Compuneri

Este luna decembrie. Plouă cu picături mari de apă. Aşteptam nerăbdătoare să ningă.
A început să ningă. Mama m-a strigat ca să privim împreună pe fereastră dansul fulgilor de nea. Fulgii mari i sclipitori alunecă din cerul înalt. Ei plutesc şi zboară ca nişte    fulgi gingaşi şi sclipitori.
Deja mă gândeam la copiii care zburau pe coasta săniuşului, cum făceau oameni de zăpadă şi se bulgăreau.
Voiam să merg să alerg prin mii de fulgi catifelaţi. Entuziasmată am luat coşul din hol şi-am plecat să strâng steluţe de gheaţă. Alergam cu mâinile întinse. S-a umplut şi coşul. Am lăsat coşul în hol şi-am fugit repede la mama.
– Mamă vino să vezi coÅŸul plin cu fulgi sclipitori!
Mama veni repede să vadă coşul, dar când am ajuns steluţele au devenit doar apă.
Toţi copii au ieşit la joacă bucuroşi că a nins.
Acum satul era învăluit de un alb imaculat.
Aşa este la început de iarnă!

Compunere trimisa de Andreea.

Iarna argintie s-a înstăpânit peste lume. Omătul sclipitor s-a aşternut pe pământul îngheţat. Casele şi-au pus cămăşile albe. Din înaltul cerului cad fulgi mari de vată. Soarele cu dinţi trimite raze călduţe pe pământ. Vremea de afară te invită la joacă.
Copiii se îmbracă gros:cu paltoane, mănuşi, căciuli şi  fulare pentru a nu simţi frigul. Ei sunt nerăbdători să alunece pe derdeluş.
Şiragul de săniuţe alunecă la vale. Copii chiuiau de bucurie.
Ei fac un concurs numit mister omul de zăpadă. Ce-a mai frumoasă creaţie va câştiga o diplomă. Ei muncesc de zor.
Emilia a construit omul de zăpadă cu următoarele ingrediente: din doi tăciuni negri i-a pus ochii, dintr-o agrafă din părul ei i-a pus gura, din nişte pietre colorate i-a pus nasturi, dintr-un morcov i-a pus nasul, din două felii de sfeclă i-a pus obrăjorii, dintr-o pălărie veche i-a pus fesul, dintr-o eşarfă i-a pus fularul, iar din două mături i-a pus mâinile.
Toţi oamenii de zăpadă au fost frumoşi dar omul de zăpadă  făcut de Emilia a câştigat. Ea a primit diploma urmată de aplauze. Toată lumea a striga:
– Felicitări, Emilia!

Compunere trimisa de Andreea .

Motto:
“Carte frumoasă cinste cui te-a scris
Incet gândită, gingaş cumpănită;
Eşti ca o floare, anume înflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis.”

(Ex libris – Tudor Arghezi)

CARTEA MEA PREFERATÄ‚

Noaptea şi-a lăsat mantia de abanos peste oraşul obosit. E ora de culcare. Moş Ene nu se grăbeşte să mă viziteze. Îmi simt pleoapele tot mai grele.
Ori de câte ori timpul mi-e prieten, iau o carte şi încep să citesc,      cufundându-mă în tainele ei; exact aşa am făcut şi acum. Este cartea mea preferată: “20 000 de leghe sub mări” de celebrul scriitor francez, Jules Verne. Când am ajuns la pagina 120, am adormit brusc.
Deodată m-am trezit… Eram pe submarinul Nautilus, în compania celebrului căpitan Nemo. PereÅ£ii biroului erau “căptuÅŸiÅ£i” de comori nepreÅ£uite: mii de cărÅ£i vechi, adevărate izvoare de înÅ£elepciune. Ce n-aÅŸ fi dat să pot citi măcar o parte din ele!
Căpitanul Nemo m-a plimbat, apoi, prin încăperi înţesate cu diferite scoici rare si perle minunate. Nu puteam să-mi cred ochilor! Parcă aş fi ajuns în rai!
Am ieşit la suprafaţă să luăm o gură de aer curat. Am văzut balene uriaşe şi delfini jucăuşi. Delfinii făceau acrobaţii impresionante şi piruete în aer. Ce frumos!
Căpitanul Nemo m-a invitat să facem împreună scufundări. Ne-am luat echipamentele şi am pornit spre adâncurile oceanului. În jurul nostru, peşti nemaiîntâlniţi de om, mari şi mici, înotau nestingheriţi. Algele marine îşi unduiau “braţele”lungi, parcă ţi-ar fi făcut semn să te apropii. Coralii,  cu polipii lor multicolori erau insufleţiţi de mii de fiinţe mirifice: bureţi şi anemone, melci si castraveţi de mare, crevete, scoici, sepii. Ce mai aventură!
AjunÅŸi la suprafaţă, am respirat din nou aer curat. Păcat că atunci, chiar în acel moment, m-am trezit din nou în pat, în camera mea, deÅŸteptat de soneria zgomotoasă ÅŸi veselă a ceasului. Mi-am dat seama că totul a fost un vis…
Ce mult îmi plac minunatele cărţi scrise de Jules Verne! Aş  vrea să nu mă despart niciodată de ele şi mi-aş dori să călătoresc prin cărţile lui, fie în vis, fie în realitate !

