Compuneri

Este o zi de noiembrie.Afara,peisajul pare coborat dintr-un tablou al unui pictor celebru.Iarba inca verde incearca sa supravietuiasca frigului.Frunzele cad cu miscari incete facand totul mai trist, odata ajunse pe pamant formeaza un covor fosnitor.Vantul matura frunzele pe aleile pustii. Nu se mai aude nici cantecul pasarelelor.
A cazut bruma !Iarba, si pamantul par trase intr-o foita de staniol.Pe firele panzelor de paianjen s-au asternut stropi de roua. Cerul albastru este acum ascuns in spatele norilor fiorosii.
Soarele nu mai mangaie pamantul cu razele sale. Toate vietuitoarele isi cauta adapost pentru iarna care va venii.
In case se simte mirosul de preparate traditionale.Sarbatorile se aproprie cu pasi repezi.
Toamna este pe sfarsite.

Compunere trimisa de Alexandra.

O adiere sublima anunta sosirea toamnei, in caleasca ei de frunze moarte , imbracata cu o rochie tesuta cu fire de aur, pe cap purta o cununa batuta in pietre scumpe in forma de fructe.
De spaima ei au inceput sa rugineasca frunzele in codru si in vii,solzii frunzelor marunte s-au zburlit pe-o ramura.
Si auzind din departare vocea ei tiranica toti ciulini pe carare fugeau cuprinsi de panica.Gazele plapande amortite de frig cautau adapost sub stratul gros de frunze uscate.
Ramurile impodobite de culoare si lumina la fel ca frunzele care straluceau ca niste monezi de aur pareau o comoara.Bruma apleca florile gingase spre iarba ofilita, pasarile calatoare au plecat vaslind in inaltimi pe cerul trist.
Pe strada se plimba iernaticul vant si plangea cu lacrimi de ploaie.Gradinile au ramas fara verdeata,valul de bruma argintie impodobiese gradina.
Peste crestet de dumbrava norii surii isi poartau plumbul si la miaza-noapte veni vantul fara mila, zbuciumase totul in jur si spalase frunzele cu apa rece.Ploua  intruna si batea un vant iute si rece.
Frunzele plopilor ruginesc si incetul cu incetul de dezlipeau,numai brazi puteau sa reziste la chinurile ei groaznice.
Frunzele copacilor s-au asternut pe camp sub forma unui covor multicolor si fosnitor.
Soarele nu mai incalzea cu putere  iar dupa un  timp cativa fluturi picau din cer, iarna isi facuse aparitia .
O singura zi trebuia sa astepti ca sa vezi oceanul de ninsoare!

Compunere trimisa de Denisa.

Vară – anotimp al reveriei. Lumina surdă a asfinÅ£itului s-a întins leneşă peste câmpia luminată de discul auriu al astrului diurn.
Atmosferă… copleÅŸitoare, ca al unei nopÅ£i tainice. Mă îndrept către livada de pruni vineÅ£ii ai bunicilor ÅŸi mă las purtat de mireasma caldă ÅŸi înÅ£epătoare a anotimpului estival.
Pe neştiute, un vând furibund se stârneşte şi frânge într-o clipită câteva crengi ucate la pământ şi ia câteva frunze verzi care valsau în calea sa.
Era clar. Orga surdă a codrilor părea să prindă viaţă sub suflul ameninţător şi rece. Dar totuşi, era vară. Soarele nu s-a lăsat păcălit şi a continuat să plutească sub sprânceana stufoasă a colinelor, până când geana de întuneric acoperă, cu înţelepciune, codrul amorţit.
E noapte. Rămân înfrigurat şi visător până când se iveşte imaginea astrului tutelar al nopţii care veghează tainic peste pădurea adormită.
Atunci când reflexia lunii ajunge deasupra oglinzii profunde a lacului vibratil, un nor ameninţător o răpeşte, lăsând in urma ei doar taină şi mister.
Mi-era teamă. Credeam că noaptea va părăsi stadiul reveric si va căpăta o aură negativă, sumbră, întunecată.
Dar nu a fost aşa. După un timp, luna iar a apărut ca o regină din bolta întunecată pentru a lumina crengile albastre din codrul amorţit.

Compunere trimisa de Voicu Andrei.

