Compuneri

Toamna,fiica mijlocie a batranului an,a sosit cu covoarele de frunze colorate,cu ploaie si vant.Pomii s-au dezbracat de roadele lor mari,pentru a se gati cu noua lor mantie alba.Culorile toamnei se joaca pe covorul de frunze multicolor.

Pamantul,batran,ca un somnoros urs,asteapta sa fie acoperit cu noua mantie de nea.In desisuri,orchestra mare de flori,acum uscate nu mai raspandesc mireasma lor frumoasa.Pasarile calatoare par niste vaslasi pe marea cerului cenusiu indepartanduse spre tarile calde.

Randunica cea vesela nu ne mai trezeste dimineata cu ciripitul ei dulce.Cu mantia ei alba iarna se apropie tot mai tare de noi impartind din pocalul ei spiritul iernii.Soarele palid abia daca se mai zareste incearca sa isi mai strecoare pentru ultima data printre ramurile copacilor adormiti.

Aerul iernii se simte deja puternic,vantulspulbera toate frunzele de pe pamantul rece.harnicile albinute fiindca nu mai au flori colorate si nectar,s-au adunat toate la stupi.Nici noi nu ne-am lasat mai prejos si ne-am pregatit de iarna,acum o poftim cu drag la noi.

Bucurosii copii stau la fereastra privind cum primul fulg de nea cade din cer,iar in cateva clipe totul este acoperit de o plapuma alba ca spuma laptelui.La revedere,dulcatoamna!Bine ai venit,draga iarna!

Compunere despre sfarsit de toamna trimisa de Tinca Oana Bianca.

Renastere
Renastere. Inca putin pana la rasarit… Discul mare de fac urca incat. A inceput sa-si recapete din stralucirea pe care nu a mai avut-o o perioada lunga de timp, aducand primavara peste natura, lasand lumina si caldura sa. Natura si-a dat jos mantia alba si rece. Peste tot e zarva. Pasarelele s-au intors bucuroare, ciripind printre ramurile copacilor infloriti care par a fi niste mirese fericite ca si-au gasit partenerii. Toate ganganiile pamantului si-au facut aparitia… Munca e-n toi. Oamenii deja au inceput sa munceasca, vopsind gardurile, casele, punand flori multicolore in gradina, pe la ferestrele caselor. Copiii isi petrec copilaria jucandu-se afara…

Foarte rapid…
Liniste. O liniste apasatoare se instalase in livada. Frunzele ingalbenite se desprind de pe crengi si merg cat mai departe pe adierea vantului.
Stau pe banca si privesc in jur. Pe cerul de un albastru inchis se mai zaresc cateva puncte negre. Se apropie furtuna.
Totul pare un tablou multicolor, unde artistul a creat o superba opera din mii si mii de culori dezordonate, imprastiate si aruncate pe panza.
Dintr-o data, zaresc langa un copac o veverita. Aceasta avea in “manute” o nuca pe care o rontaia. Ma gandesc sa-i fac o poza. Ma ridic usor de pe banca si merg in casa pentru a lua aparatul foto. Cand ma intorc ce credeti ca am gasit? “O familie” care, acum, ma privesc cu niste ochi mari, negri, stralucitori. Apas repede pe butonul aparatului si poza e gata. Veveritele fugisera. Cand ma uit sa vad cum a iesit poza, niciuna nu aparea in aceasta. Foarte rapid…

