîncetat, iar păsările ciripeau întruna.
Într-un sfârşit, Aurel ajunge la cabană. Unchiul Grigore era foarte încântat că nepotul său a venit pe la el.
Însoţit de verişorii săi,  Aurel a plecat la căsuţa din copac, aflată in pădure.
S-au jucat ei ce s-au jucat, şi, la un moment dat auziră ceva. După o tufă era un pui de urs rătăcit. L-au ajutat să-şi găsească mama, apoi s-au întors la cabană plini de bucurie.

Compunere trimisa de Luana Iovanesc.

‘’Ai carte,ai parte!’’ Este proverbul pe care adeseori mi l-au spus ca indemn invatatorii,parintii si bunicii.
Mi-amintesc si acum cu placere prima mea carte de colorat.Aveam vreo cinci anisori.Am rasfoit-o cu mare nerabdare . Imagini dupa imagini se vedeau prin fata ochilor mei.Am colorat imagini rand pe rand:,,Capra cu trei iezi ‘’ , ,,Alba-Ca-Zapada’’ si alte povesti.
O alta zi speciala pentru mine a fost prima zi de scoala . In clasa ma astepta pe banca ,,Abecedarul’’. Cand l-am vazut,m-am dus in banca curioasa sa ma uit pe el. Prin fata ochilor imi treceau fel de fel de semen intortochiate.Doamna invatatoare ne-a spus ca in anul acesta scolar vom invata sa deslegam tainele textelor literare .Vom invata mai intai literele ,pentru a citii si a scrie.Eu am luat premiul intai.Vacanta venise si am fost la mare. A trecut si vacanta si iar am inceput scoala.Intr-o ora de Literatura pentru copiii, doamna invatatoare ne-a citit povestea ,,Omul de zapada’’ de Hans Hristian Anderson ,darn u a reusit san e-o citeasca .Eu am fost curioasa sa vad cum se termina si i-am spus mamei sa mi-o cumpere.
Mama in sfarsit mi-a cumparat cartea,iar eu sunt foarte vesela. Cine invata la tinerete, la batranete se odihneste.

Compunere trimisa de Albu Ana-Maria Mihaela.

A sosit in caleasca inflorita una din cele mai frumoase fiice ale batranului Primavara.
Razele blande ale soarelui  cad pe pamantul umed, iar  printre ramurile copacilor  privesc uimiti spre soare.
-Cling! Cling!
-Cine esti? intreb eu.
-Eu sunt vestitorul primaverii!
Soarele spuse imediat dupa vorbele ghiocelului:
-Eu sunt domnul Soare, cel care trimite caldura pe pamant.Tu cine esti si de ce  esti trist?
-Ma numesc Alex si sunt  trist deoarece celelalte  flori nu vor sa se joace cu mine.
-Nu-ti fa griji , ne vom juca noi cu tine!
-Va multumesc mult, sunteti cei mai buni prieteni.
Sub bolta albastra a cerului cei trei pareau ca un buchet  de ghiocei mici.

Compunere trimisa de Alex Lovin.

Era o zi de toamna . Soarele isi prelingea culorile palide pe cerul plumburiu . Ploua cu cristale mici, mici care detineau deja de o ora tot cerul si pamantul.Trandafirul , floarea iubirii ,se lasa spalata incontinu de lacrimile cerului.Si incet, ,incet isi lasa caputul cel firav sa cada lin pe tarana neagra .Am mers la floarea ofilita luandu-I petalele ruginii in mana dreapta si am inceput sa le las sa zboare impreuna cu vantul in departari .

Compunere trimisa de Goja Andreea.

