Compuneri

Ningea cu fulgii pufosii.Cerul dorea zambete pamantul nu se rotea. Era o zi posomorata cu multa zapada masini ce claxonau, oamenii grabiti unii faceau cumparaturi.Eu ma pierdeam prin multime.Imi doream sa fie un cosmar.Lumea era dura, plictisita suparata ,altii aveau necazuri.Un lucru era cert.Eu doream libertate, incredere.Dupa 40 de minute s-a facut liniste.Cartierul era ca si pustiu.Un om se mai vedea  pe trotuarul alaturat ,iar eu inspaimantata imi cautam parinti.Probabil ca si ei ma cautau dar se facu liniste odata si cu ei.Cerul se intristase.A apurut  o ceata ciudata.Iar apoi din cer a cazut un fulg foarte mare gros si real.Mi-a cazut lin in palma mea intinsa l-am strans in brate si mi-am pus o dorinta.A doua zi m-am trezit acasa cu familia mea, era craciunul.Era doar imaginatia mea uitandu-ma pe fereastra iar eu uituca parca citind o carte am adormit iar mama ma dus in camera.A fost o iarna de poveste si un craciun minunat dar si infiorator cel putin pentru mine.

Compunere trimisa de Patrascu Paula Adriana .

Motto: ,, ÎntÂiul gÂnd Ți se cuvine Ție
Putere creatoare
Tu , care faci din patimi poezie.”
Pe la ÃŽnceputul lui decembrie , ÃŽntr-o bunÄ‚ dimineaȚĂ cerul se posomorÃŽ , se cÄ‚ptuȘi cu plumb Și ciorile ÃŽncepurÄ‚ a se vÄ‚ieta pe sub norii cenuȘii. O suflare de vÂnt veni;vÂrtejuri se iscarÄ‚ ridicÂnd spre cer stÂlpi rotitori de praf. Pe urmÄ‚ , ÃŽn undele reci , ÃŽncepurÄ‚ a rÄ‚tÄ‚ci tremurÂnd fulgi, flori ÃŽngheÈšate.Åži vÂrtejurile deodatÄ‚ se ÃŽnÄ‚lbirÄ‚ ; vÂntul venea vijelios , Șuiera , Èšipa , strecura ÃŽn toate sufletele fiori. Soarele apuse dincolo de lume , ducÂnd cu el conturul delicat , pierdut de varĂ  pe cea din urmÄ‚ treaptÄ‚ a palatului ceresc Și melancolia prinÈšilor dupÄ‚ CenuȘereasÄ‚.Timpul trecea . Se ridicase vÂntul cu miros de furtunÄ‚ neagrÄ‚, acoperind c-un salt enorm  pÄ‚mÂntul, alb de soare… O umbrÄ‚ tÂrÂtoare ÃŽntuneca ferestrele.ParcÄ‚ prima loviturÄ‚ nu mai venea , dar nervii Și urechea o aȘteptau , scandÂnd secundele cu bÄ‚tÄ‚i de inimÄ‚.Oare se mai putea ÃŽntoarce gÂndul la geneza sufletului ?  Cu siguranȚă
: Da ! Dar era mult prea trist, prea anost , prea singutatic.
AȘa pÄ‚rea totul de aici, o imensÄ‚ figurÄ‚ regizoralÄ‚. Un tablou al lui Bacovia pictat ÃŽn violet, un imens gÂnd al fericirii  regretelor. PÄ‚rea un tablou stins , latent , cutremurÄ‚tor, ÃŽn care doar actorul spera sÄ‚ aibÄ‚ un debut, pe scena literaturii.Privea trist spre pÄ‚dure… Dar ce sÄ‚ vadÄ‚? MÄ‚tÄ‚niile mestecenilor cu coamele blonde Și trunchiuri de argint? O lacrimĂ  lÄ‚sa dÂre peste praful de pudrÄ‚ aȘternut pe obraz , o nuanȚĂ stinsÄ‚ de culoare ÃŽn inima lui , trÄ‚ia. Privea prin geamul mat al sufletui. Privea spre pÄ‚dure. Vedea cum toatÄ‚ natura se ducea ÃŽn zidirile de ÈšinÈširim ale vieÈšii, se ÃŽngropa ea ÃŽnsĂȘi. ÃŽn tot acest tablou doar un semn al statorniciei putea sÄ‚ rÄ‚zbatÄ‚ cea dintÂi sentinȚĂ . Era stejarul, un reper ÃŽn universul trecÄ‚tor.Acesta era singurul copac care ÃŽnfrunta rÄ‚ul, singurul care avea curaj sÄ‚ spunÄ‚ NU . Nu se temea de absolut nimc .Era un gest nobil. Se lupta cu propria lui putere , ÃŽn Șoaptele ultim
ei suflĂri de viaȚĂ. Actorul vĂzÂnd devotamentului lui cĂtre locul natal sparse vitraliul geamului Și se nĂpusti la trunchiul stejarului.Îl sĂrutĂ În cele mai calde ÎmbrĂȚisĂri . Astfel iubirea ÎncolȚi. Specia umanĂ se alĂturĂ de cea a naturii Și astfel luĂ naȘtere credinȚa. Din gestul simplu de  curaj se luminĂ un suflet .Doar un sĂrut a fost de ajuns ca iubirea sĂ ÎncolȚeascĂ Între cei doi.O singurĂ atingere trezi sufletul din religioasa aȘteptare.  Actorul  privi lumina din sufletul copacului Și parcĂ o captĂ Și În sufletul lui . Acum putem dovedi cĂ natura era un simbol al curajului.Poate cĂ nu oricine are puterea de a lupta cu natura, cu creaȚia lui Dumnezeu. Poate aȘa a fost creat omul sĂ preia de la naturĂ curajul. Cei doi ramaserĂ nedespĂrȚiȚi, unul În braȚele altuia . Actorul ÎȘi spuse replica de final si Închise ochii ,pĂrĂsindu-Și sufletul, ducÂndu-se spre cer.,, A te entuziasma la rĂsĂrirea curajului din
tr-un mijloc de furtunĂ ÎnseamnĂ a privi de-a pururea În faȚĂ Și a nu te Împiedica În faȚa oricĂrui obstacol al vieȚii
BĂcĂnaru Ramona  Andreea
Clasa a VII  a A