Compuneri trimise de Borcescu Andra

Pe străzile mici cenusii sau pe trotuare vedeai cum lumea alerga de colo-colo , iar masinile de culori diferite erau peste tot . O fata se plimba pe trotuarul de culoarea gri .
Ochii de inger albastri stropiti cu auriu ii erau inundati de lacrimi care aratau ca niste picaturi de roua cristalina . Parul ei stralucitor asemena unui suvoi de miere ii flutura in spatele sau . Avea o piele ca de lapte si foarte delicata . Avea obrajii foarte rosiatici ca o pata de foc , pentru ca statuse foarte mult in frig . Buzele sale erau rozali , crezand ca un trandafir i-a atins buzele .
Nimeni nu stia ce simte , schita un zambet iar toata lumea credea ca este fericita , chiar daca in ochii sai era multa durere . Avea un suflet bun si ajuta pe oricine , dar se pare caci aceasta trasatura nu o prea ajuta . Nimeni nu ii intorcea favoarea . Inainte sa spuna ceva , se gandea de doua ori .
Dintr-o data lacrimile incep sa ii alunece pe obraz mult mai rapid , iar in minte ii venea doar ultima discutie cu prietena sa . „Imi pare rau , dar asta este .. Atata timp cat tu nu mai ai familie , nu ar mai trebui sa pastram legatura , cel putin pana parintii tai vin din America” .
Parintii ei erau plecati in America pentru a strange bani , si pe fetita au lasat-o la bunica sa . I-au promis ca o vor vizita , iar intr-un timp , cand vor avea destui bani se vor intoarce pentru totdeauna . Mereu s-au bucurat cand fetita lor ii suna si invers . Vorbeau foarte mult , iar fata le spunea ce a facut toata ziua , cu cine si-a facut temele , cu cine s-a jucat si ce note a luat la scoala .
Dupa o plimbare foarte lunga pe strazile cenusii , fata si-a sters lacrimile si a pornit spre casa , unde bunica sa o astepta cu cina pusa pe masa .
Numai oamenii singuratici recunosc adevăratele valori ale prieteniei, pentru ceilati există familie…

P.S = Eu cand am transcris-o pe foaie am mai pus cateva detalii , asa puteti si voi , daca nu va place un detaliu , il stergi din compunerea ta sau adaugi un detaliu diferit .. Eu o am de facut la meditatii

Compunere trimisa de Crina

O familie dintr-o localitate invecinata a plecat intr-o scurta vacanta la mare. Dupa cateva zile ploioase de vara,seara familia a aflat de la televizor ca in urmatoarele ore localitatea lor va fi inundata.
Speriati oamenii s-au intors repede acasa,si-au sunat apropiatii,vecinii si rudele sa le dea o mana de ajutor. Ajunsi in localitate,strada pe care stateau era situata in apropierea unui rau. Albia raului s-a umflat, iar apa a inundat toate casele din jur. Erau balti in toate partile, totul era ca dupa potop. Pe strada erau masini ale pompierilor care se chinuiau sa evacueze apa din curti si din case. Multi localnici au sarit in ajutorul acestei familii inundate si a altora care au suferit de pe urma apelor si incercau cu ultimele puteri sa le salveze gospodariile. Cei mai afectati de pe urma inundatiilor erau suparati si plangeau fara sa stie in ce directie sa o apuce.
In astfel de momente, mai putin fericite, oamenii trebuie sa fie uniti, sa se ajute intre ei, sa nu fie indiferenti la necazurile altora, sa dea dovada de mult curaj si solidaritate.
Sa-i ajutam pe cei care sunt astazi la necaz pentru ca maine putem fi noi in locul lor!

Compunere despre tema : ”Inundatiile” de Nagy Iosif Alexandru , 10 ani , Clasa IV-a , Alba Iulia.

Iarna,incaltata cu paslari moi,a pornit prin munti si vai venind si pe la noi. Flori sclipitoare de argint se tes pe geamuri.Roiurile de fluturi albi se plimba prin vazduh,raspandind fiori de gheata.Zapada cristalina pare un lan de diamante ce scartaie sub picioare.Casele satului dorm sub acoperamantul de omat.Glasurile copiilor se aud ca niste vrabii gurese.Toti arborii poarta un palton gros de nea alba.Vantul geme jalnic,dealurile ca niste uriasi dorm sub zapada.Soarele nu mai este puternic in acest anotimp,caci el se ascunde pein rapi adanci,unde fulgii plutesc rar. Iarna,toata natura se ascune dupa o armura alba si aproape nemarginita.  De vorba cu un fulg de nea Afara ninge . Ionel stind afara ii cazu un fulg de nea in mina . El il intreba :-Fulgule, in cit timp ajungeti la pamint?