Cartile scrise,citite,rascitite de sute de ani.Cartile care nu se vor sfarsi niciodata si pline de viata.Cu iubire,ura,amuzament.tristete,prietenie,dusmanie.Ele au de toate si din toate.Sunt cele mai minunate creatii ale omului.Cuprind tot ce s-a intaplat in trecut si prezent.
Dar,din pacate,tehnologiaatrage tot mai multi tineri.Spune tu 5 copii care n-ar lasa cartea din mana ca sa se uite la TV sau sa se joace pe calculator.Recunosc-si eu sunt printre aceia.Mai de mult,e adevarat,ca se citea mai mult.Emisiunile TV erau putine,iar cand nu erai pe afara sau iti faceai lectiile-citeai.Eeee,acuma-i alata viata.Lumea-i prea ocupata pentru chestii de astea.Vreau sa spun ca o carte e unica insa o emisiune TV sau un joc pe calculator nu.Cititul e ca un sport extrem.Odata ce ”intri” cu adevarat in poveste e ca si cum practici un sport extrem.
Cititul are multe calitati si una dintre ele este ca este minunat!De fapt mai mult decat atat.
Si chiar e mai util sa citesti decat sa iti strici ochii cu computerul sau televizorul.

Compunere trimisa de Diana.

Doua usi se deschid,o lumina izbititoare iti intuneca vederea pentru o secunda cand….Gucci,Prada,Versace,pantofi,posete,haine bijuterii,sunt in Rai.Pana si soarele este la comanda mea,asteptandu-mi semnalul pentru a rasari,dar am uitat.Controlul lunii nu il am,iar aceasta de la spate imbulzeste soarele sa-si dezvaluie razele,naruindu-mi si mie visele.Usa s-a inchis,iar ceasul suna nerabdator,daca ar avea picioare cred ca ar sari de pe masa si mi-ar da una.Din nou am sa intarzii,nu din nou,iarasi.
Parca o si aud pe mama zbierand,dar stai,duc mana la urechi si le cuprind in dosul palmei,asa e mai bine.Dar nestiutoare cum sunt,nici nu visez la paharul cu apa rece care in cateva secunde se va revarsa in crestetul capului meu,dar uite ca se intampla.Apa rece e cel mai bun leac pentru somnorosi,dupa spusele mamei,iar eu sar din pat si ma indrept nerabdatoare catre dulap sa imi aleg haina Gucci pe care tocmai o visasem,dar nu e.Toate posetele,pantofii pana si oglinzile au disparut,lasandu-ma ca in fiecare dimineata in blugi si intr-un tricou pe drum catre statia de autobuz.
De douazeci si cinci de ani visez la ploi torentiale cu bani care imi vor schimba viata,chiar si acum stand in statia de autobuz ma uit dupa nori intunecati care anunta inceputul unei noi vieti pentru mine.
Ocupata cu norii nici nu observ ca autobuzul pleaca,ajungand astfel sa alerg in urma autobuzului si alunecand parca predestinat intr-o balta de noroi,azi-noapte cand a plouat eram prea ocupata sa dorm,iar toti banii au ajuns pe maini gresite.Ma ridic si in timp ce ma curat ma asez pe banca in asteptarea urmatorului autobuz.
Intarzii,iar predica ma asteapta inca din momentul in care trec pragul restaurantului.Imagineaza-ti cum e dupa ce ai fost imbracata de cei mai cunoscuti designeri,ai avut tone de bani si controlul soarelui pe deasupra,sa ajungi sa servesti cafea timp de opt ore in care sa fii injosita de fiecare data cand uiti un pliculet de zahar.
Nu imi vine sa cred ca am rezistat astazi opt ore fara sa ma plang sau sa vorbesc cu cineva.
Sunt din nou pe drum catre casa,asteptand un semn!
Cu capul in nori si gandurile indreptate la grijile zilei de maine nici nu visam la ce urma sa ma loveasca.
Impactul a fost puternic,dar corpul mi-a amortizat caderea.Scuza perfecta ca sa dorm,tot ce ma ingrijoreaza acum este balta in care ma aflu,dar trec totusi cu vederea.
-“Iti urasti viata?”
-“Vino la mine si iti rezolv toate problemele!Iti pot indeplini orice dorinta a inimii,doar vino la mine!”
Suna ca o reclama proasta, poate de vina e impactul accidentului,dar subconstientul meu refuza sa creada ca e o gluma.Era scris pe cer cu nori si oricat m-as fi straduit sa arat cu degetul,nimeni nu a observat.Tot ce imi amintesc este ca am murmurat “unde “,iar soferul masinii care tocmai ma izbise mi-a raspuns “spital”,dar in capul meu nu rasuna decat:
-“Acolo unde incepe curcubeul e o scara,urc-o si cu siguranta ma vei gasi!”
Am stat doua zile in spital,murmurand cele vazute,daca mama nu mi-ar fi varat sub nas factura de la spital probabil as fi visat in continuare si as fi ajuns in final si pe la vreun azil de nebuni.In mai putin de o saptamana totul a revenit la normal,gasindu-ma iarasi in statia de autobuz,singura diferenta este ca un strop de ploaie mi-a aterizat pe varful nasului,anuntand avalansa de stropi care aveau sa coboare o milisecunda mai tarziu.
Alergand sa gasesc un adapost,un aparat mic de plastic imi cade in crestetul capului,aratand ca o busola inducandu-mi atunci cand cobor privirea mai indeaproape de ea ca sa o studiez arcul sagetii indreptat catre curcubeu.Amintindu-mi de mesajul norilor imi zic ca nu am nimic de pierdut si o iau la goana dupa cum indica sageata busolei,incercand in acelasi timpp sa ma feresc de ploaie in timp ce alerg pe strada Sesame,dar cand in fata unei pante la sfarsitul careia incepea curcubeul,raman fara aparare.Gandindu-ma ca maine dimineata o sa ma trezesc cu pneumonie,ma arunc in mijlocul avalansei de stropi de ploaie,dar surpriza,stropii de ploaie ma ocolesc,parca stiau ca am sa vin si imi faceau loc sa trec indicandu-mi calea.Incerc sa ignor ceea ce se intampla in jurul meu ca sa nu intru in panica si imi fac curaj sa urc mai departe.
Nu stiu la ce s-ar fi gandit altii,dar eu nu ma puteam gandi decat la scara,sperand sa fie una cu trepte,sigura ca de ciment,nu ca cea pe care obisnuiam sa urc in pod la bunica,aceea imi provoaca amintiri neplacute.
Am ajuns dar nu e nici o scara,ma uit in jur nedumerita cand deodata o voce ma ia prin surprindere aparand in spatele meu un mos cu cu o coasa.
-Nu mai cauta scara,am renuntat la ea de doua mii de ani,numai ca sloganul suna mai bine asa.
-Ahm…ce?
-Dupa secole de stat cocotat intre nori ajung si eu sa am rau de inaltime….
-Tu cine esti?
-Mos Califar,stapanul banilor si al norilor,trebuie sa vorbesc cu Castiel sa imi refaca replicile,ca de fiecare daca cand le spun suna tot mai rasuflat.
-Bine,sa fie mai simplu!Vrei bani pentru tot restul vietii?
-Da,dar ce trebuie sa fac?
-Sa-mi dau sufletul tau,dar nu iti face griji e un proces simplu,dupa ce mori sufletul tau imi revine mie.
-E un pret mic pentru o viata lipsita de griji!
-Doar atat?….atunci bine.
Iar o mana de nicaieri apare in fata mea si ma impinge pe spate catre panta.Nici nu termin bine de tipat ca o perna de catifea imi aluneca de sub cap si ma trezesc.Totul in jurul meu straluceste,un dulap imens a aparut de nicaieri,un candelabru de cristal imi lumineaza incaperea,iar desteptatorul bataus a disparut.Ridic mana sa imi dau parul de pe ochi,iar soarele rasare,totul pare un vis,noroiul,cafeaua,autobuzul un cosmar,iar eu mi-am gasit locul.
Au trecut sase saptamani si nu ma pot satura de luxul care ma urmareste acum peste tot,prezentari de moda la Milano,Paris,bilete la concerte Maroon 5,Madonna,Rihanna,zboruri la clasa intai,tot ce mi-am dorit!
In momentul acesta ma duc la a ziua de nastere a lui Oprah Winfrey,ma aflu in nou meu avion privat,sorbind dintr-o cupa de sampanie,in timp ce admir pe fereastra larghetea oceanului Atlantic,cand pilotul pierde controlul avionului si ne prabusim in apa.In timp ce apa imi inunda plamanii nu pot decat sa imi reprosez ca nu am invatat sa inot.Pana la urma corpul oboseste sa se mai zbata si inchid ochii si in timp ce ma imi dau duhul mos Califar apare si imi sopteste:
-Am spus ca am sa iti iau sufletul  cand ai sa mori,dar nu si cum o sa mori sau cat de curand.
-Eu controlez totul,pana si ritmul vietii tale!