A fost odata, un crestin care traia intr-o chilie. Era fericit pentru ca in fiecare zi, avea ce pune pe masa.
Erau ultimele zile de iarna, dar Craiasa Zapezii parca nu mai voia sa plece.
Crestinul a indurat cu greu iarna, dar iata ca a sosit 1 Martie, si odata cu 1 Martie sosi si soarele dogoritor, si ghioceii veseli, fluturii multicolori. Totul era schimbat, pomii, care altadata erau imbracati in mantie alba, acum sunt imuguriti si plini de viata, iarba care altadata era acoperita in totalitate de za\pada, acum era verde si proaspata.
Intr-o parte a peisajului, iata un fluture stand pe pervazul casei crestinului. Un fluture multicolor.
Fluturele asteapta, parca pe cineva, dar peste putin timp el intra in chilia crestinului.
In urma cu putin timp crestinul isi terminase treaba la biserica si ajunse in chilia lui. Cand intra pe usa, fluturele multicolor i se zareste in fata.
Crestinul il intreaba:
– Vai, fluture, tu, cum ai intrat oare in chilia mea, cand toate geamurile cu perdele le am?
Atunci fluturele s-a apropiat de una dintre ferestre si i-a aratat locul prin care a intrat in casa.
Crestinul a inceput sa rada si se aseza pe scaunul din lemn, iar fluturele multicolr se aseza pe umarul lui, ca un papagal vorbitor.
Din acea zi, de fiecare data cand crestinul ajungea acasa, fluturele il astepta, iar de fiecare data cand fluturele iesea in natura, crestinul il astepta in chilia lui.
Asa au trait crestinul si fluturele impreuna.

Compunere trimisa de Andreea.