Era o zi de primavarǎ.In desisuri a albit floarea ghiocelului cu cǎputul de smarald si clopoteleul de argint.Mingea de foc isi prelinge culorile sclipitoare pe cer.Era vinerea mare inainte de sǎrbǎtoarea pascalǎ .Anul acesta am hotǎrât sǎ petrecem Pastele alǎturi de bunici .Aici pentru fiecare copil ,zilele de sǎrbǎtoare sunt un mic colt de Rai.Atunci toti prichindeii se intâlnesc cu alti tainici de seama lor si merg de mânǎ cu bunicuta la bisericǎ  .In fiecare an ,de Pasti,privesc apusul fermecǎtor iar apoi natura picteaza cerul cu stele care ard feeric transmitându-ne nouǎ caldura sufleteascǎ si linistea.

Am auzit-o pe vecina Mǎrioara  spunându-le bunicilor  cǎ toti copiii  fac cele mai multe nazbatii in zi de sǎrbǎtoare iar bunica a surâs spunandu-i ca nu existǎ om ce odatǎ in viata nu a stiut ce inseamnǎ copilaria ,toti au fǎcut lucruri specifice copilǎriei toti oamenii si-au pretuit copilaria si incǎ o mai pretuiesc.Vecina Mǎrioara la vorbele bunici a inceput sǎ isi aminteascǎ de copilaria  ei ,zâmbind.Dupa toate aceste  Ana,Mihai,Dea si Ioana au venit se ciocnim un ou si apoi sǎ mergem in Pdurea Mǎrgǎritarului care este un loc fermecǎtor datorita florilor sale,pe lacul diamantin nuferii se rǎsfatǎ mereu.Aceastǎ pǎdure ruptǎ din cartea de basme pe care mi-o citea bunica când eram micǎ este locul de joacǎ al copiilor din sat .Parcǎ era un vis cand te uitai imprejur.Dupa incǎ o zi a venit duminica  mare m-am imbrǎcat intr-o rochitǎ rosie si elegantǎ si cu niste pantofi rosii dati cu lac.Cand  am iesit din casǎ toata strada era plinǎ cu oameni fel si fel care se indreptau spre lǎcasul sfant.Ajunsi la bisericǎ am aprins cu totii cate o lumânare care dansa  feeric .Dupa slujba sfântǎ toate rudele au venit la noi si am ciocnit ouǎle la care bunica si mama au lucrat migǎlos si am gustat bucatele pregǎtite de bunicul si de tata .Dupa ce lumea a plecat acasa eu am iesit pe pridvor gâ,ndindu-mǎ la viata tainicǎ si linistitǎ pe care toti copiii o duc aici si in reteta copilariei lor se adaugǎ doar lucruri de bine pe când la noi cei de la oras mai uitǎm cǎ Dumnezeu ne-a iubit atat de mult incat si-a lǎsat singurul Sau fiu sǎ piarǎ pentru mântuirea noastrǎ iar ei spun inainte de culcare ,zi de zi, Doamne iti multumesc !

Si asa am hotǎrât ca oricând voi putea imi voi vizita bunici si acest sat mirific.

Compunere trimisa de Goja Andreea.

Stau.Mǎ gândesc la vara ce-a trecut si privesc ploaia.Mi-e dor sǎ povestesc cu ea ,sǎ râdem ,sǎ ne plimbǎm ,sǎ vorbim la telefon,sǎ plângem,sǎ dansǎm,sǎ ne prostim.Totul s-a terminat, acum suntem mai mari si nu mai suntem in stare sǎ aruncǎm cu iarbǎ in capul oamenilor, sǎ ne udǎm cu furtunul ,sǎ plângem apoi sa râ,dem acum suntem altfel .Simt cǎ nimic nu va mai fi la fel ,degeaba incercǎm, poate cǎ totul se va termina din cauza mea si a ta .Probabil pentru cǎ nu mai suntem acele fete care s-au intâlnit .Dar oricum tu ai fost ,esti, si vei fi cea mai bunǎ prietenǎ a mea pentru totdeauna .Vei rǎmâne mereu in inima mea asa cum te-am cunoscut prima oarǎ cu ochii mari si albastri ,cu pǎrul lung si blond ,suplǎ si medie de staturǎ .Multǎ lume imi spune: Nu poti la vârsta asta sǎ ai o prietenǎ in adevǎratul sens al cuvântului, e doar o copilǎrie.Dar stii ce cred despre asta cred ,cǎ e o prostie si cred ca lumea nu si-a dat incǎ seama cǎ poate ne-a fost scris sa fim prietene.Poate cǎ uneori increderea mea merge spre tine iar apoi spre mama si cred cǎ si la tine.Am ascultat pǎrerile a multor oameni despre prietenie si am inteles cǎ adevarata sinceritate este aceea cand ii spui prietenului tǎu ceea ce este el cu adevǎrat si nu il transformi tu in ceea ce nu este .Iti multumesc cǎ nu te-ai prefǎcut in privinta aceasta.As vrea din tot sufletul sǎ retrǎim momentele verilor ce au trecut.Mi-e dor de copilul din mine .Vreau sǎ mai aruncǎm cu bile,sǎ strigǎm de pe balcon Tabasco,sǎ ne facǎ mama ta codite impletite,sǎ râdem pânǎ ne doare burta,sǎ ne certǎm ,sǎ ne jucǎm cu pǎpusile ,de fapt mi-e dor de tot ce-au insemnat 4 ani de prietenie.