Roată Ştefan Cristian
Clasa a IV-a A
Şcoala cu clasele I-VIII « I. Gh. Duca”
Rm. Vâlcea

Amurgul ultimei zile de vară
Se stinge-ncet, iar la chitară
O melodie tristă cânt
Şi-afară-i toamnă…

Amintirea verii se prăbuşeşte încet în adâncul sufletului, iar îmbelşugata toamnă vine cu furoiu-i aurit, lăsând urme ruginii.A aşezat pe firele de telegraf, ca mărgelele pe ață, ultimul şir de rândunele călătoare.Vântul aspru a dat iama-n codri, lăsându-i golaşi şi singuri.Soarele este întemnițat după gratiile norilor furioşi şi grei.
Noaptea îşi țese acum pânza de abanos, dar Luceafărul nu mai străluceşte ca în scurtele nopți de vară.Liniştea şi întunericul domnesc pretutindeni.O scrisoare pierdută hoinăreşte străzile nestingherit.
Răsăritul târziu al toamnei se dezmorțeşte, luminând văzduhul.În zare, totul e trist…Nici o urmă de viață…Doar susurul izvoarelor aproape înghețate se aude in surdină.Soarele plânge de dor, vărsând perluțe cristaline pe pământ.
Strugurii din vie s-au copt, butoaiele mustesc de vin, nucile cad din copaci în cojoace zdrențuite…În aleea parcului are loc dansul frunzelor…Într-un colț de masă cu lumină slabă, poeții îşi exprimă gândurile…Valurile mării răspandesc emoția de toamnă care renaşte in inimile tuturor…
Toamna îşi spune povestea…

Compunere trimisa de Arina .

Totul era pustiu,copacii plangeau de tristete pentru ca nu mai aveau frunze,flori,fructe,norii erau tot mai aspri si mai duri,vantul batea tot mai tare, pana intr-o zi cand am vazut un fulg de nea care era urmat de alti fulgi,dusi de vant in toate directii parca erau un stol de albine agitate.Eram asa de bucuroasa ca a venit iarna.Ningea din ce in ce mai tare.
„- A venit doamna Iarna si a imbracat totul intr-o haina groasa!”strigau bucurosi copii.

Mai intai fulgii de nea au acoperit copacii si acoperisurile caselor cu o plapumioara de zapada, apoi norii s-au preschimbat dintr-o data in niste perne albe si pufoase.Dansul fulgilor de nea au atras atentia tuturor copiilor.Unii copii stateau cu nasul lipit de gheam si se uitau la fulgii de nea. Dupa ce s-a oprit ninsoarea copii au iesit afara. Unii copii incepeau sa construiasca oameni de zapada,altii se dadeau cu sania,iar alti se bulgareau.

Era asa de frumos de parca eram intr-un tablou foarte bine reusit si desenat de cel mai priceput pictor.
Acea iarna a fost una de vis si nu o voi uita niciodata….

Compunere trimisa de Cojocaru Emilia .

Era o data, un om sarac care locuia intr-un sat cu oameni modesti inpreuna cu fiul sau Vladimir si cu sotia sa Marieta.
Intr-o zi se gandi sa deschida un moc magazin de lemne pentru a castiga un ban in casa pentru el si pentru sotia si copilul lui. Dupa o saptamana mosul a murit iar sotia lui nu a avut de ales decat sa il trimita pe Vladimir sa taie lemne ca sa aiba din ce sa traiasca. Flacaul a mers dar el stia ca pomii mai uscati si buni se gasesc la munte. Atunci el a mers si sus in varful muntelui a gasit mii de copaci cu crengi gatite cu beteala. acesti copaci luminau si erau decorati foarte frumos. Vladimir a taiat toti acesti copaci si s-a intors in satul lui. Pentru vecini si toti oameni din sat si de atunci toti oamenii au cate un brad un casele lor.

Compunere trimisa de Andreea.