Copilaria ramane una dintre cele mai frumoase perioade ale vietii… Imposibil sa uitam de nazbatiile pe care le faceam cand aveam sufletele zburdalnice…

Din pacate nu am foarte multe amintiri cu bunicii, insa nu sunt nici acelea de uitat… Eram eu si cu verisoara mea intr-o vara, la bunicutza noastra draga, afara foarte cald, noi imbracate in rochite, cochete, frumusele, stateam pe bancuta din fata portii, si deh, nu prea aveam stare, ca umblau dracusorii prin noi… Doua vecine, ceva mai maricele ca noi se duceau la furat de floarea soarelui, acum, ne-am fi dus si noi! Ii cerem voie bunicii, nimic, nici sa nu auda de asa ceva! Asadar stateam cumintele in fata casei, ne cam ardeau fundurile, ca era incinsa rau de la soare bancutza noastra! Asteptam sa intre in casa bunica, si o tulim ca apucatele dupa bezmeticele care ne faceau cu mana! Ce mandre eram de noi, saream in sus ca niste mingii si chicoteam fericite! Am furat ce era de furat, acum, la un moment dat, ajunsesem undeva pe un camp, o groapa in fata noastra si cu ceva apa in ea – cred ca era sparta vreo conducta ceva, nu am idee, caci era foarte cald afara, acum nu-mi
imaginez de unde apa aceea! – in spatele nostru bunica, alerga disperata urland ca din gura de sarpe! Ne-am speriat de ea si nu stiu cum am alunecat, dar am cazut cu poponetele in apa aia! Ude fleasca am fugit cat ne-au tinut picioarele inapoi acasa, cu gandul sa o mintim pe bunica, ca nu eram noi acele fete care fugeau de ea, si ca totul a fost o parere! Asa ca imediat cum am ajuns la poarta ne-am asezat cu fundul pe bancutza incinsa, chinuindu-ne sa rezistam cat mai mult timp, pentru a ni se usca chilotii! Bineinteles ca ne-a prins, am incercat sa o pacalim, insa nu a tinut! Ne-am luat o mamaitza de bataie, ne-a imbracat din nou frumos, si iar la poarta!

Este Ajunul Craciunului si ninge peste sat. Se aud, printre case, cantecele vantului de iarna.
O cernere alba se lasa din vazduh, impodobind casele cu mantii albe, stralucitoare. Pomii s-au acoperit cu o panza alba.
Pe deal, copiii se dau cu saniuta si fac oameni de zapada. Vlad, Maria si Doru construiesc animale de zapada. Deasupra norilor, Craiasa Zapezii danseaza, aruncand inspre Pamant stelute slipitoare. Din cer a cazut, pe un lac de diamant, un castel de zapada. Doamna Iarna a iesit din castel pe calesti de vijelii. Mainile lucioase ale iernii au inconjurat derdelusul copiilor. Formele de zapada au prins viata, uimindu-i pe copii. Acestia s-au jucat pana tarziu in noapte.
Apoi, obositi, copiii au iesit de pe derdelus luandu-si la revedere de la formele de zapada, care incepusera sa zboare prin vazduh cu castelul de zapada.
Tot satul a fost cuprins de o liniste adanca.

Compunere trimisa de Malina .

A venit iarna.A inconjrat totul intr`o mantie alba.Fulgii care coboara din inaltul cerului pe pamant fac un mic dans sprinten.
In timp ce priveam peisajul absolut minunat am fost atrasa de mirosul cozonacilor proaspat scosi din cuptor,cu mirosul lor specific de vanilie si scortisoara.Pe masa intinsa erau mancaruri care se intreceau in miros si aspect:sarmalele erau fruntase,urmand dulciurile de toate formele si modelele.
Eu si tata impodobim bradul.Mirosul lui a verde proaspat ne imbie pe toti cei din jurul sau.Globuletele si ghirlandele multicolore sclipesc,parca spunand:”Ce frumoase suntem!”.Steaua din varful lui ne aminteste de nasterea Domnului si de steaua trimisa de ingeri celor trei magi.
Afara suna cu glas duios cantecele copiilor anuntand sarbatoarea care era numai la o zi de noi.In toate casele gospodarilor este veselie,iar munca e in toi.Prajiturile si cozonacul,sarmalutele si friptura,nimic nu lipseste de pe mesele lor.
Este o atmosfera ca de basm.Sub bradul fermecator se aseaza cadourile pentru cei dragi,asteptand sa fie deschise si privite cu mult drag.
Craciunul este fantastic!