Iti multumesc de momentele grozave petrecute impreunǎ si pentru cǎ ai fost alǎturi de mine oricând am avut nevoie.

Mi-e dor…

Te iubesc Silvia!

Compunere trimisa de Goja Andreea.

Era searǎ.Focul care incă imi amintea de bunica pocnea in soba veche ,ponositǎ .I-am scris lui Moş Crăciun  pe o bucată de ziar mototolită  să imi aducă in dar o minune:pe bunica. Ghemotocul, l-am aruncat in soba care ne-a incalzit atâtea tăceri , si l-am privit arzând, fără tine . Iţi aminteşti cum mă certai de fiecare dată cand umpleam  până la refuz soba de lemne,doar ca să nu se stingă focul   si să  ne intrerupă tacerea ?L-am rugat tot pe Mos Crǎciun ,intr-o searǎ, cand pǎrea mai putin ocupat cu ceilalti nefericiti, sa-mi aducă o frânturǎ din tine in vis. Sa vii măcar pentru o noapte, să  povestim si să-mi spui povestea fǎrǎ de sfarsit pe care o incepeai dar nu o terminai,Mosul si-a incruntat sprâncenele albe spre mine si fǎrǎ cea mai micǎ indoiala in glas, m-a dojenit, spunându-mi cǎ ii cer in fiecare an acelasi dar …

Timpul cadourilor de sub brad a venit si a trecut ,am desfăcut toate fundele ,toată poleiala,toate cutiile frumos impachetate, asteptând o minune de acolo de sus , de la tine …Si asa a si fost, tu ai venit si erai la fel, cu obrajii ca niste mere coapte, cu părul scurt si drept, cu veselie si cu chef de viata, cu glasul bland si cu puterea unei stânci, care m-a facut sǎ câstig fiecare duel si meci al vietii.Si iar ai inceput povestea, dar  eu  am uitat sǎ mai pun lemne in sobǎ si asa focul tacerii noastre s-a stins, si tu urcai impreuna cu fumul spre oceanul cerului .Dar urmǎtoarea noapte ai venit din nou, si eu am fǎcut nuci in zahǎr, iar tu mâncai ca un copil ce nu mai mâncase dulce . Si dupa un ceas n-a mai ramas nimic . Ai inceput apoi,sa imi spui de bradul zaharisit de la atata nea si de mama care nici ea nu mai era, dar aveam o poza arsă pe noptiera veche, lǎnga scaunul cel rupt in care mă leganai . Mai aveam o cana spartǎ si pipa bunicului ca amintire .Mirosul tǎu cel de demult a rǎmas si el . Steaua la care ne uitam in fiecare seara era la locul ei .Totul era la fel, inafară de strazile negre si triste, care si-au pierdut veselia odatǎ cu tine . Tu ai plecat, si nu inteleg de ce imi erai draga si inca imi esti, mi-e dor sa ma iei in  brate, si sǎ  imi spui ca sunt frumoasǎ . Eu stiu ca tu esti cu mine si aud aceste vorbe, dar ele sunt doar in vis .Mi- e poftă de o plǎcintă cum numai tu stiai să faci . Dar toate acestea au fost sfâsiate de coltii mortii.