-Noi pina la pamint plutim cam o luna de zile.

-Voi , fulgii sunteti tineri?

-Nu , deobicei picaturile de ploaie sunt mai tinere.

-Care este circuitul vostru?

-Venim de sus. In nori ii avem pe cei mai buni prieteni ,ingerii.Apoi ne ducem la Dumnezeu . Acolo el ne trimete pe pamint cind vrea el . Putem sa atam acolo chiar un an . Doar ca sa ii facem fericiti pe copii ca tine.

-De ce plingi fulgule ?

-Caldura miinilor tale ma topeste.

Fulgul se transforma intr-un pic de apa.Ninsoare se opri . Iarna se linisti in noapte aceia .

Batrinii spun ca noapte aceia a fost ce mai linistita noapte din toate iernele.

Descriere de iarna

Peste dealurile masive,cu copaci tristi si pustii bate un vint rece ca ghiata.Fulgii cag spre pamint printr-un dans in continu.Natura adormita se apleaca in fata aerului rece.Frigul nemilos a patruns si pina in scoarta copacilor, suntul crengilor inghetate se aude de departe.E iarna, cerul s-a deschis si cerne o ploita de stele albe.Casele aoperite cu zapada stralucesc in lumina unei raze ratacita de soare. Magia iernii Adierea usoara a vantului taios imi rumeneau obrajii, fulgii gingasi se asterneau intr-un dans ametitor peste intreg orasul, formand un covor alb precum spuma laptelui,care se asternea sub uimirea ochilor mei, impingandu-ma sa-mi continui drumul. totul era acum pregatit , pasarile plecasera demult , fulgi dansau neincetat , umezindu-mi mereu obraji la fiecare pas, copii faceau oameni de zapada, amintindu-mi de copilarie ….pomii se faleau cu noua lor podoaba cristalina, care le frangea crengile sub puterea frumusetii neinchipuite .din hornurile caselor iesea fumul cenusiu care trezea fiori in fiinta mea … Gandurile ma impingeau spre casa cu gandul la ciocolata calda, facuta de mama !!! din aceea zi mi-am dat seama de frumusetea cu care magia iernii isi facu loc in inima mea !!!!!  In sfarsit a sosit iarna in caleasca sa de nea urmata de un alai de fulgi ,unii mai mari,iar altii mai mici. Copacii si-au luat haina lor argintie si sclipito are.Campiile sunt invelite de o patura de fulguleti daraguti,iar vantul bate amenintand mari gheturi ce urmau sa vina si sa puna stapanire pe lume. Totul e pustiu . Stau si ma gandesc :,,Ce se va mai intampla oare?”Ganditoare cum eram mi-am spus:,,Eiarna!O iarna misterioasa!”                        Sfarsit. Aha, si acesta e doar inceputul unei ierni friguroase si inghetate!!!!!  Norii au inceput sa cearna stelute argintii , iar iarna a pictat flori de gheata pe la geamuri . Craiasa zapezii poarta o rochie cusuta cu ace de gheata si impodobita cu stelute argintii . Soarele nu mai straluceste asa darnic si nu mai are putere, iar vremea este mai figuroasa . Zapada s-a asternut ca o mantie alba si stralucitoare.    Fulgii zbor plutesc in aer ca un roi de fluturi albi . Padurile parca sunt de cristal cu o haina argintie . Zapada este un imn inchinat naturii . Dealurile stau ca niste uriasi care dorm sub zapada rece si stralucitoare .                                                                Pe la portite se aud clicnete de clopotei , iar zapada cade pe deasupra pomilor , potecilor , florilor si animalelor .  Fulgul-floare mica si rotunda , o minune de-o secunda , alb ca spuma laptelui , lucitor ca si cristalul . Casele poarta caciuli de blana alba , friguroase .            ”Fulg de nea esti ca o stea ,           Tu cobori in mintea mea .           Si cand iarna va pleca .            Vei ramane-n viata mea ”

