Compuneri

Iata! A sosit din nou anotimpul rece. Ce trist! Parca mai ieri alegam dupa fluturii gingasi si multicolori si parka ma lasam invaluita de adierea calda a vantului pe acele calduri toride. Si parca doar acum cateva clipe incepuse scoala si mergeam prin parcul cu castani si vedeam frunzele cazand si vedeam cum trece timpul.

Dar acum? Atmosfera e cu totul alta. Defapt ar fi trebuit sa fie. Visam ca va fi o iarna lunga. Foarte lungaÂ…Asa cum fusese anul trecut..

A fost o iarna grea, dar frumoasa. Parca inca mai simt mirosul de ger proaspat si scartaitul omatului sub picioare. Fulgii parca se jucau in zborul lor zglobiu. Copacii dantelati parca dansau si ei in zborul leganat al diminetii reci de iarna. Era un peisaj de vis. Cristale sclipitoare parca iti luau ochii in jocul lor vesel si zburdalnic. Eram si noi intr-o zi cu saniuta. Fusese o noapte lunga si a nins mult. As fi vrut sa ninga si azi tot asa. Se facuse un omat mare cat casa. Campul era acoperit cu margaritare sclitoare. Eu, Marcela si Marian ne-am gandit sa iesim sa ne imbujoram putin. Desi era putin ger, ne-am luat saniutele si am pornit pe derdelus. Acolo mai erau multi copii veseli, imbujorati si ei, dar foarte bucurosi. Era minunat. Am facut un om de zapada, am alergat, am patinat pe lacul in care vara trecuta inotam si pescuiam, dar nu ne-am sfiit nici acum; Marian a spart putin ghiata si a pescuit la copca. A prins ceva peste, asa ca ne-am potolit si foamea, si apoi ne-am continuat jocurile.

Ce zi superba a fost atunci. Si au mai fost multe. O luna a tinut asa, dupa care putin timp a mai durat si si-a facut aparitia discul rosu al soarelui. Pe o parte ne bucuram-scapsem de hainele grele si de bocancii incarcati de zapada pe care abia ii mai caram. Dar, pe o parte ne parea rau. Se termina vacanta de Craciun si nu mai aveam cum sa ne jucam. Ne intalneam tot mai rar si eram tot mai tristi. Abia asteptam din nou sa vina iarna.

Compunere trimisa de Viorel.

Vrajitoarea Jamba

A fost odata o fata pe nume Clara.Ea traia impreuna cu familia ei.
Intr-o zi cand se plimba prin gradina cu ciresi,Clara se impiedica de o piatra si se lovi de un cires.In pom se deschise o usa.Clara era foarte curioasa sa vada ce este inauntru,asa ca merse pe acea usa.Cum intra,usa de inchise,iar fata ramase inauntru.Pentru ca usa nu se mai deschidea,ea a fost nevoita sa-si continue drumul prin cires.
Tunelul era lung si intunecat,paianjeni si gongi umblau pe acolo.A tot umblat pana a ajuns la o alta usa.Si acea usa era inchisa.Clara s-a gandit putin ce sa faca,si si-a scos agrafa din par si a puso in locul cheii.A reusit sa deschida usa.
Dupa ce a deschis usa,in fata ei s-a aratat un taram magic.La ea vine o catelusa care era prin preajma.
-Ascunde-te,ascunde-te,repede in iarba!zise catelusa
-Ceeeee,vorbesti?
-Nu avem timp de explicatii,ascunde-te!
-Bine!
Clara a vazut pe cer un vulture mare.El sa tot plimbat pe acolo dupa care a plecat.
-Deci care-I treaba?intreba Clara
-Aici exista o vrajitoare rea.
-WOW,priveste la castelul ala…
-Ooooo,san u mergi acolo!
-De ce?
-Acolo locuieste vrajitoarea Jamba.
-Aia cine mai e?
-O vrajitoare malefica,rar cand e sa fie mai buna.
-Asculta,sti cum pot sa ies de aici?
-Da….cred….ammmm…imi pare rau,nu-mi mai amintesc.
-Ahhhh..
-De data asta se pare ca numai Jamba stie.
-Vrajitoarea,dar parca ziceai ca-I rea.
-Nu ai de ales.
Si Clara porni in cautarea Jambei.Castelul era departe,iar seara se lasa peste lumea cires.Clara a avut un vis:
-Clara……Clara……
Clara se trezi inspaimantata.
Fata isi continua drumul catre castel.Ajunsa la castel,primul lucru pe care a pus mana a fost globul de cristal al Jambei.Globul fiind vrajit,a aruncat peste Clara un blestem.Blestemul era de a se intoaarce Cara in lumea cires,pana va deveni ea urmatoarea vrajitoare dupa jamba.
Dintr-un colt al camerei,dintr-un fum purpuriu,apare Jamba.
-Clara……ai venit….
-Ma ajuti te rog sa ajung acasa?
-Hmmmmmhmmmmhmmm!
-Te rogggg!!!
-Bine!
Si Jamba ii arunca matura ei,si ii spuse sa se urce pe ea.Clara a ascultat-o si imediat a fost acasa.Dar blestemul,isi facea efect.Clara tot lai des a mers in lumea cires,pana a ajuns ea vrajitoare peste acel taram.