Si gǎuri de durere imi strapung sufletul Acum, stau  in fotoliul uzat de timpul anilor si ma uit la focul care arde ‘ntruna si se năpusteste asupra lemnelor,iar  chipul tǎu arde deja  de demult .Gândindu-mă, imi dau  seama ca nǎvala focului    din vechea sobǎ este de fapt chiar viata noastrǎ.

Compunere trimisa de Goja Andreea.

ANOTIMPUL PLOILOR A CUPRINS PAMANTUL. FRUNZELE MULTICOLORE CAD UNA  CATE UNA. ELE OFTEAZA SPULBERATE DE VANTUL HAIN.
(more…)

Zapada care scanteia s-a terminat.A sosit primavara si schimbarile sale.Primavara se apropie cu pasi repezi.
Pasarile vaslesc cu aripile lor pe marile aerului albastru,cand se intorc din acele tari de soare pline.
Primavara isi trimite sorii:ghiocheii si coltul fraged al ierbii care sageteaza zapada care s-a topit repede.
Vantul adie usor,iarba plina de miresme care de-abia a inflorit,soarele mangaie natura cu razele lui calde si luminoase.
Uriasul policandru al cerului este din ce in ce mai luminos pe cerul cel albastru.
Pomii isi imbraca haina cea noua cu flori si frunze verzi,muguriii timizi ai copacilor sunt dezmierdati de lumina soarelui,culorile florilor incanta privirea tuturor,este zumzet peste tot,frumusetea primaverii este fermecatoare.
Primavara ,fiica cea mai tanara si mai frumoasa a batranului an,a sosit.
Fluturii,cu miile,se joaca pe campia inverzita.
Frumusetea verde si vesela de nedescris a naturii este spendita.

Compunere trimisa de Andreea .

Razele soarelui sunt din ce in ce mai palide.
Marea de verdeata se ingalbeneste .Florile se apleaca sarutand pamantul.Frunze multicolore se leagana in vant ca niste barcute pe apa.Padurea pare poleita cu aur.Peste coroanele de flacari ale copacilor,pasarile calatoare plutesc spre apa albastra a cerului.Se apleaca spre arbori cu falfairi de aripi ca un ramas bun,apoi se sterg in departare ,ducand pa aripile lor cantecul anotimpurilor.
pe ogoare ,in livezi,in gradinile de zarzavat,munca e in toi.Oamenii strang recoltele.Porumbul auriu abia asteapta sa intre in hambare.Fructele parfumate,legumele multicolore incalzesc privirea tuturor.Mustul viilor ,de pe culmile incarcate de rod ale dealurilor,nu mai contenesc sa curga.
Vietatile padurii se grabesc sa-si adune ,cu fara asemanare harnicie  provizii pentru iarna. Lupul si-a schimbat  parul,dar naravul,ba! Vulpea tot mai viseaza sa cumpere gaini… O flacara roscata aduna ghinda,saltand jucausa pe crengile ce se leagana in bataia vantului. Iepuraul ,cu urechile ciulite,cu blana de culoarea ierburilor ce parca si-au muiat varfurile  in auriul granelor de vara,isi asculta ritmul inimii,mirat ca nimeni nu mai are timp sa aletge dupa el.
Copiii sunt veseli.Toamna le-a adus in dar prima zi a anului scolar. Lascoala e recreatie. Larma peste tot.Sunetul cristalin al clopotelului se grabeste si el sa aminteasca tuturor ca anotimpul harniciei si al roadelor bogate a sosit dominand strazile cu mantia-i stralucitoare .

Compunere trimisa de Cioclu Alexandra.