Vã împãrtãsesc tuturor momentele frumoase pe care le-am avut in aceastã copilãrie de neuitat! Pe la vârsta frageda de numai sase ani,eu împreuna cu prietenii mei ne distram de minune printre copacii infloriti si viorelele albastre din parcul alãturat. Jocurile acelea pe care nu le pot uita erau basse-ball,fotbal,vați-ascunse-lea si multe alte jocuri interesante. Când se insera cu toții ne cãutam ascunzisuri si fugeam cat puteam de repede fara sa fim vazuti.Pot spune ca iarna este anotimpul meu preferat,si de aceea asteptam cu drag prima zapada pentru a ne pregati cu toti saniutele.Pe valea abrupta si plina de zapada sãniile erau asezate una in spatele celeilalte ca un trenuleț cu multe vagoane. Gerul care ne imbujora obrajii ne baga in case langa sobã si cu drag mergeam spre mama care pregatea aluatul acela dulce specific cozonacilor. Nu pot uita aceasta copilarie,cu toate ca s-a spulberat iar prietenii mei au plecat fiecare la casa lui.

Compunere trimisa de Stefania Vasile

A venit ziua de Halloween .

M-am costumat in vrajitoare.Colega mea m-a pus sa ma duc sa o iau din fata casei.Problema este ca pana la casa ei trebuia sa treci printr-un cimitir .
Am asteptat-o pana in cimitir.Am asteptat pana la ora 10 .Am vazut ca nu mai vine si am luat-o prin cimitir. S-a auzit un zgomot . M-am uitat stanga-dreapta dar nu se vedea nimic.Deodata a aparut in spatele meu un cap de mort. Am inceput sa tip si am luat-o la fuga.Am fugit pana la casa Antoniei si capul de mort era in spatele meu .Cand am ajuns in fata portii ,poarta era inchisa .”Nu mai scap” ma gandeam…. capul de mort m-a prins si s-a rencarnat in mine .Antonia a iesit dar eu nu mai eram eu ,nu mai vorbeam cu ea si ne certam mereu.Am tresarit si m-am sculat… eram in camera cu hainele de vrajitoare pe mine iar Antonia ma sunase sa vin la colindat, dar am adormit.

A fost foarte ciudat!Nu a fost Halloween ?

Compunere trimisa de Vasile Andreea Raluca.

Este o zi frumoasa de joi.Ziua a inceput frumos. Numai ca intr-o pauza doamna ia zis lui Maria:
-Maria in pauza aceasta uzi florile .
– Bine. zise ea .
Numai ca nu asa no facut.
In pauza urmatoare colegi auintrebato:
– Maria de ce nu uzi florile?
– Dar, poate nu vreau. Zise ea.
pauza sa terminat, iar Maria nu a udat florile. Vine doamna in clasa, si copii iau zis :
– Doamna Maria nu a udat florile .
– Bine Maria, daca nici asta nu poti face in clasa la tine , le pun pe Mihaela si Andreea sa ude florile, si unde nu ajungeti puneti o banca.
– Bine. Zisem noi .
apoi am incepu ora de mate linistiti . tot a fost bine pana la pauza. ca pe urama a inceput pauza . Andreea si Vivi au inceput sa ude florile. in care trebuia sa und eu florile in locul lui Vivi . eu am intrebato pe Vivi:
– Vivi de ce uzi tu florile? Nu trebuie sa uzi tu florile , doamna azis sa und eu florile cu Andreea.
Ea a trecut pe langa mine si nici nu ma bagat in seama , parca a trecut pelanga un gard. continuase impreuna sa ude florile . pauza sa terminat , a inceput ora de stiinte . apoi am plecat acasa linistiti …….