Compunere trimisa de Pirnevan Casandra .

La sanius
A sosit iarna. Stelute argintii de zapada cad din cer. Pamantul s-a acoperit cu o mantie alba de zapada. Este un peisaj de vis.
Gerul naprasnic nu Ne-a impiedicat pe mine si prietenii mei sa iesim  la sanius. Saniutele  noastre se auzeau scartaimd pri omatul alb ca laptele.
eu si prietenii mei  incercam  sa gasim un morcov, o palarie sau o cratita veche,cativa taciuni negri si doua crengute uscate pentru omul de zapada.Noi eram foarte bucurosi. toti aveam obraji rosii,ca para focului.
Intre timp niste copii care se jucau si ei pe acolo au venit brusc sin eau aruncat zapada pe fata.Toti eram foarte miniati , dar pina la urma am gasit limba comuna  si neam jucat si cu ei , caci si ei erau copii care se distrau.
Asa sa sfirsit aceasta aventura , de care adesea isi amintesc prietenii.

Compunere trimisa de Bunescu Victoria.

Este iarna.Stelutele argintii cad peste pamantul rece,ingropandu-l intr-un praf alb stralucitor.iarna canta colinde,rugand-o pe mandra noapte sa faca un duet pe piesa ,,noapte de vis”.Aceasta ii raspunde:
-Ar trebui sa cantam un cantec de leagan,pentru a adormi oamenii.
-Poate ar trebui sa imi vars haina,deoarece mai este putin si voi pleca.
-Mai bine sa cantam un cantec despre tine……nu voi mai fi la fel fara tine…
-Duetul nostru ar trebui sa fie vesel.
Iarna si noaptea incep a canta.intr-un moment,toate strazile incep sa lumineze cu luminitele pentru craciun,impreuna cu farmecul iernii.lumea privea uimita la un spectacol de artificii.
Brazii din padure priveau la valul de oameni care vin spre ei sa-i impodobeasca cu beteala,luminite,globulete si dulciuri.brazii se uitau unii la altii precum intr-o oglinda.Saracii asculta cantecul iernii si al noptii,incalzindu-se.Oamenii le dau pachete cu mancare si haine si ii invita la ei la masa de craciun.
Acesta este frumusetea craciunului!

Compunere trimisa de Andreea.

A sosit iarna in caleasca ei de cel mai scump argint,trasa de fluturasi,alb imbracata cu o rochie de cea mai fina catifea,pe cap poarta o cununita batuta cu pietre pretioase in forma de stelute de zapada.Copacii parca sunt pudrati cu zahar si lacu-i de oglinda.
Zapada s-a asternut ca o mantie alba.Norii au inceput sa cearna stelute de zapada.Fluturasii de argint zboara pe arile nevazute ale vantului si se joaca prinelea .Iarna a pictat flori de gheata.Casele si-au pus caciula de blana alba.
Eu impreuna cu familia mea am plecat la munte,in excursie,Dupa multe ore de drum am ajuns la locatia dorita.Imediat am despachetat bagajele si am fugit la joaca.Ne-am urcat pe sanie si am urcat coasta.Eu impreuna cu fratele meu ne-am urcat pe sanie si am inceput sa ne dam pe ea.
Dupa acea ne-am urcat putin mai sus de coasta.Langa un brad era un pui de ursoaica inghetat.M-am dus repede si l-am chemat pe padurar.L-am scos pe pui de acolo si l-am adus casa la padurar.El l-a ingrijit,l-a hranit si i-a oferit dragostea bine meritata.
Ce frumos a fost din partea padurarului de ai oferii ajutorul puiutului!

Clasa a IV-a. Izabela .