Compunere trimisa de Sofia.

Prima carte pe care am vazut-o a fost Abecedearul. Avam doar 5 ani si nu puteam descifra semnele ciudate ce erau inscrise pe ea. Ma gandeam ca nu voi reusi niciodata sa aflu ce scrie.
I-am spus bunici despre cartea descoperita intr-un sertar vechi din sufragerie. Probabil ca si ea folosise acel abecedar.
Impreuna , am descifrat semnele inscrise pe carte si, dupa cateva zile, am reusit sa citesc cursiv propozitii simple ca : ” Ana are mere ” sau ” O iubesc pe mama “.
Au trecut saptamani intregi pana am reusit sa descopar tainele cititului. Dupa ce am aflat cum se citeste fiecare litera din alfabet, am inceput sa citesc povesti simple ca ” Alba-ca-Zapada” sau “Ursul pacalit de vulpe”.
Cand am implinit 7 ani, am citit prima mea carte adevarata. Era un roman gros intitulat “La rascruse de vanturi ” cam de 300 de pagini. Mi se parea ca nu-l voi termina niciodata. Dar am reusit s-o fac dupa trei saptamani.
Astfel, m-am indragostit pur si simplu de lumea fascinanta a cartilor. Citeam din ce in ce mai multe iar dupa aceea imi insemnam numele personajelor importnate si cateva intamlari intr-un caiet . Dupa ce citeam o carte, ma imaginam pe mine fiind in mijlocul actiunii si vazand daca personajele procedeaza corect sau gresit.
Viteza cititului mi se marea si eu iubeam din ce in ce mai mult cartile.
Astazi, chiar daca nu mai citesc povestirile lui Creanga , si chiar daca acum citesc carti ale caror titluri nu le-ai putea ghici vreodata, cartea a ramas pentru mine prietena mea de suflet.