Sosise toamna cu al sau alai de frunze aramii,presarand este intreaga natura picaturi de ploaie.Soarele nu mai mangie pamantul cu ale sale raze calde,si nu ne mai trezeste dimineata pentru a ne zambi bland.Frunzele nu mai sclipesc ca o moneda de aur ,acum ele sunt ruginii,rosiatice si portocali,formand un covor multicolor.
toamna linistita si blanda picteaza copacii goi si rosiatici inghetand de frig.Bruma isi face si ea aparitia in cartea anotimpurilor,si se opreste la pagina cu anotimpul ei prefeat:TOAMNA.Norii nu mai sclipesc ca doi ochi albastri,ci sunt foarte tristi,deoarece ei isi picura lacrimile cristaline si inghetate.
Toamna deasemenea este bogata in roade.Pe cap poarta o coronita batuta in pietre scumpe,in forma de fructe.acestea sunt:strugurii cu bobele mari,gutuile cu puful lor galben si perele zemoase.Ea nu vine cu mana goala niciodata la noi.Pe langa fructe,toamna ne imparte si miresme imbietoare de:gem,compot,muraturi si multe alte bunataturi.
Stoluri de pasarele calatoare vaslesc in inaltimi facandune cu mana.Iar insectele plapande,amortite de frig cauta adapost,sub stratu gros de frunze uscate.toamna nu uita de animale si are grija sa le culce inviziuni.
Dansa nu a uitat nici e floricele.Ea o cheama pe prietena ei BRUMA pentru a apleca florile gingase spre iarba ofilita.
Toamna harnica si darnica a venit din nou in vizita la noi.

Compunere trimisa de Andreea.

Prin fereastra aburita privesc cum umbrele reci ale inserarii se astern. Simfonia noptii de iarnaincepe sa domine lumea.
Din uriasul policandru al cerului cad mii de fulgi poleiti cu argint. Pe langa casa vantul urla si suiera spulberand si ingramadind zapada in nameti. Din departare se aude latratul surd al unui caine. Probabil isi cauta un adapost calduros. In casa, eu stau la lumina focului de lemne ce trosneste in vatra ca niste oase obosite. Jarul sfaraie suparat, iar flacarile isi arunca pe pereti luminile jucause incalzind incaperea. In aer pluteste un miros de paine proaspat scoasa din cuptor si a mere coapte. Acum, in taina noptii, se nasc povestile cu zane, Feti Frumosi si spiridusi. In aceasta lume magica caut sa-mi gasesc linistea si ma las purtata pe aripile ei. Ma las usoara ca un fulg. Un abur de caldura imi inconjoara trupul. Pleoapele imi cad grele si ochii mi se inghid. Simfonia noptii se aude din ce in ce mai slab.
Usor, se asterne linistea…

Bejan Catalina

A  sosit  primavara.Ea  aduce  flori  in  campie,vanturiline,calde  ploi  si  veselie.S-a  dus  zapada  alba,noaptea  scade,ziua  creste.Pamantul  se  trezeste  la  viata.Caldura  soarelui  dezmiarda  mugurasii.Furniciile  harnice  lucreaza  toata  ziua.Albinele  cauta  nectar.Mierla  fluiera  in  zavoi.Toporasii  ce  se  inchina  gingaselor  lacramioare.Iata  vin  si  gandaceii  in  hamide  smaltuite.
Mihai  si  Mihaela  vin  primavara  la  bunicii  lor .Au  intrat  pe  poarta  a  venit  si  catelul  pe  nume  Rex.Mihai  spune:
-Ce  faci  Rex?
-Bine.
-Ce  ma  bucur  sa  te  vad.spune  Mihaela.
-Dar  unde  sunt  bunici  nostri?spuse  Mihai.
-Sunt  in  casa.spune  Rex.
-Bunicilor  ce  mai  faceti?
-Bine  te  ce  mei  faci?
-Uite  i-am  convins  pe  mama  si  pe  tata  sa  ma  lase  sa  vin  la  voi.
-Bine  dar  cu  scoala  cum  stai?
-Bine  am  luat  numai  de  zece.spuse  Mihai.
-Dar  tu  Mihaela?
-Bine  la  fel  ca  Mihai.
-Bine.
-Bunicule  si  bunico  ne  lasati  sa  mergem  singuri  in  livada  cu  Mihael  si  Rex?
-Da.
-Bine  pa.
-Pa.
Copii  s-au  dus  in  livada  si  Rex  dupa  ei.S-au  jucat  pana  seara.
Mihai  si  Mihaela  s-au  dus  in  casa  cand  bunica  le  facea  ceai  copii  le  spuse  parintilor  la  telefon  tot  ce  s-a    intamplat.parinti  a  spus  sa  se  culce  ca  e  seara.Au  baut  ceaiul  si  s-au  dus  in  paturile  calduroase.

Dialog trimis de Hermeniuc Bianca Alina.

A sosit iarna .
Fulgii, mici si albi , coboara din inaltul cerului acoperind muntii si padurile cu o mantie alba .
Dar acestui peisaj de bastm ai lipseste ceva … ceva ce nu ar trebuii sa lipseasca din nici o casa;
bradul de Craciun. Impodobit cu gloguri si lumini milticolore sta falnic in mijlocul camerei .Sub aceste uramand sa fie puse cadourile mult dorite .
Mesele sunt pline de cozonaci , prajituri si tot felul de mancaruri  care mai de care mai gustoase .
Afara se aud glasurile de copiilor care canta colinde ,acestia vestind nasterea Domnului . Cu prilejul sarbatoriilor de iarna familia se reuneste .

Compunere trimisa de Deea.