Compunere trimisa de Deeutza.

Era o zi plictisitoare de luni. Tocmai ma intorsesem de la scoala si voiam sa ma apuc de teme . M-am schimbat in hainele de casa si m-am asezat la birou. Mi-am deschis cartile, caietele si m-am a[ucat fara nici un chef sa fac exercitii la matematica.

In loc sa fiu cu ochii in caiet, eu eram mai mult atenta la ce se intampla afara. Ma tot uitam din cand in cand pe geam fara nici un motiv. Crengile goale ale copacilor se tot leganau batute de vant. Era frig dar nici urma de zapada. Am oftat si m-am pus din nou pe scris.

Nu dupa mult timp, prin fereastra camerei mele se zareau cativa fulgi micuti de zapada care zburau intr-o parte si in alta. Toata plictiseala s-a transformat in bucurie. M-am dus mai aproape de geam si vedeam cum fulgii incep sa se inmulteasca. In mai putin de o ora masinile, strazile, acoperisurile caselor, crengile copacilor erau impodobite cu un strat alb de omat. Dupa toate acestea mi-am dat seama ca anotimpul meu preferat iarna abia a inceput.

De data aceasta m-au luat prin surprindere primii fulgi de nea.

Compunere trimisa de Lazar Cristina.

Este o zi fabuloasa de toamna,in care,putinii nori cenusii se zaresc pe cer.Ca intr-un vis,zana toamnei parca mi-a aparut in fata.Coborand din caleasca ei de aur,a venit spre mine.Am intins mana sprea ea si am zburat impreuna printre frunzele ruginii.Am vazut copaci cu mere rumene,pere aurii si gutui parfumate.Miresmele lor ma imbatau.
Deodata,am deschis ochii si am auzit-o pe mama spunandu-mi: ‘Trezeste-te!’.
Atunci am realizat ca tot timpul acesta fusesem acasa,admirand miliardele de frunze care impanzeau padurea si se leganau usor,vesele,prin copaci.

Compunere trimisa de Madalina.

Vacanta  de  iarna

Intr-o  zi  ,  fluturau  rar  cativa fulgi  de  zapada  prin  vazduhul  sur .Dupa  cateva  ore  iarna  s-a  instapanit  peste  lume  pana  la  marginea zarii  cu  un  covaralb  si  gros.Fulgii  plutesc  in  aer  ca  un  roi  de  fluturi  albi  .In  vazduhul  voios  rasunaclinchete  de  zurgalai  si    fulgii  albi  racoritori  acopera  poiana  cu  un  strat  gros  de  zapada.
Dupa  trei  luni , gerul  s-a  muiat  iar  doritul  soare  luceste  si  dezmiarda  oceanul  de  ninsoare .

Compunere trimisa de Daria Cringasu.

Vara cea colorata

Vara este cel mai calduros anotimp care se petrece intr-un an de anotimpuri uneori calduroase si alte ori reci . Vara este un anotimp calduros si colorat in mii si mii de culori  vii. Anotimpul acesta se petrece doar o singura data pe an.Parca toate plantele si toti pomii si toate insectele renas la viata .Ele sunt foarte bucuroase dar uneori norii pufosii incep sasi varse lacrimi care se prefac in margaritare cazand pe pamant.Dar nu-i nimic totul este dus de un vant lin si soarele rasare pe cerul cel senin dar uneori vijelios . Dupa ce soarele a rasarit uneri isi face aparitie curcubeul cel plin de culori multicolore . Soarele straluceste iar pasarile  canta cu glasurile lor cele firave si incantatoare de veselie .Pe cand soarele apune totul se sfarseste pe o zi lunga de veselii. ziua se inchide precum o floare isi inchide petalele spre un somn usor

clasa IV-A , compunere trimisa de  Tudorica Andreea Natalia .