Compunere trimisa de Neacsu Miruna-Andreea.

Timp de cateva nopti,gandul nu mi-a zburat temator catre dimineata nevazuta a celei mai frumoase zile din viata mea.Tocmai in aceasta vreme,visele mi s-au perindat nestingherit prin fata ochilor inchisi.Totul parea napraznic.Intreaga natura a sufletului se afla intr-un nestiut de sentimente care zugraveau tabloul destructiv al iubirii.
Ultimul vis,a fost unul cand ma aflam la cel mai fantastic bal vazut vreodata.In minte inca mai reproduc cum mi-am dat frau liber problemelor,si am inceput a dansa in pasi de vals,fiecare melodie ce a fost cantata la acel bal.Totul a fost mai mirific ca niciodata.Imi amintesc multitudinea culorilor pline de expresivitate ale rochiilor care fluturau in adiere.Visul este zborul catre infinit,momentul cand cazi in neant.Este cel mai frumos lucru.Sa visezi este ca si cand te-ai afla pe un taram al basmelor,din care nu iti doresti sa te trezesti niciodata.Daca s-ar putea opri timpul in loc,atunci as incerca sa imi petrec toate clipele la nesfarsit.Este singurul lucru de care ma pot agata atunci cand nu am nici o alinare.
Daca as putea visa mereu…si totul ar fi atat de fermecator… m-as simti ca pe Luna,unde nimeni nu poate atinge aceasta destinatie.Totul e atat de perfect incat am senzatia ca stau pe un nor pufos in care plutesc ca intr-un vis,si totul traiesc atat de intens…

Compunere trimisa de Craciun Nicoleta Andreea.

Este  septembrie.Soarele mangaie pamantul amortit.Razele lui sunt din ce  in ce  mai palide.Marea de  verdeata se  ingalbeneste.Peste coroanele din foc ale copacilor ,adie vantul tomnatic,scuturand frunzele multicolore oferind pamantului un covor pufos.Vietatile se grabesc sa-si adune cu harnicie provizii pentru iarna.Pasarile calatoare pleaca vaslind in inaltimi pe cerul trist in locuri mai calduroase,lasand in urma cuiburile si locurile unde au stat in anotimpul cald.Asa si noi copiii neam luat ramas bun de  la vacanta ,de la amici,colegi,verisori si vecini care si-au luat si ei zborul spre alte tari.Toamna este un anotimp plin de  culoare ,farmec si schimbare

Compunere trimisa de Branzei Paul.

Stau si ma gandesc,
cum a putut sa ma creasca,
A fost intotdeauna langa mine la bine si la rau.

M-a ajutat sa trec peste tot ce am avut in suflet,
peste tot ce a fost rau, peste toate necazurile.

A fost intotdeauna langa chiar si daca nu a fost tati.
Ea n-a lipsit niciodata.

AÅŸ vrea ca acum sa o ajut,sa lupt pentru ea,
sa o ajut sa treaca peste tot ce e rau si pe care le-am avut si eu.

Compunere trimisa de Sorina Andreea.

În răcoarea dimineţii, pădurea părea de aramă, poleită de razele timide ale soarelui. Toamna târzie îşi îngrămădea norii negri şi mişcători deasupra muntelui.
Pe pământul amorţit cad miresme stinse si frunze vestejite. Vântul adie uşor prin livezi, împrăştiind arome dulci şi amărui. Se simte parfumul îmbietor al fructelor coapte.
Liniştea se înăbuşă în sunetul cristalin al râului. În curând nu se va mai auzi nici zumzetul insectelor.
Toamna se sfârşeşte pe nesimţite, ascunzând tainic mistere. Câmpiile şi grădinile se usucă, lăsând în urmă poveri grele.
Copacii şi-au pierdut podoaba, iar frunzişul ruginiu este aşezat în tot codrul. Fiecare frunză îmi şopteşte fericire; bruma argintie a împodobit grădina, iar gâzele plăpânde amorţesc de frig. Vin nopţile răcoroase, iar frigul se lasă uşor, spulberând tainele ascunse ale toamnei.

Compunere trimisa de Simona.