Privind cerul pe care se aduna fulgii usori si albi ca florile de cires,un fulg de nea se opreste in palma.Parea o mica fiinta asemeni unei lebede ce plutea alene spre pamant.Parca-mi cerea cu induiosare sa-i dau drumul,ca apoi sa-i pot afla povestea.
Fulgul de nea fusese candva o picatura de apa ce-si avea locul intr-un nor pufos din inaltul cerului.Curiozitatin  il facuse sa plece intr-o calatorie spre pamant,din care stia ca nu se va mai intoarc.Intr-o zi alaturi de alte picaturi mici porni calatoria spre necunoscut.In drumul lui se intalneste cu Mos Crivat care-l transforma intr-o frumoasa steluta argintie.Fulgul de nea era tare incantat de noua sa infatisare.
Coborand spre pamant vazu o multime de fulgii de nea ce se jucau prin aer ca un roi de fluturi albi,apoi se lasau pe pamantul somnoros.Copii se bucurau de venirea lor si adunandu-i la un loc faceau un bulgaras cu care se jucau.
Intr-o zi zburand ca de obicei din loc in loc,ajunge din intamplare in palma mea moale si calda unde se transforma din nou in ceea ce fusese:o picatura mica de apa.

Compunere trimisa de Burnel Elena Adriana .

Regina Toamna sa intors pe tinutul nostru cu caleasca ei imbodobita  de  funze de culoare aramie, soarele mangaie pamantul amortit , iar razele lui sunt din ce in ce mai palide. Marea de verdeata se ingalbeneste , peste coroanele din foc ale copacilor adie vantul  lin , scuturand frunzele multicolore oferind pamantului un covor pufos de frunze. Vietatile se grabesc sa-si adune cu harnicie provizii pentru iarna. Pasarile calatoare pleca vaslind in inaltimi pe cerul trist in locuri mai calduroase lasand in urma cuiburile si locurile  unde au stat in anotimpul cald. Pe pamantul amortit cad miresme stinse si funze vestejite. Vantul adie usor prin livezi .

Compunere trimisa de Ana Maria.

A sosit iarna. Stelute argintii de zapada cad din cer. Pamantul s-a acoperit cu o mantie alba de zapada. Este un peisaj de vis.
Gerul naprasnic nu i-a impiedicat pe copii sa iasa la sanius. Saniutele lor se auzeau scartaimd pri omatul alb ca spuma laptelui.
Cei care faceau oamenii de zapada incercau sa gaseasca un morcov, o palarie sau o cratita veche,cativa taciuni negri si doua sfecle.Copiii erau foarte bucurosi. toti aveau obraji rosii,ca para focului.
Seara se lasa pe neasteptate , iar copiii s-au dus la casele lor,istoviti,dar fericiti.Si asa este descrisa iarna pe crivat caalare:).

Compunere trimisa de Laura.

Era o zi incantatoare de iarna.Pamantul era acoperit de nea,iar copacii aveau chiciura.Norii de pe cer isi purtau plumbul cu zapada pe care,mai tarziu o turnau pe jos.Copiii nu ieseau afara decat cu haine groase si cu ghetute.
Acolo,afara,era o fata…Pe ea o chema Diana si avea 11 ani.Ea nu avea o familie,dar cea mai mare dorinta a ei era sa aiba una.Cand se ducea la scoala toti copii o batjocoreau si  ea era rusinata si chiar umilita in fata profesorilor.Odata,ea a intalnit o fata pe nume Maria care avea 10 ani.Acea fata a vrut sa ii fie prietena.Ele,care aveau acelsi caz,adica nu aveau parinti,au hotarat sa se duca in cautarea lor.Mai era o zi pana la Ajunul Craciunului.Atunci,in seara de Ajun, o stea a stralucit mai tare ca niciodata.Atunci in fata fetelor au aparut patru persoane.Acolo erau doua femei si doi barbati.Ei erau parintii adevarati ale fetelor.Atunci fetele au vazut ca Dumnezeu a facut o minune de Craciun.
Aceasta a fost povestea mea.

Compunere trimisa de Laura.

Era o zi posomorata de iarna.Ningea si totul era acoperit de plapuma sclipitoare.
Alina,o fetita de 8 ani,iesi la joaca cu ceilalti copii.Se juca ce se juca, pana ce se plictisi.Se duse la marginea drumului sa stea putin.Deodata zari o floare.
-Prieteni,priviti!O floare!exclama ea mirata.
Dar copiii nu vazusera nimic.
-Dar era acolo!
-Imaginatia iti joaca feste,Alina. Gandeste-te mai bine,florile nu cresc iarna.
-Dar…
Statu putin pe ganduri,pana cand zari ,de data asta, un cires plin de roade.
-Prieteni,de data asta nu ma-nsel! Priviti!Un cires plin de roade in curtea vecinului!
Insa copiii vazusera doar batranul cires uscat.
-Alina,cred ca ma-nsel eu.Tie nu-ti joaca feste nimeni,insa tu noua da.
-Nu,eu chiar am vazut si floarea si ciresul!
Insa dialogul nu mai continua pentru ca mama o trezise pe fetita.Trebuia sa mearga la scoala.
Atunci realiza ca totul a fost doar un vis.

Compunere trimisa de Muresan Eliza Sorina, clasa a 4-a, Oravita.