Compunere trimisa de Mihaela Nicolau

Era o zi frumoasa de vara.M-am ridicat din pat si m-am apropiat de ferestre pentru a le deschide.Un val de caldura patrunse in camera mea.Am mai stat putin in pat sa lenevesc,apoi am mers la baie pentru a-mi asigura igiena de zi cu zi.Apoi am mers la bucatarie si am luat micul-dejun.
M-am imbracat si am iesit afara sa ma bucur de aceasta zi superba de vara.
Deodata,zaresc un baiat tare chipes.Fara sa-mi dau seama,el observase ca eu il privesc incontinuu.Se apropie de mine si ma saruta pe obraz.
-Ce-a fost asta?zic eu.
-Nimic.Pur si simplu,am vazut ca te uiti la mine cu o privire mai speciala si am zis sa vin sa te salut.Te-a deranjat faptul ca te-am sarutat pe obraz?
-Sa zicem ca nu.Cum te cheama?
– Andrei.Pe tine?
-Incantata.Ma numesc Madalina.
-De asemenea.Apropo,ai un nume foarte frumos.Ce-ai zice sa mergem la o cofetarie?
-Ok..
Ne-am luat de mana si am pornit la drum.Stiam deja ca sunt indragostita si stiam ca si el simte acelasi lucru.:)

Compunere trimisa de Georgi

E o zi de primavara. O adiere de vint a adus mirosul florilor de primavara.Copacii imuguritii sia deschis aripile roz cu alb ca sa poata zbura pina la toamana viitoare. Dar cel mai frumos este rasaritul soarelui   de primavara cu lumina in ochii primaverii.Asa e primavara in fiecare an. E frumos primavara afara. A venit primavara.Soarele ne mangaie cu razele lui caldute si luminoase.Natura se trezeste la viata.Totul a capatat culoarea verde.Pasarile au revenit pe la noi.Zapada a inceput sa se topeasca .Iar ghiocei dau de veste sosirea primaverii.Totul este foarte frumos!Pasari de tot felul,iarba cea proaspata, flori de toate culorile si apa cea cristalina, toate la un loc formeaza un peisaz mirific.Primavara e spectaculoasa in felul ei deoarece toate si totul in jur s-au intors la viata.

Era o zii obisnuita de primavara.Andrei hotara sa faca o plimbare scurta prin padure,cu gandul de a cunoaste cat mai multe vietuitoare.El pleca.Dupa foarte mult timp ajunse in padure,in cale ii iesise o caprioara ranita.El a luat caprioara in brate si a duso la un rau.Acolo i-a dat apa sa bea si putina mancare.Ea incepuse sa se vindece foarte greu.Andrei isi continua drumul,el se intalnii si cu iepurasi,veverite si foarte multe vietuitoare care de care mai frumoase si mai dragalase.Venii si timpul sa plece,isi lua ramas bun de la animale cu gandul de a se intoarce.El peca cu zambetul pe buze.!!!

Sunt ultimele zile din februarie. MAndra iarna se pregateste sa plece. Totul pare diferit de cum era inainte. copacii inverzes, iarba creste la loc. Imi placa ca vine primavara.. un anotimp minunat. Si ce sa spun despre zapada, nu amma vazut-o de saptamani, fulgii nu mai cad, e totul pustiu acum, parca ai spune ca e vara.♥♥♥ Cerul e deschis, se intuneca mai tarziua deja. AHHH!!!! Ce na-s da za fie din nou iarna.

A sosit anotimpul incantator al primaverii . Soarele auriu straluceste cu putere pe cerul linpede ca si cristalul.   Pe unde si unde se mai observa cate o mica pata de zapada ,dar foarte putina.Natura se trezeste din somn ,la fel si animalele salbatice.Pasarelele se intorc din tarile calde ca sa ne incante dinou cu cantecele lor minunate .De sub petele mici de zapada isi scot capul plapanzii ghiocei ,iar apoi pe rand alte flori foarte frumoase .     In final eu consider ca anotimpul de primavara este unul superb.